Vegheaţi!

În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta şcolii ţâşnesc în iureş
Zburdalnici iezi
Copii cu şorţuleţe şi funte,
În priviri rouă
Şi pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuş plin de nădejdi
Şi tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboţele
De şapte poşti? Să-l vadă mama mai repede mare...)

Ca dintr-o ţară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:
Pline-s de flori şi de ghimpi,
Medalii din culori şi pete
De melodii şi urlete.
La naiba, cumplită ciupercă a morţii!
Vreau zborul săgeată al ciocârliei.

Azi ca şi ieri
Femeia iubită are gura pe măsura sărutului,
Zâmbet al vieţii din care sorbi,
Dar mereu însetat rămâi.
Bucle de lumină
Ieri bucle de culoarea şi aroma stafidelor
Din valurile anilor imaculată spumă.
Într-un septembrie era:
O labă uriaşă, motorizată
Porni să gâtuie Lumea;
Înnegrea vioreaua văzduhului
Seca răcoarea din păduri
Ucidea, batjocorea, ucidea
Vântul purta miros greţos de carne arsă.

În acest început de septembrie,
Cu recoltă proaspătă şi neastâmpărată
Ţâşnind pe poarta şcolii
Cum aş uita alt septembrie,
Al ultimelei tale dimineţi
Iulius Fucik
Şi mărturisirea călătorind dincolo de
orizontul ştreangului:

"Oameni, eu v-am iubit!"
Şi porunca ultimei tale clipe:
"Vegheaţi!"

poezie clasică de Saşa Pană din Culoarea timpului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veşminte,
Şi parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad şi frunzele, bate şi vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar şi pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi şi noi.

Septembrie mi-a uscat şi rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Şi acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Şi mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea din tăcerea frunzelor

L-am pictat pe septembrie
în culoarea unui trandafir
freamătând în braţele vântului
dintr-o amintire
promisă neuitării.
Poate ar fi trebuit să-i dau
culoarea zilelor de mai târziu,
în care spinii ultimelor cuvinte
s-au înfipt
în tăcerea frunzelor.
Oricum aş alege,
septembrie va trebui să aibă
culoarea toamnei tuturor gândurilor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare de septembrie

Soare de septembrie,
Cu inflexiuni blânde şi părul de funze aurii,
Cu buzele de aramă...
Ai invadat sufletul meu colorat de tristeţi
Necuvântătoare
Şi clipe amare.
Apoi te-ai înfăşurat ca un şal
De vis şi de val,
Peste umerii mei.
Un poem de cercei
Din boabe de brumă
S-a născut
Ca un nou început.
Lumina mea, ai adus echilibru şi
În inima mea ploaie de trandafiri,
Privire cu fineţe de stea.
Tu ai ales să fii,
Parte din viaţa mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie fără tine

toamna ne-a găsit îmbrăţişaţi într-un pat de frunze vii.
septembrie ţi-a copt roadele mirosind a femeie împlinită
iar eu le-am cules cu ochii închişi de spaima unui gest necugetat.
zilele ploioase ţi-au schimbat culoarea chemării,
din carnea ta îngerii au construit temple pentru cele mai iubite păcate.

atingerea ta s-a transformat într-un fulger ce îmi brăzdează trupul cu cicatrice de iubire,
pe buzele tale aroma dimineţilor se culege doar trecând printre furcile caudine ale
întrebărilor veninoase.

şi totul pare atât de firesc...

poezie de Eduard Dorneanu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, azi!

Septembrie azi, ce ştire sordidă
să-ţi spună la radio că eşti bătrân
că pân la fluture rămâi omidă
şi că de iarbă verde te faci fân

septembrie azi, final, rămâi cu bine
schimbi soare mic pe luna cea mai bio
şi-o ţii pe cer cu gândul că va ţine
de cald uimirii. eşti bătrân! adio!

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie...

Septembrie mi-e plin de călimară,
Cu nopţile ce fluieră-a pustiu,
Cu nostalgii deşarte după vară,
Cu mustul ce dezleagă râs zglobiu
De nepoţel, ce-l gustă prima oară...

