Nu te-ntrista

Nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut,
Totul trece ca o tramba de nori,
Vine vantul si o destrama,
Vantul care scutura flori.

Nu te-ntrista ca nimic nu se-ntoarce,
Raurile curg toate spre mare.
Oricat ai merge de repede,
Nu poti s-ajungi pana la zare.

Unii caini latra doar, altii musca,
Bivolii sunt negri si-mpung.
Pa pajistea tanara, iezii
Sa-mbatraneasca n-ajung.

Lasa steaua sa cada chiar
Daca nu e de foc ci de gheata.
Poate venim din lumine ori poate
Din ceata venim si mergem in ceata.

Tu nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut.
Totul se destrama ca o tramba de nori.
Vine vantul si usuca dealurile
Pe care primavara se ivesc flori.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec in ceata

Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.

O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …

Ori poate pe marginea vietii …

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie

Si viata ta...
Si viata ta o vad pe ape,
Nu stiu cat e de lunga,
si nici ce ai in ea,
Dar seamana cu o corabie
ce-nfrunta,
Valurile-nalte, vantul, cu multe
greutati.
Si sufletul sunt panzele intinse,
De bratele lui Dumnezeu cu drag,
Sa poti avea putere si vointa,
Sa treci prin incercari, biruitor.
Chiar daca o furtuna te-nfasoara,
In cercurile apelor cu vant nebun,
Tu sa stai drept si-ntins spre pieptul,
Din care iese, soare, luna, si stelele
ce-ti stralucesc.
Acolo sa-ti indrepti privirea,
Chiar daca valurile bat in tine,
Acolo ai speranta si iubirea,
Ca poti s-ajungi la mal invingator.
Si toate se vor aseza sub soare,
Dupa potop si grele suferinte,
Chiar daca sufletul e plin de boala,
Credinta, si un Dumnezeu, te vindeca.
Nimic nu poate sa te-ajunga,
Nimic nu poate sa te-nghita,
Nimic nu poate sa te-atinga,
Daca tu esti smerit, si porti in inima
pe Dumnezeu.

poezie de Adelina Cojocaru (26 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe când era

capul în pământ
mut şi surd
trec
ce-ai pierdut? Mă întreabă
întâlniţii
lovindu-ne umerii
Chiar, ce-am pierdut?!
Lustrul
mândriei, ecoul
plesnind ceafa?
mi-a lăsat doar această hârtie
mâna subţiată culegând vânt
şi pana
rămasă de la cel care
se visa poet
pe când era trufaş…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciob pierdut

de s-ar sparge vreo privire,
ce-am pierdut când imi erai,
as culege dintre cioburi pulbere de gand ramas
sa te intregesc in mine, intr-o lacrima iernand
cand cararile de munte
se ascund sub tropot bland

sa raman in ochi de ciuta
sa nu stii cand ochi-ti beau
strabatand pe langa vreme, viscolind pana spre cer
si sa ma transform in neaua
sa lipesc soapte cu ger.

poate umplu fara stire
vreun izvor cu ce-am uitat
poate intrebari ce umbla oglindind prin vechi trecut
sa tasneasca dintre pietre
te-as lasa ranindu-mi pleoapa
cu-al privirii ciob pierdut.

sa te-astern pe muchia zarii
sa ma cauti prin ninsori
sa te incropesc din iarna, flori de gheata sa ramai
printre palpairi de stele
sa-mi straluci cu privirea cea dintai.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în ceaţă

Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clătinate sunt fum.

O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.
Poate vantul ne poartă prin lume ori poate o stea.
Ne ţinem de mâini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o minţim, poate dragostea minte.
Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineţii,
Acum bâjbâim prin pădurile ceţii...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând spre necunoscut

De vrei s-asculţi a apelor şoptire,
Şi îţi doreşti să le-nţelegi trăirea,
Te-apropie de ele cu iubire
Şi-ai să auzi cum sună fericirea.

