Ciob pierdut

de s-ar sparge vreo privire,
ce-am pierdut când imi erai,
as culege dintre cioburi pulbere de gand ramas
sa te intregesc in mine, intr-o lacrima iernand
cand cararile de munte
se ascund sub tropot bland

sa raman in ochi de ciuta
sa nu stii cand ochi-ti beau
strabatand pe langa vreme, viscolind pana spre cer
si sa ma transform in neaua
sa lipesc soapte cu ger.

poate umplu fara stire
vreun izvor cu ce-am uitat
poate intrebari ce umbla oglindind prin vechi trecut
sa tasneasca dintre pietre
te-as lasa ranindu-mi pleoapa
cu-al privirii ciob pierdut.

sa te-astern pe muchia zarii
sa ma cauti prin ninsori
sa te incropesc din iarna, flori de gheata sa ramai
printre palpairi de stele
sa-mi straluci cu privirea cea dintai.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi sa-ti scriu

De-ar fi sa-ti scriu din nou iubite,
as da culoare unui gand,
de-ar fi sa-ti povestesc vreo clipa
te-as scrie doar pe tine-n rand.

ti-as cere doar s-asculti tacerea
si linistea dintre noi doi,
n-as spune ca mi-e dor sau despre mine
as vrea sa-ti amintesti de noi.

sa-ntorci o foaie, poate doua
din timpul, vezi? e alb si stins
sa cauti prin rugini ramase
fiorul ce-a ramas aprins.

si sa mai rasfoiesti brosuri uitate
mai stii? ascunse-n neguri adormiti
am scris acolo despre timpul
cand nu voi fi, sa nu ma uiti.

te-oi scrie poate si pe maine
sau pe o zi oricare-ar fi
pe rataciri, poate si-n palma,
si-n ochii lunii pamantii.

sa lasi scrisoarea intr-o noapte
intre coperti de ploi tarzii
sa-ti las un semn, un rand de mine
privind spre noi de n-om mai fi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii

tu, nu-mi vei şti vreodată simţământul
şi nici de ce culori pictez in mintea ta
n-ai să-mi cunosti atingeri ce-s flamande
şi nici de cate ori te strig cand nu-s a ta.

tu, n-ai să-mi ştii vreodata gustul ce ma arde
neobosite soapte-n buzele tacand,
n-ai sa ma afli de strangi la pieptu-ti nuferi
si nu-mi vei recunoaste glasul meu razand.

n-ai sa ma poti culege din petale
plapande si ucise cand se duc
sfarmate de parfumul mintii mele
n-ai sa-mi cunosti vesmantul in care ma usuc.

tu, nu ma stii si ratacesti prin mine
imi bati atat de bland si ma tresalti
as vrea sa-ti spun, oprindu-te-n secunda
cand dusa-i vara cu pasii ce ma cauti.

n-ai să ma ştii de-n zbor te port cu mine
şi nici de-ti cant sau ochii de-ti sarut
ramai scultpat in vremea neimplinirii
şi n-ai sa stii nici chipul, cin' ti l-a facut.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cand in cand

eu te-as saruta mereu,
si te port in al meu gand
si te-as alinta mereu
tu poate doar din cand in cand

si esti dulce si usoara
ca s-o adiere de vant
te-as tine-n brate mereu iubito
tu poate doar din cand in cand

am sa te port in al meu suflet
in sufletul meu cel frant
si te-as mangaia mereu
tu poate doar din cand in cand

si te ador iubirea mea
chipul tau ce-l vad razand
am sa te iubesc o vesnicie
tu nici macar din cand in cand

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnare

te-aş condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting in soapte,
la ochii mei sa-i vezi in asfintit.

te-as condamna la foamea gurii mele
la plansul dorului cand nu-ti voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te opreste
si la chemari fara cuvinte-n seri tarzii.

la linistea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite ganduri inspre zari
la dansul trupului in agonii de vara
si la suspinul fara noi de asteptari.

sa poti vedea cu ochii mei intr-una
zvacnirea-n tampla ta sa-mi simti
te-aş condamna la viata fara mine
şi la durerea flăcării fierbinţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine în tâmplă

te-aş strange in pumn cu teama de maine
un petec de soapta ti-as rupe incet
ţi-aş smulge din lacrima iubirea ce doare
şi-aş lasa în blestem si ultimul scancet.

