La timp
Din toate marile iubiri
Ce le-am trăit în lumea asta,
Nu am prea multe amintiri...
Că le-a aflat, la timp, nevasta.
epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Avataruri turistice
Călătorind spre-al vieții paradis,
A fost cam peste tot în lumea asta:
La Londra, la Viena, la Paris...
Și peste tot l-a dus (de nas) nevasta!
epigramă de Lucian Mănăilescu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Șefu'... Ce-i cu tine aici?!
Lucian: Așa mă întâmpini tu, mă, nărodule?
Nistor: Aș... Salut, șefu'!
Lucian: Salut, Nis. Ce faci aici?
Nistor: Cum, ce?! Hărți, așa cum mi-ai spus! Trec toate denumirile la locurile lor, doar asta trebuie să fac! Nu?! Ți-am zis, nu vreau să te dezamăgesc! Așa că am trecut serios la treabă!
Lucian: Da, mă, nărodule, dar și duminica? La ora asta?
Nistor: Și ieri, toată ziua, șefu', până seara târziu... Sunt multe denumiri de adăugat. Încă nu le-am aflat pe toate, dar uite, unele hărți deja sunt complete! Deci, voi reuși! E clar.
Lucian: Da, văd... Te-ai străduit chiar să scrii citeț! Cu majuscule, de tipar.
Nistor: Da, ca să priceapă și restul populației, nu doar eu... Uneori chiar și eu întâmpin greutăți în a-mi descifra propriile-mi mâzgăleli.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multe amintiri
Prea multe amintiri s-au adunat,
înghesuite toate-ntr-o cămară
pe un rastel rămas nedescărcat
de când ne-am întâlnit întâia oară.
Cu gândurile mele le păzesc,
le-am adunat pe toate-n custodie,
înregistrate, cum era firesc,
pe file dulci din flori de iasomie.
De te întorci vreodată din trecut,
le vei găsi pe toate neschimbate,
chiar și parfumul lor de la-nceput,
rămas în karma clipelor ratate.
Doar eu, cu anii, mai îmbătrânit,
te-aștept tăcut, în fiecare seară,
cu doruri să te-alint necontenit
de vei sosi cu clipele ce zboară.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
După pensionare
Drag mi-au fost pe lumea asta,
Calul, vinul și nevasta...
Dar, de-un timp nevasta spune,
Că tot uit la ce sunt bune!
epigramă de Eugen Coța din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e trecut, nu-i loc de regrete
Totul e trecut, nu-i loc de regrete,
Am fost si copil, adolescent, adult,
Lumea asta falsă, îți spun azi, poete:
Uneori îmi pare a fi mult prea mult.
Le-am trăit pe toate, mereu un rebel,
În viața asta puține-mi sunt secrete,
Nu mai am de gând să fac vreun apel,
Totul e trecut, nu-i loc de regrete.
poezie de Alex Dospian (februarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
Înțeleptul
S-a dus în lumea celor drepți
Unul din marii înțelepți
Ce a trăit pe lumea asta
Așa cum a dorit... nevasta!
epigramă de Gheorghe Gurău (19 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Un final fără-nceput
Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Și poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul și nevasta
Care să facă totul... doar în doi...
Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...
Noi nu vom fi nici timp și nici distanță,
Nici pașii noștri nu se vor cunoaște,
Vom dispărea ca într-o aroganță
Pe care nimeni... nu o recunoaște...
Noi ne ucidem sufletele triste
Și rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...
Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Și nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură și imensă...
poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și acum de ce nu te-ai îmbrăcat cu o rochie?
Lia: Așa nu-ți place?
Lucian: Ba da; n-aș putea zice că nu. Arăți foarte bine.
Lia: Știu că nu prea mă potrivesc cu costumația ta, dar n-am nici o rochie aici, nu le-am luat din navă, le-am lăsat pe toate acolo.
Lucian: Dacă vrei, putem trece prin navă, să te schimbi, sau să mă schimb eu, ca să ne potrivim.
Lia: Nu. E bine și așa. De altfel, prefer pantalonii, de orice fel, lungi sau scurți.
Lucian: De ce?