Ca să-nţelegi pădurea cum îţi cântă,
Urmează, printre crengi, o adiere,
Şi vei vedea cum frunzele descantă
şi le alintă-n blândă baleiere.

Nu te-ntrista de nu-nţelegi cum norii,
Atât de albi, în pacea lor, pe cer,
Se schimbă, uneori, precum actorii,
Iar ploaia le devine mesager.

De vrei să înţelegi, ce-ai de pierdut?
Trimite-ţi gândul în necunoscut!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hmm... Opt ani din viaţa mea, de aşteptare, de iluzii, de speranţe... S-au dus! Aşa, dintr-o dată! Brusc... Într-o singură clipă! Cât ai bate din palme doar. Am pierdut, e clar! Totul.
Maria: Luci, nu vorbi aşa! N-ai pierdut încă nimic!
Lucian: Nu?! Oare?! Am tăcut tot timpul ca idiotul şi am amânat mereu momentul, aşa că... E numai vina mea! Eu am greşit, mereu. Ce-aş putea face acum? Nu mai pot schimba nimic. Eu... Am pierdut, totul! Ce mi-a rămas? Sunt un nimic! Zero barat! Inutil...
Maria: Luci, te bat! Nu mai vorbi astfel!
Lucian: Ah, mă baţi?! Ai vrea tu... De parcă ai şi putea!? Poate aş merita şi o bătaie. Zău... Dar am dreptate. Am pierdut, totul. Totul...
Maria: Nu, n-ai dreptate! N-ai pierdut încă nimic! Încă poţi schimba ceva. Spune-i odată! Ce tot aştepţi?! Vrei să-i spun eu?
Lucian: La ce bun?! Să mă refuze? Din nou? A câta oară? Nu m-am învăţat oare minte? N-am la ce să mă mai aştept din partea ei...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 35

Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini şi mâl e în izvoare
Nori şi eclipse-astupă luna toată
Şi viermi scârboşi trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toţi greşesc, la fel ca mine,
Când ţi-am permis să săvârşeşti păcate
Şi m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Şi c-ai greşit trupeşte, eu chem mintea,
Vrăjmaşa ta, să-ţi fie avocată,
Şi mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.

Şi-astfel, devin tăinuitor făţarnic
Al unui dulce hoţ ce fură-amarnic.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de camp

am zburat calare pe Pegas pana dincolo de albastru.
urmele tale se vedeau tot mai clar in praful de nori.
la poarta castelului parasit ti-am gasit pelerina insangerata.
mainile nu m-au ascultat si a trebuit sa imi leg tineretea de nefericirea ta.

printre ruine vantul siluia fecioare de fum.
tipetele lor ridicau negurile de pe crestele muntilor adormiti
iar calauzele asteptau sa fie rasplatite,
asteptau.

in locul unde altadata se jertfeau flori de camp zeilor nemilosi
am gasit parul tau strans cununa in jurul unei intrebari.
ziua era tanara,
trupul tau,
adormit.

poezie de Eduard Dorneanu (6 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic pierdut

Parcă veşnic pierdut prin ţinuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veşnic peisaj:
Unde nori coloraţi îmi cântă despre tine,
Folosindu-ţi surâsul pe post de mixaj...

Unde soarele veşnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbeşti s-ajungi în viitor...

Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...

Unde eu sunt acelea ce îţi urmează paşii,
Când păşim împreună pe aceeaşi cărare!
Unde timpul, nebunu', nu îşi păstrează aşii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...