ţi-as sufla peste rana cu mirosul noptii
cand somnu-ti va fi smintit de zefiri
te-as duce departe-n laguna cu salcii
şi-n verdele apei sa-mi scrii amintiri.

te-aş lasa poate prada, condorilor vesnici
să-ţi poarte in zbor si ultimul gand
începutu-i departe, sfarsitul in clocot
în palma intinsa in cerul,-pamant.

cad pietrele-n vise, rascoale in sange
şi daca mi-ai fi, rau in strafund
aş face un scrin din zarea ce-n tina
se-ntorce-a prapad izvorand din alt gand.

şi poate altarul credintei din mine
ce iubirii, ofranda azi totul ii las
te-aş stinge in flacara ce inca lumina
şi iar te-aş aprinde pe-o tihna-n ravas.

cu tine în tâmplă aş strivi chiar şi huma
şi glasul pamantului frant l-as fura
să-l implant intr-o frunza uitata din vremuri
şi-n pumnul cu tine, doar iubire-aş sufla.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te aştern

îmi cânt gândul în cuvinte
te cânt pe tine-n versul meu
de-ar fi să-mi fii sau sa te aflu
mi-ai fi doar vers pe chip mereu.

din lut de luna te zidesc pe buze
si te soptesc cand visele ma strang
te scriu din nou pe petecul de noapte
si te gasesc in versuri iar curgand.

te-ascund in pleoapa zarii de departe
tu imi straluci purtandu-mi mana-n rand
cu rasaritul te amesteci in cerneluri
si imi adormi cuvintele ce-s gand.

te cant la fel ca-ntaia oara
si neinteles la fel ca si atunci
smulgandu-mi picatura din simtire
te cant in gand si-n versul ce incet imi curgi.

îmi cânt şi cânt în pergament făpturii
din praful noptii ce buzele-mi ating
culeg agonice atingeri de pe trupu-mi
şi te aştern în versul fiecărui cânt.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar mă minţi şi îmi zâmbeşti

şi iar mă minţi că ştii ce-i totul,
şi te strecori printre simtiri
nu-i leac de-a vindeca iubirea
nu-i temnita pentru iubiri.

te fastacesti printre cuvinte
printre zvacniri si ochi pierduti
printre apusuri fara margini
printre visari si clai de munti.

nu stii ce rani mai curg din ploaie
nu stii ce sangera si mor
din ursitori se-aud blesteme
şi din sageti ce-n glasuri dor.

prin guri de vant si rasarituri
se-aud taciunii zvarcolind
se-ndoliaza si tacerea
şi-n frica lor se duc arzand.

şi îmi zambesti si-mi spui atatea
cu buze-n soapte tremurand
sfarami imaginar lumina
de parca m-ai vedea venind.

cand stiu ca totu-i doar in minte-ati
şi-ti sunt doar o Morgana-n vis
sunt doar un curcubeu in noapte
şi ne mintim ca-i foc aprins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel Suflet

Spune ce vrei
Sa stii de la acel
Suflet ce i s-a daruit ei
Si o sa iti spuna el

Mi se oglindeste in priviri
Teama de a nu te putea privi
De a nu te sti langa mine
De a nu ma sti langa tine

Si ma urasc pentru ce sunt
Cand privesc in oglinda m-ancrunt
Am fost candva un om bland
Si-acum tot ce vreau e sa merg in pamant

Si n-o sa mai cant
Ce pana acum am pretuit
Si-am fost iubit
Dar n-am stiut si am ranit

N-am crezut ca un suflet
Ma poate iubi asa de mult
Mi-a spus in lacrimi
Mi-a spus,dar eu nu am crezut

Si stiu k l-am pierdut
Atunci cand nevoie de el aveam mai mult
Si-am decazut, nu stiu
Daca o sa mai vreau sa fiu

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gand cu gand

Pasind pe urmele pe care le-ai lasat aseara
Ma sperie un singur gand
Matem ca poate una o sa dispara
Sau poate-o sa dispara toate
Rand pe rand.

Citind povesti care sa-mi spele visul
Adorm adesea-n pat doar eu plangand
As vrea sa vii s-aduci cu tine paradisul
Dar n-ai sa vii si-am sa zambesc in umbra
Cand si cand.

