Cine nu are parinti
Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.
C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.
Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant.
C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.
N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.
Nu pareau de prisos, se simteau de prisos
Si acum, inapoi, ii chemam dureros.
Intr-un tragic motiv, intr-un tragic efect,
Ce simteam indirect, azi ne doare direct.
Si-n sicriu ii purtam, cu capacul rasfrant
Si acasa plecam, si-i lasam in mormant.
Si nici nu ne gandim sa venim inapoi,
Poate nu au murit si mai striga la noi.
Si, probabil, curand, vom vedea, vom simti,
Ca-ntre noi si parinti au crescu vesnicii.
Ca-ntre noi si parinti urca drumul de lut,
Drum de neinteles, drum de nestrabatut.
Dar acum e tarziu si simtim si vedem
Ca parintii devin robii altui sistem.
Si ce suflet avem, sa-i bagam in pamant,
Dedicati, noi si ei, ritualului sfant.
Daca-n viata au fost, fie blanzi, fie fermi,
Ii fixam in pamant, ii trimitem la viermi.
Dumnezeu ne-a uitat, varsta-si iese din minti,
Mor parintii in noi, noi murim in parinti.
Vine iarna in ceas si da viscolul spic,
Cine n-are parinti nu mai are nimic.
Niste oameni mai plang, niste clopote bat,
Cine n-are parinti este mort si ingropat.
Este ultimul rau, este ultimul rapt,
Cine n-are parinti nu exista, de fapt.
Nu exista averi, nu exista noroc,
Cine n-are parinti ce sa aiba in loc?
N-are pret nici un pret, n-are nimb nici un nimb,
Cine n-are parinti, ce sa aiba in schimb?
Cine n-are parinti, are ultimul drept,
De-a porni-o prin timp, cu tot viscolu-n piept.
Timpurii suferinti si tardive cainti,
Un popor de orfani, cine n-are parinti.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (14 octombrie 2002)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Scrisoarea unui copil catre parintii plecati
O, draga mea mama te rog sa te-ntorci
Fara tine sunt pustiu ca un lan,
La scoala sunt batjocorit ca nu am parinti,
Si invatatoarea ma face orfan.
Dragul meu tata te rog sa revii
Ca banii nu sunt importanti,
Ai plecat cu mama printre straini
Si pentru averi tu te zbati.
Eu nu vreau jucarii nici haine mai scumpe
Nici telefoane de fite, nici casa,
Doresc sa am o copilarie frumoasa
Si parintii sa imi fie acasa.
Cand ma pun in pat seara sa dorm
Eu cer intelepciune si minte,
Parintii mei dragi da nu aveti griji
Ca eu sunt destept si cuminte.
Mama, la televizor cand vad accidente
Mi-e frica si ma trec fiori,
Ca pot sa raman de mic fara tine
Si mi-e teama ca poate tu mori.
De ce ati plecat dragii nostri parinti?
Ne-ati lasat acasa de mici,
Sa va ducem lipsa, dragul si dorul
Sa ne creasca matusi si bunici.
Mama, sunt voinic si nu m-ai vazut
Tu nu stii ca deja imi cad dintii?
La serbari nu ai fost si imi este rusine
Ca ai lipsit de la sedinte cu parintii.
Tata, sa stii ca am note bune
Si la fotbal sa stii ca sunt bun,
Abia astept sa te vad pe "facebook"
Si dupa program sa ma suni.
Tata, eu tie iti duc foarte mult lipsa
In suflet te port tot mereu,
Nu are cine sa ma apere tata
Si cu cine sa inalt eu un zmeu.
Parintii mei dragi veniti iar acasa
Ca nimeni nu ma mai baga in seama,
Degeaba imi trimiteti bani si pachete
Cand deja bunica-i bolnava.
Copilarie eu n-am dar nici sarbatori
De zile, de luni, si de ani,
Din cauza saraciei si a unor corupti
Am crescut ca un semi-orfan.
poezie de Boros Otto (22 mai 2019)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tătuca nu-i acasă; a ieșit la arat cu cei mari. - Și de ce spui că ți-o lăsase mămucă-ta ție? - Apoi nu știi? Eu n-am mamă. A murit în postul Crăciunului și ne-a lăsat singuri. Acu n-are cine mă spăla, n-are cine mă îngriji... n-are cine-mi spune o vorbă bună...