Unde lumea şi pacea se-nţeleg de minune,
Unde nimeni nu ştie să trăiască-n trecut,
Unde tu şi cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veşnic pierdut...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheata fierbinte

Ma apropii tacand
De fierbintele colt de gheata.
Eu clocotasc prin atingerea lui,
Dar el ramane rece si albastru intens.
Transparenta lui este sufletul meu.
Pe ochi m-i s-a lasat toamna.
Ascult clopotul,
Opresc ceasul de veacuri
Si ma duc...
In urma mea clocoteste
Singuraticul colt de gheata.
Poate, candva, va deveni o picatura
Si va cadea cu huiet
Acolo unde nimicul este tot
Iar totul este chemare.
Deci vantul si marea sunt frati.
Leagana-te, dar nu te lasa furat de valuri
Caci sufletul tau va ingheta.
Nu vreau sa te stiu o transparenta
Ci mereu un om!

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult pierdut

Demult un suflet pierdut în adânc
Oamenii i-au şi făcut mormânt
Nu se aude nimic, e doar vânt
S-a pierdut un om în adânc

Printre crengi se abate o trist-adiere
În aer se pierde o altă suflare
Tu porţi în suflet mare durere
Te pierzi şi tu în marea tăcere

Unde e amintirea
Unde s-a pierdut iubirea
De ce oameni-au uitat
De toţi cei care-au plecat

Când pleacă unii dintre noi
Chiar dacă nu sunt eroi
Amintiţi-vă c-au fost cu noi
Aprindeţi o lumânare şi voi

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i totul pierdut

Doamne, când semenu-mi pleacă la Tine,
M-aş vârî ca-n-tr-o grotă-n lăuntru-mi durut...!
Mi-e, oare, oprit să-l mai văd?
E totul pierdut?...
Dar firea-mi vrăjmaşă mi-aduce-n priviri,
O piatră-azvârlită de el, într-un suflet...
Şi-un geamăt... de miel...!
Şi totu-i pierdut...!
Căci, singurul lucru ce-l dor c-a pierit
E, că n-a grăbit să-mi ofere-un "n-am vrut"!
O, iartă-l Tu, Doamne, şi-atunci...
Nu-i totul pierdut!!

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invata-ma

Invata-ma te rog sa te urasc
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut, tot mai trist, tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus, daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas, si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi, te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci, care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine, iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa, iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol, fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc, invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc, oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic, cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc, chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.

poezie de Manuel Gabriel Danca (22 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crezi că totul e pierdut, nimic nu e pierdut încă. Poţi încă să gândeşti. Dacă poţi gândi că totul e pierdut, poţi gândi şi mai bine de atât.

aforism de Codrin Ştefan Ţapu
Adăugat de Johnwr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere amară

Am pus flori de tei în ceai
Şi o frunză de pelin.
Te-am rugat: "mai stai..., mai stai!"
Tu ai zis: "mai vin..., mai vin!"

Nici nu ştiu cum a tors timpul
Un fuior de ani mărunţi.
A trecut un veac sau nouă,
Îndeajuns cât să mă uiţi.

Văzul l-am pierdut în zare,
Sufletul l-ai luat cu tine.
Într-un vers repet speranţa:
"Poate vine..., poate vine!"

Am pus flori de tei în ceai
Pentru-a nu ştiu câta oară
Şi-mi zic: " mierea, fără tine,
E amară..., e amară!"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-ai pierdut

Dac-ai pierdut apa,
scotoceşte norul.
Dac-ai pierdut dorul,
încearcă zborul.
Dac-ai pierdut frumosul,
caută-l în floare.
Dac-ai pierdut focul,
caută-l în soare.
Dac-ai pierdut zâmbetul,
nu mai ai culoare.
Dac-ai pierdut speranţa,
e lungă aşteptarea.
De nu ai cutezanţa,
în zadar e încercarea.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a pierdut totul nu mai are nimic de pierdut, NUMAI de câştigat.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii există ca să te asigure că nu ai pierdut NIMIC, atunci când ai senzaţia că ai pierdut TOTUL.

aforism de Gheorghe A. Stroia din revista Armonii Culturale (13 martie 2017)
Adăugat de geocosynus
Comentează! | Votează! | Copiază!