Stand, asteptand sa vii sa-mi saruti chipul
Ma mint, ce trist!... dar tot raman visand
Cate-amintiri va astupa in timp nisipul
Si cate nopti vor trece in uitare
La fel ca orice minte ce dispare
Gand cu gand.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oratie de nunta

Bardacele tin luna pe buze, scanteind,
Fumega blide pline, cu tarina-n aprilie.
Nunta se-ntinde, nemaicontenind,
Pana la ziua, de vreo doua zile.
Secuii cu mustatile de corn incarjoiat,
Alaturi de romanii cu straie de lumina,
Cand cupe noi iau locul acelor ce-au secat,
Mai canta cand un ceardas si cand o doina lina...

Podeaua se framanta sub tropot de calcai
Si cobza hohoteste, piscata de penita.
Jucam la hanul asta o nunta, cea dintai,
Dintre un Ion si-o Ita Cucorita.
Bucatele-s gustoase, c-aici a fost belsug.
Si dupa zile-munca si veselia-i buna —
Aceasta nunta leaga, ca brazdele sub plug,
Prietenele neamuri impreuna.
Umplut de cantec, hanul cu mesele-n potcoava
Parc-ar zbura la ceruri de-atata chiu si-alai.
Nu-i mult de cand prin geamul crapat, in nopti cu larma,
Cu mese-n doua siruri dusmane, ii vedeai.
Cupele mari de-arama erau strambate-n pumni,
Si mesele cu tipat prindeau sa se rastoarne.
O ura grea, aprinsa de domni si de rachiu,
Lasa sparturi in suflet si in carne.
Dar hanul plin de cantec, cu mesele-n potcoava,
Azi zboara pan-la cer uri de-atata chiu si cant.
Romanii si secuii, incrucisand pocale,
Beau vinul infratirii, dand cusma de pamant.
Cu fata-mbujorata, de joc, pe laviti lungi
Glumesc din ochi flacaii c-o fata rusinoasa.
Parca-au uitat batranii ca datinile cer
Sa mearga fetele devreme-acasa.

Poate se pun la cale prin semne fara grai
Nunti noi, cu vor nici aprigi si mandre druste fete...
Innegurat de chinul coroanei lui de foc,
Se lumineaza, Doja in perete.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi

şi iarăşi curg ploi fara fluturi
viorile-s triste si plang
şi iarăşi te-alung fara teama
şi flutur esarfa cu saruturi in parg.

te cert şi-ti mai spun doar adio
cu mana iti fac doar un semn
dar lasa-ti doar umbra in urma
să-mi vii de poate te chem.

şi iarăşi ma ninge si-n tample
aud doar un murmur incet
o nota ramasa pe-o coarda-i straina
suspinul rasuna in scancet.

şi du-te, si vino, ramai doar un timp
cat ploaia de fluturi ma cheama-napoi
sa picuri in zboru-i cernindu-mi tarziu
cat timpul esti tu, suntem amandoi.

şi iarăşi se-aduna-n gramada si stropii
prin muguri grabiti ca si noi
tu du-te incet inspre mine cand ploaia-i pustie
şi ramai doar un flutur in zbor pentru doi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

te-am gasit pe muchia dintre doua lumi;
una, cea din care-ai fugit
si alta care nu te apartine.

confuz si uitat,
negasit si resemnat,
fara macar sa-ti mai pretinzi
judecata Dumnezeului tau.

atat de crud!
oh! atat de necrutator
imi tremuri intr-o lacrima!

te-as lua inapoi...
te-as lasa tot acolo...!
n-am stiut si nu voi sti
sa te apar
chiar de-ai recunoaste nevoia.

parfum de furtuna si pace
zvacneste-ntre pleoape...!
in ochii tai ascunsi
strivesti doua lumi;
una, cea care nu te-a vrut
si alta care nu-ti apartine.

poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stii

Mai stii, pierdut-am nopti intregi
Sa te-nteleg, sa ma-ntelegi
Sa fim nebuni f-ar de spitale
Tu cu ale mele, eu cu ale tale

Mai stii, cuvantul spus intai
Si cel din urma, mai ramai...
Privirea ta de-odinioara
Ramasa-mi parca-n acea seara

Mai stii, cum norii planşi de ploi
Uitau de tot gandind la noi
Uitau pământul sa-l trezească
Din amortirea lui fireasca

Mai stii, ma mai cunoşti de vrei
Din frunzărisul de pe alei
De prin uitate, vechi poteci
Spre care vii uitand sa pleci

Mai stii, ca te mai port in gand
De tine mai mereu flămând
De tine tot mai rupt din stele
Tu foc aprins, tu joc de iele

Mai stii, când gândul m-i te cere
Esti ultim vers de încheiere
Eşti vis de noapte-n stele mii
Eşti inceput de noi, mai stii?

poezie de Emanuel Ciprian (aprilie 2018)
Adăugat de ciprian san
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu

e prea devreme să îţi spun adio
şi prea tarziu sa-ti spun ca te iubesc
scrisori ramase cu soapte ce nu-s spuse
scrisori cu ce-as fi vrut sa-ti povestesc.

e prea târziu sa te mai chem in noapte
sau inca sa te caut prin multimi
citind pe caldaram vreo urma dupa tine
e prea tarziu sa-ti scriu mi-e dor sa ma alinti.

