Septembrie...
Septembrie mi-e plin de călimară,
Cu nopțile ce fluieră-a pustiu,
Cu nostalgii deșarte după vară,
Cu mustul ce dezleagă râs zglobiu
De nepoțel, ce-l gustă prima oară...
Septembrie mi-e dor pân-la povară,
De parfumate-n fân uscat câmpii,
De spațios ghiozdan de profesoară,
De zuruieli la maxim, de copii,
Privați de joacă-ntr-o augustă seară...
Și tot septembrie mi-e resemnare
Cu-aripile grijite de-un zbor plin,
Cu-a fumului fuioare de-ncercare,
Vestind că brumelor li-i sete de pelin,
Iar, galbenă, gutuia sătulă e de soare...
Septembrie, ți-alung din piept suspinul
Și-i umplu adâncimile cu vis și poezii,
Îmi scutur de pe frunte regretul și târziul,
Să nu mi-o încolțească granit de nostalgii...
Hai, toamnă, îți revarsă pe suflet arămiul!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.