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?
Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.
Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.
Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.
Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.
Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parinti
Acolo departe, uitati in tacere
Parinti peste care ani, zeci, au trecut,
Asteapta o vorba, un zambet, o floare
Si nimeni in prag nu soseste zorit.
Povara de ani ei si-o poarta cuminte
Nu cer decat semnul ca fiii traiesc,
Ca sunt fericiti si ca nu i-au uitat.
Dar fiice si fii asteptati, nu sosesc.
Ce mult as dori sa te am langa mine
Pe tine, fiinta ce viata mi-ai dat
Sa-ti fac batranetea ceva mai senina,
Sa simti ca in grija cuiva te-ai lasat.
Dar, mama, distanta se-aseaza-ntre noi,
Tu nu vrei sa-ti lasi locul ce l-ai sfintit
Eu nu pot ajunge la tine oricand
Si-n suflete arde durerea mocnit.
Ai fost in Siberii, aproape-ai murit
Tu, tata ce viata mereu te-ancercat
Ar fi buna clipa sa stai linistit,
Dar nu poti sa-ti lasi locul ce l-ai pastrat.
poezie de Iulia Comaniciu (mai 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daca vrei sa ai in mod simtit harul Duhului Sfant, atunci smereste-te, ca si Sfintii Parinti.
Avva Siluan în Între Iadul deznădejdii și Iadul smereniei
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Cine fuge, nu stă-n loc
Și nu-l poți prinde deloc?
N-are formă, doar măsură,
N-are mâini, n-are nici gură.
Doar ceasul prins în perete
Nu prea pare să-l regerete.
De la noi ar vrea să plece,
Mult prea repede el trece!
Acum știți! Doar Timpul este
Cel ce fuge fără veste,
De aceea-i prețios,
Să nu-l pierdeți de prisos!
poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Intrebarile de ce?" de Simona Epure este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar O iubire imposibilă
O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat pe amandoi?
o iubire imposibila
Ca o frunza-albastra de pe cer
Cine ne-o fi pus grabit
Doar otrava-n ce-am iubit
Ce banal sfarsit
O iubire imposibila...
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila
O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat
O iubire imposibila
O iubire imposibila
Care nu exista, n-are rost
A fost vis, a fost cosmar sau un nor imaginar
Nici nu stiu ce-a fost
O iubire imposibila
Ca un strop de ploaie in deșert
Poate ca acum te stiu
Dar oricum e prea tarziu sa te iert
O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
cu acest final ratat
O iubire imposibila
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila.
cântec interpretat de Elena Cârstea, versuri de Elena Cârstea
Adăugat de Cristiana C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine n-are cinste
Acela ades minte
Cine n-are onoare
Provoacă oroare
catren de David Boia (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cine n-are speranță, n-are nici deziluzii!
citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruț
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Omul care n-a ras" de Pavel Coruț este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Crăciunul fiului risipitor
Aș porni să colind, peste dealuri, hai-hui,
Aș deschide cu grijă și poarta și tinda,
Dar în satul natal tata nu-i, mama nu-i,
N-are cine, la geam, să-mi asculte colinda.
Tata nu-i să-mi mai pună o dată-n pahar,
Mama nu-i să mă-mbie, din nou, cu sarmale,
Este gol, prăbușit și bătrânul hambar,
Iar ograda pustie m-ar umple de jale.
Nu sunt vaci, nu sunt oi, nu sunt porci, nici găini,
În cuptor n-are cine o pâine să facă,
Gardu-i rupt, podu-i rupt și vecinii străini,
Chiar fântâna din curte, de-o vreme, e seacă.
Nici în pod, peste grinzi, nu atârnă cârnați,
Către pivniță scara cea veche-i oloagă,
Nu-s în vasele-adânci castraveții murați,
Din butoaiele vechi a rămas doar o doagă.