Lia: Mi se par mai lejeri, comozi, interesanți, sau poate doar mai practici. Oricum ar fi, îi prefer; mi se potrivesc, mă caracterizează. Deci îmi convine chiar și uniforma. Mă bucur că nouă, fetelor, nu ni s-a impus să purtăm fuste la uniformă; nu mi-ar fi convenit deloc.
Lucian: Hmm... Ești deci un pic băiețoasă, în privința asta?
Lia: De ce? Nu-ți plac fetele cu pantaloni?
Lucian: Ba da. Mie-mi plac fetele, în general, indiferent cum ar fi ele îmbrăcate... Păi, sunt un mare Don Juan, nu?!
Lia: Hmm... Să mergem!
Lucian: După tine, frumoasă domnișoară cu pantaloni!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, noi trei știm despre voi câte ceva, cel puțin atât cât am aflat din fișele voastre personale, când le-am studiat mai sumar, laolaltă cu ale celorlalți 26 de tineri pe care i-am selecționat în vederea participării la concursul pe care l-ați susținut, cât și acum, astăzi, cu mai multă atenție, după rezultatele obținute. Ar mai fi câteva mici amănunte de stabilit, foarte probabil, mai mult de partea voastră, pentru că presupun că voi nu știți prea multe despre noi trei, dar sunteți nerăbdători să aflați. Așa că, vă ascultăm!
Stela: Păi... Ce vârste aveți? Păreți cam tineri...
Nistor: 22.
Lucian: 21.
Alex: Eu... Aș putea spune 25, deși am să-i împlinesc la toamnă.
Lucian: E bătrân și nu vrea sau nu-i place să recunoască. Nu-i așa, bătrâne?
Alex: Aș... Ia mai lasă-mă în pace!
Lucian: Bine, bătrâne, te las. S-a lămurit, deci, problema vârstei noastre. Ce altceva doriți să mai știți despre noi?
Maria: Ar mai fi multe; destule... Să vedem. Deocamdată însă, ar fi suficient să aflăm ce specializări aveți voi, cu excepția astronomiei; asta se știe, că sunteți cu toții astronomi. Și astronauți; sau viitori astronauți.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ca să vezi; ce de foi ai luat! Tocmai din jurnalul meu... Și eu nici măcar nu le-am observat lipsa!
Lucian: Nu aveai cum să observi, pentru că am avut grijă să nu las semne vizibile. Poate n-ar fi trebuit să-ți înapoiez foile astea, pentru că sunt foarte importante pentru mine!
Lia: Mai bine că mi le-ai înapoiat. Am să încerc să le atașez la locul lor; se vor păstra mai bine astfel.
Lucian: Adevărat. Și deci, mai erau și alte lucruri interesante de aflat, scrise acolo? Poate ar fi trebuit să fi luat tot jurnalul, să-l citesc, nu doar câteva foi.
Lia: N-ai fi putut, i-aș fi sesizat lipsa.
Lucian: Poate, dar eu tot aș fi aflat acele amănunte importante, despre care nu vrei să-mi vorbești.
Lia: Probabil că le-ai fi aflat. Dar de moment ce n-ai luat jurnalul... Și mai bine că nu l-ai luat; m-aș fi supărat prea rău pe tine, dacă ai fi procedat astfel. Nu cred că ți-aș fi acordat prietenia mea, în acel caz... Parcă și așa îmi vine să reconsider ideea asta.
Lucian: Poftim?!
Lia: Glumeam, Luci... Nu-ți fie teamă; nu-mi retrag hotărârea. Suntem prieteni, cel puțin. Dar să nu mai rupi alte file din jurnalul meu. Vorbesc foarte serios!
Lucian: Bine. Promit! N-am să rup altele.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte pierdute
Cuvinte aruncate, cuvinte pierdute
Rămase libere nesupuse
Pe toate le-am cules din vremurile trecute
Pe toate le-am înviat din vremurile apuse.
Și le-am spălat cu rouă de soare
Le-am presărat pe ropotul ploii
Le-am zvântat apoi cu a verii boare
Și le-am omorât din umbră toți strigoii.
Apoi le-am aruncat pe toate în mare
De unde valul le-a adus la picioarele tale
Ca o sublimă și imensă desfătare
Niște religve din vremuri abisale.