ţi-aş cere sa-mi trimiti o telegrama
sau sa-mi raspunzi cand inca nu ti-am scris
sa stiu de-ti este dor, ti-as scrie pe lumina
sa ma citesti de cate ori iti sunt in vis.

ţi-aş spune sa ramai sau sa mai vii incoace
pe-acelasi colt de strada-ntamplator
să cred ca ne-ntalnim intaia oara
să-ţi scriu imaginar cu ochii ca mi-e dor.

e prea târziu, un ultim rand pe foaie
ce nu-l mai stiu, ti-as cere tu sa-l scrii
ţi-am spus adio poate prea devreme
în rândul care iti ceream să vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fiu femeia-vis...

e mai rece noaptea asta, şi-i fierbinte
e focul nesfârsit în care ard,
iubeşte-mă iubite o noapte, pana zorii
adorm prea obosiţi la sanu-mi cald.

cuprinde-mă-n bataia inimii din tine
să bata doar un ritm in ochii mei,
aprinde-mi steaua ce-mi străluce
în irisii pierduti, ramai prizonier in ei..

haide potoleşte-mi foamea de iubire
rămâi acum cand asfintitul inca-i orb
strânge-mi si ultima farama de lumina
să mă lumini cand dragostea iti sorb

cu gingăşia gurii tale sa-mi starnesti dorinta
să nimicim sudoarea viselor vibrand
să nu mai stim de noi sau de e noapte
să ardem amandoi intr-un albastru foc mocnind.

iubeşte-mă acum, în noaptea spre sfarsit
să-ţi fiu femeia vis, ce-n vise m-ai strigat
să-mi curgi pe trupul moale fara de vesmant
şi lasă-mă batand in pieptul tau, andant.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Noaptea

Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.

Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.

Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!

Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.

Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!

Numai noaptea, cand e luna plina
Si pe stanca neagra, langa-un trunchi,
Presimtindu-si pantecul, virgina,
Caprioare cad in genunchi,

Cand se umple cerul cu soapte
Pline de mister si prevestiri,
Numai noaptea vino, cand e noapte,
Si Sibiul tot, un cimitir.

Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Sarutarea noptii pe obraz.
Locuiesc la ultima rascruce!
Cheia-i langa poarta pe zaplaz!

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morgana de-o noapte

afara mai cerne si-acum
e noapte si liniste-n jur
doar focul mocneste si tace
si fumul se-nalta nebun.

te iubesc obsesiv ca si jarul
ce plange-n taciunii incinsi
ti-as cere sa-mi umpli paharul
cu dorul ce-ti curge in irisi.

ti-as spune prea multe si poate as tace
te-as privi indelung cum arzi si te-nalti
din flacara oarba ce-mi canta si zace
in soba fierbinte din ochii tai calzi.

lasciv ma ademeni in jocul de noapte
cu umerii goi te apropii si-mi spui
ca esti doar himera ce ma poarta departe
esti doar un foc ce ma arzi cand te-apropii.

ma-mbeti cu mirosuri alese si-mi place
te undui usor si ce dulce m-atingi
m-acoperi cu tine, esti veninul de sarpe
si-n mine te-afunzi, prin vene imi curgi.

cu gura-nsetata iti musc sanul tare
Morgana de-o noapte, ma ucizi cu-al tau foc
ti-as smulge sarutul de moarte ce doare
te-as tine in brate sa ard la un loc.

mai ninge usor si parca se stinge
si ultimul fulg ma strapunge si tac
din somnul ce flacara ma face a plange
te caut intr-una prin iarna in frac.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio... lumina a zeilor

Nu am multe sa iti cer
Insa multe am sa-ti spun
Si vei zice ca disper
Sau vei zice ca-s nebun.

Stau cu ochii in trecut
Si te mai privesc un pic
Nu stiu ce s-a petrecut
Te-am iubit sa stii de mic.