Nici zăpadă nu-i azi prin grădini și pe drum,
Nu-s copiii cu sănii pe deal să exulte,
Aș porni cu colindul spre casă, acum,
Dar acum e târziu, n-are cine s-asculte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreotate
Anotimpurile trec, locurile raman. Timpul ne e martor pe al nostru drum. Clipele trecute nu le poate lua, iar peste ani vom spune AM SCHIMBAT CEVA. Tinerii au viata, au un viitor, parinti inca plang nimic nu e usor. Copiii i-au pierdut si nu-i mai pot intoarce, farama de speranta o cauta in timp de pace, unde cel mai greu cuvant se cheama DREPTATE! E
poezie de Leompescu Emanuel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetabila povara ( II )
Am mai scris despre voi, dragii nostri parinti,
Cand erati mai activi, cand erati mai fierbinti
Si ce-am scris m-a durut, si ce-am scris v-a durut,
Am privit indelung, ca ochi mut spre ochi mut.
Si acum, mai batrani, si acum mai tarziu
Imi mai cereti sa spun, imi mai cereti sa scriu,
Cautati peste timp c-un benefic repros,
Peste rana de os ochelarii sunt rosi.
Inainte putin, inapoi amintiri
Si ce degete-aveti, zi de zi mai subtiri,
Numai calciu batran pe la incheieturi
Si vecini mai nervosi si nepoti mai impuri.
Ce sa scriu despre voi, dragii nostrii batrani,
V-as minti, insa stiu ca priviti in fantani
Si din ele vedeti cum v-ati stins si v-ati dus
Si remedii nu sunt si intoarceri nii nu-s.
Vin postasii la voi, zambitori uneori,
Telegrame purtand cu nepoti rotunjori
Si voi faceti un chef cu un vin indulcit
Si cu paine si unt cat un varf de cutit.
Dimineata plecati, ca la treburi candva,
Dar la pranz oboseala de umeri va ia,
Zi de pensie-aveti, sarbatoare aveti,
Cand sunteti guralivi si sunteti indrazneti.
Mai vorbiti prin oras, mai vorbiti intre voi
Cat va costa un loc de mormant pentru doi.
Si la mers va-ndemnati mai rigizi, mai domoli,
Cautati leacuri noi pentru vechile boli.
Si nici lacrimi in ochi nu mai tineti acum
Cand traiti fara trai si aproape postum.
Dragii nostri parinti, suferinzi si batrani,
Miorite spre voi mai coboara din stani.
Si va spun despre noi ce mai e si ce nu-i
Si v-ati plange cuiva, dar taceti nimanui.
Si ce plug v-a taiat in obraz brazde-adanci
Si ce vulturi fatali v-au strigat de pe stanci?
Mai ramaneti cu noi, nu plecati nicaieri,
Nu ne sunteti batrani, nu ne sunteti poveri.
Va iubim tot mai mult, nopti si zile n-ajung,
Insa voi hotarati c-ati trait prea-ndelung.
Hai, priviti-ne in ochi, cat nimic nu s-a frant,
Ce-i cu voi de priviti insistent in pamant?
Locul vostru e-aici, nu va strangeti asa.
Vai, ce mici ati ramas sub povara prea grea.
Totdeauna prea mici cei batrani ne raman
Ca-ntr-o zi ca pe prunci i-om purta langa san.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum
Drumul duce tot spre înainte,
Dacă îl privești ca altădată,
Rătăcind, copil, printre cuvinte,
Printre basme cu "A fost odată".
Te oprește câteodată mama
Are vocea-ascuns înlăcrimată,
Tot sperând să își alunge teama
Că nu-i bate niciun fiu la poartă.
A albit de timp și e străină
Și oftează-ncet a rugăciune.
N-are acasă cine să mai vină
Și în jurul mesei să se-adune.
La un colț de viață este tata,
Regăsind zâmbind în amintire
Mingea, jocul, bicicleta, roata
Și plecarea înspre asfințire.
Se închide ușa-n înserare,
Drumul se transformă în nălucă,
Iar la casa unde dorul doare
N-are azi pe cine să mai ducă.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata e divina
De ce unii oameni cred intr-o carte
Si nu cred in ei insisi?
De ce accepta minciuni
Si nu cauta adevarul?
De ce unii oameni uita sa mai
Creada in sufletele lor
Si cred in superstitii?
