El (Leonardo) nu cunoaşte câtuşi de puţin acea opoziţie, atât de grosolană şi definită aşa prost, între spiritul de fineţe şi spiritul geometric, pe care trebuia, trei jumătăţi de secol mai târziu, să o denunţe un om cu totul insensibil la arte (Pascal), care nu-şi putea închipui o asemenea delicată, dar firească îmbinare a feluritelor daruri; care credea că pictura este deşertăciune; că adevărata elocinţă îşi bate joc de elocinţă; care ne vâră într-un rămăşag în care-şi iroseşte orice fineţe şi orice geometrie; şi care, schimbând, pe una veche, noua-i lampă, e absorbit să-şi coase hârtii prin buzunare, deşi venise ceasul să ofere Franţei gloria calculului infinitului...

Paul Valery în Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Adăugat de PsychEul
Comentează! | Votează! | Copiază!

elocinţă

Elocinţă. Arta de a convinge verbal proştii că albul este culoarea care pare să fie. Include şi darul de a face orice culoare să pară albă.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata elocinţă se dispensează de elocinţă.

Andre Gide în Noile fructe ale pământului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul comandant avea cel puţin 13 ani la dispoziţie pentru a afla adevărul în privinţa Liei, pentru a-i descoperi adevăratul ei suflet. Zâmbi la acest gând, care-l liniştea, îl mulţumea, deşi îi promisese atât ei, cât şi tatălui ei, că va păstra în tot acest timp, între ei doi, o relaţie de strictă colegialitate. Ce conta oare acea promisiune, care în acest timp ar putea fi uitată de părţile între care fusese încheiată? Şi atunci, ce importanţă ar avea, dacă la un moment dat, în cine ştie ce împrejurări, el avea să-şi încalce această promisiune, deşi nu-i stătea în caracter să procedeze astfel? De obicei, se ţinea de cuvântul dat, îşi respecta promisiunile, dar în acest caz... Cum ar fi oare posibil să-şi respecte o asemenea promisiune, când în mintea lui, ea era aproape mereu prezentă, în mod chinuitor pentru el? Se întrebase de ce oare făcuse o asemenea promisiune absurdă şi ar fi dorit să retracteze tot ce spusese faţă de ea şi tatăl ei, dar era cam prea târziu pentru un asemenea gest, deci, n-avea decât să încerce să-şi respecte acea promisiune stupidă. Până când însă?! Acest amănunt nu i se părea deloc clar, nu-l stabiliseră sigur, deci, variantele i se păreau nelimitate; va trebui doar s-o aleagă pe cea mai convenabilă la un moment dat...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tulbura spiritul pământului

Nu tulbura spiritul pământului care locuieşte-aici.
El tocmai scrie o poveste.
E vorba de cea mai veche poveste a lumii,
delicată şi supusă schimbării.
Dacă el vede că-l veghezi, te va invita la o cafea,
îţi va oferi o pâine caldă, iar tu, dator, vei sta şi-l vei asculta.

Dar nu-i vorba de o poveste obişnuită.
Va trebui să înduri cutremure, trăsnete,
moartea tuturor celor pe care-i iubeşti, cea mai orbitoare frumuseţe.

E o poveste atât de convingătoare
încât nu vei vrea niciodată s-o părăseşti;
acesta-i felul ei de-a te acapara.
Vezi degetul de piatră de acolo?
El este singurul
care i-a scăpat vreodată.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rigid dar moale

dezvelit de sentimente
în faţa unui dezastru,
mi-am acoperit inima
cu orice altceva
înafară de un zâmbet.

întotdeauna va exista cineva
de care va trebui să te lepezi întru totul,
pentru că un gest câtuşi de feroce
se naşte dintr-o mizerie profund molipsitoare.

aşa sunt femeile,
aşa sunt bărbaţi,

nişte răni care se pot infecta în timp
şi dragostea va arăta la fel ca un chiştoc într-o scrumieră.
nu îl vei mai putea aprinde niciodată
aşa şi dragostea,
nu va mai înseamna nimic.

nici pentru ea,
nici pentru el.

orice cauză are o urmare mai mult sau mai puţin plăcută,
nu încerca să schimbi nimic
totul funcţionează într-un echilibru abstract,
doar aşteaptă să vină
şi dacă nu vine, mai aşteptă puţin.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

O persoană care a trecut prin ceva care a schimbat-o într-un mod atât de drastic, nu va mai putea fi niciodată persoana care a fost în urmă cu ceva timp.

citat din Leonardo DiCaprio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apucăturile fac omul. Spiritul face omul. Căminul face omul. Educaţia primită în cămin nu influenţează numai spiritul şi manierele, ci şi caracterul. Casa părintească este aceea care face să înflorească inimile, care formează obiceiurile, care trezeşte spiritul şi care împinge caracterul spre bine sau spre rău.