Să le culegi cu grijă și iubire.
La piept să le agheți ca mărțișor
Să fie dovadă vie în amintire
Că-n inima ta eu mă răsfrâng, cu dor.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Nu cred că te interesează.
Mihai: Ah, ești enervant, zău așa! Nu-ncepe din nou cu chestii din astea! Nu mă interesează?! Păi, suntem sau nu prieteni? Spune-mi tu, că eu nu mai înțeleg nici măcar chestia asta.
Lucian: Ba da, suntem, normal, cum altfel?!
Mihai: Atunci, mă interesează! Pricepi, comandante?! Doar pentru asta sunt totuși prietenii. Nu?! Eu așa credeam.
Lucian: Bine, ai dreptate. Uff... Scuză-mă, Mihai, te rog... Știu, uneori spun lucruri pe care n-ar trebui și-mi dau seama de asta, dar prea târziu, după ce le-am dat deja glas.
Mihai: Păi, e simplu; nu le mai spune și se rezolvă...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remaniere
După lungi deliberări
În Guvern, cu zarvă mare,
S-au făcut multe schimbări
... Și-asta-i singura schimbare.
epigramă de Lucian Mănăilescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om fericit
E-un om de-a dreptul fericit,
Cum sunt puțini în lumea asta,
Fi'ndcă iubește și-i iubit
Și n-a aflat încă nevasta!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om care n-a trecut prin infernul pasiunilor sale, nici nu le-a depășit vreodată. Atâta timp cât omul renunță la prea multe, lasă prea multe în urmă, există posibilitatea și pericolul ca lucrurile abandonate să revină și cu forță dublă.
citat din Carl Gustav Jung
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opere complete. Vol. 16: Practica psihoterapiei" de Carl Gustav Jung este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Rondelul inacceptabilei despărțiri
Când voi pleca pe veci din lumea asta
Cum fiecărui pământean i-e scris,
Am să m-avânt spre-al Cerului abis,
Lăsând în urmă tot ce-a fost și basta!
Găsind o viață-n Rai, de nedescris,
Mă voi deprinde lesne cu aceasta,
Când voi scăpa pe veci de lumea asta
Cum fiecărui pământean i-e scris...
Dar pururi voi dezaproba năpasta
De-a nu-ntâlni din nou, în Paradis,
Privirea caldă, zâmbetul de vis,
Lumina vieții ce-am trăit - nevasta!
Când singur am s-o șterg din lumea asta...
rondel de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marile iubiri
S-au cunoscut întâmplător
Și s-au iubit, dar ce amor!
Apoi dintr-un pârlit de șorț,
S-au despărțit, dar ce divorț!
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Ia vezi, mă, la ce se holbează așa...
Nistor: Vai, șefu', te-am prins! Să nu-mi zici că asta-i domnișoara psihiatru despre care ne vorbeai într-un timp de ne amețisei. Ți-a picat cu tronc!
Lucian: Hmm?! Ce-ți bagi nasul în fișele mele? Vezi-ți de ale tale, ai destule!
Nistor: E-ndrăgostit și tipa asta nici măcar nu-l bagă-n seamă...
Lucian: Măi, vrei să taci odată?!
Alex: Bine, tace! Da' pot s-o văd și eu pe tipa respectivă?
Lucian: Nu!
Alex: Nu fi rău! Ce-i atât de secret?
Lucian: Uff...
Nistor: Frumoasă tipă pentru un psihiatru, nu-i așa?
Alex: Brunetă, ochi albaștri... Extra! Dar eu n-aș vrea s-o știu prietena mea.
Lucian: De ce?!
Alex: Cum, de ce?! E psihiatru; asta spune tot, nu?!
Lucian: Aș; la treabă! N-avem prea mult timp.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Defectul unei blonde
Această prea frumoas fată,
Cu buze dulci, mă-nnebunește!
O, și ce gură minunată!
Dar are și-un defect: vorbește!...
epigramă de Lucian Mănăilescu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânditorul de la Hamangia
Acest prea lăudat străbun
Își ține-n palme fața tristă
Și-n ciuda celor ce se spun
El nu gândește, doar... rezistă.
epigramă de Lucian Mănăilescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!