Tatal meu m-a invatat
Sa disting binele de rau,
El m-a ajutat sa-mi deschid
Mintea si sa fiu invatabil,
El mi-a dat putere cand eram slabit,
El m-a facut sa zambesc cand eram trist,
Va iubesc parinti dragi ca mi-ati dat viata,
Un miracol e in acele lucruri
De care au uitat multi,
Iubirea propriului suflet, speranta, cunoasterea,
De ce unii oameni se inchina la instrumente
Antice de tortura pe care au murit oameni?
Dumnezeu e in fiecare om,
El este sufletul, El este constiinta fiecarui om,
De-ar fi ca unii oameni sa se trezeasca la
Realitate si sa vada ca viata e de fapt
Un lucru divin.
Pe pamant suntem noi oamenii acum,
Au fost si dinozauri,
Unii oameni cred in ingeri si demoni
Cand oamenii de stiinta au dovedit
Ca au existat dinozauri,
Muzeul Antipa e aproape.
poezie de Nica Dorin Alexandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am sa va spun...
N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.
N-am sa va spun pe cine astept, dar astept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.
Cerul n-are margini, stelele au,
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.
Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc?
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.
N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crangurile sunt pline de flori si de iarba
Si de arbori plapanzi care cresc.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cantec pentru pace (Cleopatra Stratan)
Eu am venit din alte lumi,
Eu am venit sa cant aici,
C-a sa-nvatati sa fiti mai buni
Cum sunt copii cand sunt mici.
Eu am venit sa cant la voi
Si sa va spun sa va iubiti,
Sa nu mai mergeti la razboi,
Cu totii-n pace sa traiti.
Eu am venit la voi sa cant
Ca voi cu totii sunteti frati
Si e nevoie pe Pamant
Sa va iubiti si sa iertati,
Ca voi sunteti cu totii una
Cum sunt si frunzele la pom
Si cum piciorul si cu mana
Formeaz-acelasi trup la om.
Voi ati uitat ca nu sunteti
Doar masca ce-o purtati de zor,
Ca-n adevar suntei mareti
Si-aveti puteri de Creator.
Eu vad Lumina cum pulseaza
Si cum in inimi prinde forta,
Cum fiecare lumineaza
Si fiecare e o torta.
Si-n marea asta de Lumina,
Voi va treziti acum din "vis"
Si-aflati ca-n "propria gradina"
Puteti crea un Paradis.
Pamantul nu e doar mormant
Pentru parinti si pentru frati,
Ci vi s-a dat acest Pamant
Cu el mai sus sa "va-naltati".
Eu am venit la voi sa cant
Si impreuna sa cantam:
"Sa fie pace pe Pamant!"
Si-n hora pacii sa jucam.
Veniti cu toti: arabi, evrei
Si neamuri toate, cate sunt,
Sa-ncingeti cu romanii mei
O hor-a pacii pe Pamant!
Eu va iubesc pa toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!
Eu va iubesc pe toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!
cântec, muzica de Marian Cioaca, versuri de Marian Cioacă (2006)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încurcătură
Inspectorul cel nou arată
A fi un tip destul de dur,
Că n-are mamă, n-are tată
Și-atunci de cine să-l injur?
epigramă de Vasile Til Blidaru din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine are noroc, seamănă și pietre și crește, dar cine n-are noroc nici busuioc nu răsare.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezastru
Am făcut o derogare:
N-are bani, nici casă n-are.
Dar, când dragoste să fac,
Am văzut: n-are nici "ac"!
epigramă de Ștefan Boboc-Pungeșteanu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începe școala
Un șotron culcat pe stradă,
Copleșit de grea povară,
N-are cine să-l mai vadă,
N-are cine să-l mai sară...
Stă-mpărțit în pătrățele,
Conturate-n alb de cretă,
Ascunzând neliniști grele,
În tăcerea lui, discretă...
Oful n-are cui să-și spună,
Și-un regret acut îl doare,
Căci în ceru-i, nu răsună,
Ale pruncilor glăscioare...
Chicoteli și veselie,
Îmbrânceli și-alergătură,
Tihna străzii nu sfâșie,
Nu-i dau, jocului, măsură...
Iar în liniștea ciudată,
Sub contururile albe,
Pare strada înbufnată,
Nu sunt vremurile dalbe,
Căci un clopoțit subțire,
Astăzi iarăși a sunat,
Și la școală cu grăbire,
Pe copii i-a adunat...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!