Multi ani port in amintire
Despre tine chip in vant
De-mi porti ura sau iubire
de ma vrei pe-acest pamant.

Multe ganduri insirate
Printre nopti in poezii
C-am crezut ca poate, poate
De iubirea-mi ai sa stii.

Multe lacrimi sunt uitate
In trecutul nostru gri
Am gresit si eu se poate
Si nu voi a mai gresi.

Tu mi-ai fost ca o cununa
De amor si trandafiri
Legamant facut sub luna
Speranta unei iubiri.

Eu ti-am fost ca o povara
Chiar pedeapsa cea mai grea
Lacrima cea mai amara
Ai varsat din vina mea.

Stiu ca nu mai am vre-o sansa
Sa ating tot ce-am visat
Ochiul tau acum in transa
De demult sa-ndepartat.

Stau in prag privind la stele
Sunt si fericit sa stii
Stiu ca visul lumii mele
Pe vecie ai sa-mi fii.

Nu-s nici zeu si nici luceafar
Fericit sunt c-am trecut
Si prin iad si rai si-s teafar
Dar prin stele te-am pierdut.

Nu mai stiu ce e cu mine
Poezie de amor
Scriu ca totul va fi bine
Si scriind as vrea sa mor.

Nu te pot uita iubito
Un vartej de amintiri
Sub bratara ce-am rapito
Tin acuns pan' vom fi miri.

De ma doare astazi tare
Maine mai tare sa doara
Poate-asa inima-mi mare
Mai intr-un final sa sara.

Nu te mai doresc aproape
Si nu e ca te-am uitat
Ci n-as vrea din nou sa-mi scape
Fata ce m-a alinat.

Multa lume bucuroasa
Insa eu nu stiu de ce
Nu-nteleg.. lor nu le pasa
De a noastra dragoste?

E adevarat.. stii doare
Mult.. prea mult ce ai facut
Insa stau privind la soare
Si imi zic ca tu n-ai vrut.

Poate-a fost o intamplare
Poate da sau poate nu
Insa cel mai rau imi pare
Ca alturi nu-mi esti tu.

De ce oare.. de ce oare
Sa iubim atat de mult
Am iubit-o ca pe-o floare
Mi-a placut sa o ascult.

Multe ganduri se aduna
Pentru fata ce-o iubesc
Juramantul de sub luna
Mult as vrea sa-l intaresc.

Insa stiu ca nu se poate
Lupt cu lumea.. chiar cu toti
Sunt in tine zi si noapte
Insa tu mereu ma scoti.

Este oare o greseala
Sa iubim fara regrete
Sunt cuprins de indoiala
Nu mai vreau si alte fete.

Tu ai pus inimii mele
Un blestem batut in cuie
Si nici azi prin vorbe grele
Pentru dansul leacul nu e.

Te iubesc si mi te-nchipui
Cum erai acum doi ani
Pura. fina cum nisipu-i
Presarat prin bolovani.

Tot gandindu-ma la tine
Si la cate am trait
Simt ca totul va fi bine
Ma las singur pacalit.

Sub vartejele de ape
Intre care ma cufund
O zaresc.. n-as vrea sa-mi scape
Si mai tare ma afund.

Zborul lin de pasarele
Azi imi pare fara sens
Teiul azi privirii mele
Nu-i apare-asa imens.

Tu odata mi-ai dat viata
Doamne.. rece mai eram
Eu un turture de gheata
De iubit nici nu stiam.

Ploi de spini se varsa-n noapte
Peste trupu-mi obosit
Si te-aud prin mii de soapte
Oare simti ca sunt ranit?

Nu mai am nici vis nici teluri
Vreau atat.. sa te iubesc
Intr-un infinit de feluri
Dar nicicum nu reusesc.

Orice-as face esti departe
Ochiul tau nu-l mai citesc
Pentru mine esti o carte
Intr-un raft ce nu-l gasesc.

Totul pare o pedeapsa
Insa nu stiu pentru ce
De ce lumii nu ii pasa
De a noastra dragoste.

Luna mea apari si lasa
Cerul tau macar o zi
Cere-mi tot.. chiar nu-mi mai pasa
Voi iubire a-mi privi.

Strig incet.. nimeni n-asculta
Sufletul meu sfasiat
A cedat si nu mai lupta
Ma intreb de ce-ai plecat?

Cum poti sa fii fericita
Sunt doi ani asa putini?
Ieri ai fost a mea iubita
Azi imi ceri sa fim straini.