Samuel Smiles în Fii om de caracter!..., Puterea căminului
Adăugat de Violeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum un arbore de sequoia care trăieşte 5000 de ani îşi extrage seva vieţii din rădăcina care nu se vede tot aşa voi dacă nu ar fi acest "Eu Sunt" sau Viaţa, Spiritul care nu se vede WC-ul umblător care se vede ar colapsa şi ar pieri într-o clipă. Oare câţi dintre voi realizaţi această simplitate? Şi daca o realizaţi ce valoare mai au pentru voi gândurile pe care le vedeţi ca pe "mântuitorul" vostru într-un deşertăciune?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

elocinţă

Elocinţă. Focalizarea deplină a spuselor, întru rotunjimea luminii.

definiţie aforistică de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

medic

Medicul este un fel de chimist care introduce medicamente despre care el cunoaşte puţin într-un corp pe care îl cunoaşte şi mai puţin.

definiţie celebră de Voltaire
Adăugat de N Mircea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai şti că nimic nu e real, prin urmare ai putea să faci orice, să modifici orice... Totul fiind posibil! Care ar fi primul lucru pe care l-ai face!?

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea celulei, prin care aceasta este reprezentată ca un adevărat microcosmos, este rezultatul unor cercetări ample şi aprofundate, în care s-au folosit metode şi tehnici de laborator de mare fineţe.

Petre Raicu în Genetica şi evoluţia vieţuitoarelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este-o domnişoară la moldova

bătrână care scrie poezii
pentru văduve
negre, deşi toţi prietenii pe care abia
i-a ucis cu indiferenţa ei de proa
stă gustare încă sunt vii (?!) se ră-sucesc
în mormintele unor... turmaşi-e
noriaşi - ca exerciţiu
de stare, asta, poeta, îi mai calcă puţin
pe cap în picioare, cu o perucă,
îi taie cu unghiile şi-i bate
pe spate cu o macetă, apucă
să-şi scoată şi pensia de ha-ha-
handicap meritoriu -
după care iară şi iară şi ia
ră dă la arte cum alţii ar da a
cel examen la permutare de sexe
cu totul simbolice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sergiu Nicolaescu era un om care, deşi părea aspru, era de o sensibilitate şi o fineţe extraordinară.

citat din Draga Olteanu Matei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie; să te înveseleşti în mare măsură de binele altora; să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii; acestea sunt daruri ale sorţii, daruri pe care banii nu le pot cumpăra. Cel care are asemenea comoară se va bucura de Univers ca şi cum acesta i-ar aparţine şi îi va ajuta şi pe alţii să se bucure alături de el.

citat celebru din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când există acel spaţiu, acea tăcere şi acea nemăsurată energie, ia fiinţă acel ceva care este dincolo de orice nume, de orice măsură şi de orice timp; atunci ia fiinţă acel ceva care este sacru. Dar pentru a-l găsi, trebuie să ai mare iubire, mare compasiune, şi totul trebuie să înceapă acasă.

Krishnamurti în Mintea fără margini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi poţi închipui, cititorule, o lume formată numai din parfumuri, duhori, miresme? Îţi poţi închipui un om care nu cunoaşte viaţa decât mirosind-o? Ţi-ai dat seama că vechiul şi noul se pot distinge prin miros, că orice cută a trupului tău e un receptacul de miresme şi că totul în lume are o amprentă olfactivă? Ştii că fiecare om este un parfum inconfundabil, că parfumul tău te poate face anonim sau irezistibil?

Patrick Suskind în Parfumul (24 aprilie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem nevoie de literatură ca să învăţăm să citim. Avem nevoie de literatură pentru a sustrage lumea reală lecturilor sumare, fie că ele sunt alcătuite din sentimentalism facil sau din inteligenţă implacabilă. Literatura ne învaţă să nu avem încredere în teoremele înţelegerii şi să înlocuim domnia antinomiilor cu cea a nuanţei. Ea repudiază melodrama şi, ca să o spunem în termenii pascalieni ai filosofului Constantin Noica, aminteşte că "nicio reuşită a spiritului de geometrie nu va putea absolvi omul de responsabilităţile sale faţă de spiritul de fineţe".

Alain Finkielkraut în O inimă inteligentă (decembrie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice mişcare sufletească ce nu-şi are cauza în însuşi spiritul nostru, ci este impusă acestuia de incitaţii sosite din afara lui, incitaţii cu originea în corp sau transmise prin intermediul unor mecanisme corporale, constituie o pasiune. Doar actele de voinţă rezultând din iniţiativa proprie a sufletului, precum şi percepţiile sau sentimentele care îşi au obârşia în activitatea spontană a aceluiaşi suflet (fără să îi fie nemijlocit sugerate de obiecte exterioare)nu trebuie incluse printre asemenea pasiuni.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul nu cade

Se rotesc într-un cerc pe o margine de cer,
cercul nu cade,
nu are unde să se deschidă,
pământul e prea departe în albastru.

Nopţi de busuioc îşi risipesc mirosul
prin aerul de care îngerii nu fug
şi suferinţa urcă în altă lume
pe care nimeni n-o cunoaşte.

Tu lasă-i să-şi joace norocul
cu aceste bacnote din buzunare
de care vor să scape ca de o umbră
care se ţine după cei împătimiti.

Pune-i liberi
să-şi deschidă ochii şi inimile
celor pe care-i întâlnesc pe drumul
lung al mântuirii de suflet.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!