Septembrie mi-e dor pân-la povară,
De parfumate-n fân uscat câmpii,
De spaţios ghiozdan de profesoară,
De zuruieli la maxim, de copii,
Privaţi de joacă-ntr-o augustă seară...

Şi tot septembrie mi-e resemnare
Cu-aripile grijite de-un zbor plin,
Cu-a fumului fuioare de-ncercare,
Vestind că brumelor li-i sete de pelin,
Iar, galbenă, gutuia sătulă e de soare...

Septembrie, ţi-alung din piept suspinul
Şi-i umplu adâncimile cu vis şi poezii,
Îmi scutur de pe frunte regretul şi târziul,
Să nu mi-o încolţească granit de nostalgii...
Hai, toamnă, îţi revarsă pe suflet arămiul!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scurt despre toamna

Septembrie,
trec prin tine
ca printr-o mare de moarte,
în jurul meu doar hoituri de-ntâmplări,
septembrie, anotimp în anotimp,
dureros ca o smulgere
septembrie, moarte de fulgere.

poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Răpciune

Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte,
Buzele luminii, cu-al lor sărut fatal,
Sortesc frunzelor clipe mai cărunte.

Greierii susţin un ultim concert estival,
Chiar de-n cămară n-au niciun grăunte,
Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte.

Pe cerul sur, ca un imens cadran oval,
Păsări scăpătând de dincolo de munte,
În zboruri rotitoare, deasupra de prăval,
Îmi amintesc de toamnele (pe)trecute
Când Septembrie vâsleşte spre aval.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, tu vara mea proscrisă

Septembrie, tu vara mea proscrisă
Şi nerecunoscută de surori
De ce mereu doar toamnei eşti promisă,
Când august e mai rece uneori!

De ce îi laşi să îţi arunce-n spate
Povara toamnei ca şi început,
Septembrie, de-ar exista dreptate
Ar face îngerii-n jurul tău scut.

Şi n-ar lăsa pe nimeni să mai spună
Că tu începi al toamnei ritual,
Iar cei ce nu-nţeleg de vorbă bună,
Să fie puşi la punct procedural!

Să înţeleagă că nu se răceşte
Nici vremea şi nici sufletul din noi
Şi orice drum al tău ce rătăceşte,
Se-neacă-n soare, nu se-neacă-n ploi!

De ce mă laşi să fiu doar eu de vină
Când tu eşti caldă, tu şi briza ta,
Septembrie, tu vara mea senină,
Tu eşti proscrisă doar în lipsa mea!

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Septembrie. Şi dacă
E plină încăperea
Cu manuscrise, mierea
Nu va mai fi opacă

Izvorul de putere
S-a distilat cu anii
Cum murmură castanii
Eternele mistere

Se-adună pretendenţii
Pe statele de plată
De fiecare dată
Cu noi şi noi pretenţii

Iar trântorii din stup
La fel conservatori
Rămân în închisori
Şi tatuaţi pe trup

Tristeţile un râu
Imaginar îşi poartă
Către o mare moartă
Cu maluri pân-la brâu

Un nechezat străbate
Câmpia dinspre nord
Cu care în acord
Pădurile cad toate,

Unde cal şi călăreţ
Bântuie ca o himeră
Nopţi cu lună şi mai speră
Locuri în letopiseţ;

O lumină pal scânteie
Fosfor peştii din adânc
Şaua pusă la oblânc
Sub priviri de căi lactee;

Septembrie. În vamă
Butoaiele fierb mustul
Oh, muritori, augustul
M-a zăvorât în cramă!

Târziu în întuneric
Cât nu e încă ziuă
Aştept o zână şi o
Formulă pe generic:

Cu aripi pentru zbor
Elan şi catapultă
Averea dintr-o sultă,
Întoarce-se cu spor

Adânc şi tulburat
Acelaşi sunt. Şi totuşi
Că riscurile potu-şi
Înnoadă ne-ncetat

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegi de şcoală -
boabe de rouă răsar
pe tâmpla şcolii
în miez de septembrie
pe meleag sălăjean

tanka de Gabriela Genţiana Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku şi tanka (2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Septembrie s-a reîntors de parcă
ar vrea să mă ducă spre undeva
pe un câmp, pe un lac într-o barcă
într-un semn atârnând de o stea.

e-un început de toamnă în toate
sub soarele ce freamătă domol
în piept se zbat inimi furate
pe străzi cerşesc actori fără rol.

adio vară mi-ai luat şi cocorii
spre unde pleci cu-al tău miraj?
a revenit bruma ce scutură norii
şi eu parcă pierd din curaj.

semptembrie cu zvon de ceaţă rece
e toamna în oase şi viaţa mea trece!