Vad in fata mea o poza
Viata-mi da cand o privesc
Luminata sub veoza
Ai plecat dar te iubesc.

Stelele sa stea la coada
Pentr-un loc acol' pe cer
Le-as da jos.. asa sa cada
Si eu tot sa ti-l ofer.

As muta si munti si ape
Si as stinge soarele
Si ti-as sta mereu aproape
Noi.. regina, regele.

Mai visez si gandu-mi scapa
La aceleasi amintiri
Ochiul tau vartej de ape
Bujori rosii.. trandafiri.

Tu priveste-ma si spune
Azi de inca ma iubesti?
Vreau ca cerul sa rasune
Pe cand numele-mi rostesti.

Iarta Doamne visatorul
Ce-a uitat a te chema
Insa mult apasa dorul
Peste inimioara mea.

Viata tu mi-ai dat.. si Tata
Azi te rog ca sa mi-o ei
Ca mi-e dor nebun de-o fata
Si sunt sclavul dragostei.

Cand eram copil odata
Am visat sa am copii
Off! a fost ca niciodata
Iti doreai si tu.. mai stii?

Nu stiam ce e sarutul
Nu stiam ce-i ala dor
Azi eu vin cu imprumutul
Da-mi doar unul sa nu mor.

Mana ta era petala
Peste ochiul meu plangand
Sta si la bine si boala
Si mereu o tin in gand.

Ce sa fac fara de tine,
Cum sa dorm cand nu esti tu?
Tu esti totul pentru mine
Mangaie-mi azi sufletu.

Cata dragoste pierdut-am
Amandoi si pentru ce?
Cate vise noi avut-am
Ce nadejede-n dragoste.

Totul a fost o minciuna
Daca azi se va sfarsi
Au fost doi ani nu o luna
Multi speram ca vor mai.

Batranete vino-n cale
Si condu-ma sus la cer
Am slabit.. sufletu-i moale
Astazi nu mai sunt de fier.

N-am incredere in mine
C-am sa pot pe ea s-o las
Si sa plece.. oare-i bine?
As striga-o dar n-am glas.

Noptile cu tine.. oare
Le voi mai avea candva
Mult am plans.. ochiul ma doare
Oare a contat ceva?

Astazi esti o amintire
Totusi ce reala esti
Arde focul in privire
cand imi spui ca ma iubesti.

Lacrima ce curge lina
Pe obrazul meu timid
Ma alinta.. ma alina
Si mult dor in ea inchid.

Stau si ma gandesc mai bine
Oare chiar nu sunt frumos
Multe si-ar dori cu mine
Un camin armonios.

Si de tu imi zici cu sete
Ca doar eu sunt viata ta
Mi-au mai spus si alte fete
Insa nu ma-nteresa.

Tu fa bine si alege
Fulg de nea ca rece-mi esti
Vrei sa fim regina.. rege?
Ori doresti sa ma vrajesti?

Stii cu vorba nu mai merge
Tot ascult de ceva timp
Vremea multe poate sterge
Precum orice anotimp.

Of ce dor, ce chin, ce jale
Ma cuprind in orice zi
De dragul iubirii tale
Chiar si astazi as muri.

Si daca e cu putinta
Sa iubim fara regret
Ia uita de suferinta
Si saruta-ma incet.

Nu ma prea pricep la vorba
Insa sincer stiu a fi
Si voi o viata-ntreaga
Pentru fata ce-oi iubi.

Tot incerc de-atata vreme
Fata sa te cuceresc
De al tau suras se teme
Intreg neamul ingeresc.

Ori esti demon ori esti fiara
Cand privesti si cand zambesti
Ai curaj.. voce vioara
Dar te temi sa ma iubesti.

Multe nu mai am a spune
Dar mai am de asteptat
Gandurile sa se-adune
Si sa-ti spun ce am visat.

Tu ramai o amintire
Tu ramai in viata mea
Stiu.. candva a fost iubire
A contat si dragostea.

Insa toate-mi par prea grele
Sa le duc pan oi muri
Nu-i mai dau privirii mele
Alta fata a iubi.

Tu de-acum' ai alta casa
Peste tine trece luna
Si ramai la fel.. frumoasa
Cum ai fost intotdeauna.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invata-ma

Invata-ma te rog sa te urasc
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut, tot mai trist, tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus, daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas, si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi, te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci, care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine, iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa, iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol, fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc, invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc, oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic, cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc, chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.

poezie de Manuel Gabriel Danca (22 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!