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poate nu ai să crezi
dar astăzi,
valurile îmi arătau cum trece august
în septembrie
şi doar cochiliile melcilor
care ţin captiv timpul
ştiu rostul înserărilor din noi,
eu, doar un eu, ţintuită în albastru
am simţit pentru o clipă
cum stau lipită de trupul tău,
sau poate a fost doar vântul
sau doar un ecou
sau poate septembrie....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Ne mângâie toamna pe frunte
Cu raze calde, lungi, subţiri,
Când lipicioase, când rotunde-
Ca mustul strâns în amintiri!

Septembrie visează muze
Sub un narcotic blând, suav,
Lumina se coboară-n frunze-
Cu un sărut fatal şi grav!

Agaţă-n pomi, parcă-s podoabe,
Eşarfe galben-ruginii,
Pe care vântul le absoarbe-
Purtând cu el melancolii!

Se-apleacă scurt, a reverenţă,
În faţa verii ce s-a stins,
Luând din ea o chintesenţă-
Un hieratic... Rug aprins!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, prea mult...

E mult prea mult septembrie, poete,
În versurile tale amărui
Şi mult prea multe ofuri şi regrete
Între coperţi de carte vrei să pui.

Aruncă o privire mai departe
De toamna care tocmai te-mpresoară
Şi scrie alte versuri, altă carte
Gândind la viitoarea primăvară.

poezie de Mihail Mataringa (19 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

DEPARTAREA

Unde eşti iubită floare?
Te caut printre amintiri,
Să te atrag din depărtări
Cu parfum de trandafiri.

Mă uit în jur. Tu nu eşti
Cu zâmbetul încântător,
E fantastic când iubeşti,
Dar timpul este trecător!

În mine gânduri de copil
Chipul tău ţi-l înrămează,
Într-un fel foarte subtil
Cu trandafiri te încadrează.

Nişte kilometri ne despart
Dar avem o stea comună,
Tot cerul ne-a înconjurat
Cu a stelelor cunună.

Lesul Ursului! Septembrie 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam să rămân în septembrie

Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie şi palidă,
voiam să mă-ncarc de cenuşa
cocorilor mei nestatornici
şi vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;

voiam să-mi aprind într-o noapte
ţigara mai albă ca luna,
şi-n jurul meu – nimeni, doar marea
cu forţa-i ascunsa şi gravă;

voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt – şi să lunec
odată cu vara în toamnă...

Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din privelişti
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit...

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de septembrie

Infinitatea dispare, prezentul descrie,
Un amurg de toamnă în sufletul meu,
Ca un soare roşu oferit pe-o tipsie,
Aşa de aprins sunt înlăuntrul meu.

Şoapte aromate purtate de vânt
Le-aud visător, uitându-mă la cer,
Simfonia frunzelor, emoţii dansând,
Atingerea ta, fără ea sunt stingher.

Un chip angelic cu-n zâmbet divin,
Fără tine aş fi un simplu străin,
O toamnă toridă cu-n aer parfumat,
Aşa-i în septembrie, cu tine-i mai cald.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

2020
a plouat cu tristeţe, în septembrie
în ochi fără lumină pe străzile pline de întuneric
suflete care dorm visează existenţe
pe cărări care nu duc nicăieri
acesta este începutul vieţii
şi se termină cu sfârşitul ei
pe o stradă fără lumină şi cu visuri
care au fost, ieri!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

am ochii unui condamnat

mă târăsc prin culoare
şi nu pot
să respir prea mult
dincolo de liniile trasate
sub lut
se topesc durerile
în alte anotimpuri
nimic nu pare să fie ce a fost
doar un dangăt de clopot
împlineşte ruga

cineva se plimbă prin mine
şi tace

... e doar septembrie

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!