Gând spre necunoscut

De vrei s-asculţi a apelor şoptire,
Şi îţi doreşti să le-nţelegi trăirea,
Te-apropie de ele cu iubire
Şi-ai să auzi cum sună fericirea.

Ca să-nţelegi pădurea cum îţi cântă,
Urmează, printre crengi, o adiere,
Şi vei vedea cum frunzele descantă
şi le alintă-n blândă baleiere.

Nu te-ntrista de nu-nţelegi cum norii,
Atât de albi, în pacea lor, pe cer,
Se schimbă, uneori, precum actorii,
Iar ploaia le devine mesager.

De vrei să înţelegi, ce-ai de pierdut?
Trimite-ţi gândul în necunoscut!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul Mioritic

De stai s-asculţi în taină a neamului durere,
Auzi cum din adâncuri se-nalţă către noi,
Strigăt de iubire de neam ce-ţi dă putere,
Pământul ce ne ţine ascunde mulţi eroi.

De stai s-asculţi în munte a codrilor poveste,
Ai să auzi în şoaptă legende cu haiduci,
Ce stăpâneau Carpaţii şi falnicele creste,
Şi se-adunau în cete la umbra de sub nuci.

De stai s-asculţi cum marea la Pontul Euxin,
Îmbrăţişează ţărmul de veacuri neştiute,
Ai să auzi în valuri a neamului suspin
Şi cântecul sirenei ce varsă lacrimi multe.

De stai s-asculţi adâncul din spaţiul mioritic,
Auzi cum plâng străbunii în somnul zbuciumat,
Că ne-am pierdut iubirea de neam şi de mirific,
Şi ne-am vândut pământul şi ne-am înstrăinat.

De stai s-asculţi la Ţebea gorunul cum foşneşte,
Ai să-l auzi pe Iancu cum strigă către noi:
-Vă duşmăniţi voi fraţii? Duşmanul vă-ncolţeşte!
Vorbiţi aceeaşi limbă! Nu faceţi război!
.
De stai s-asculţi cum Oltul la Cozia izbeşte,
Zidul Mănăstirii să-l scoale pe Bătrân,
Ai să-l auzi pe Mircea din somn cum ne grăieşte:
De ce vindeţi pământul? E Sufletul Străbun!

De stai s-asculţi la Putna, Slujba Învierii,
Ai să auzi cum Ştefan se roagă pentru neam,
Să piară pe vecie blestemul trădării,
Să nu mai fie-n ţară nici urmă de orfan.

De stai s-asculţi cum vântul şuieră-n Carpaţi,
Ai să auzi cum Lupul lui Decebal ne cheamă,
Să-nfăptuim Unirea şi pacea între fraţi.
Dacia Străbună la toţi ne este mamă.

De stai s-asculţi văzduhul pe culmea caraimană,
Ai să auzi cum cântă Pasărea Măiastră,
Şi ai s-auzi în trilu-i duios pe daca mamă,
Ce-alină de milenii toată durerea noastră.

poezie de Ştefan Silva
Adăugat de Ştefan Silva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ntrista

Nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut,
Totul trece ca o tramba de nori,
Vine vantul si o destrama,
Vantul care scutura flori.

Nu te-ntrista ca nimic nu se-ntoarce,
Raurile curg toate spre mare.
Oricat ai merge de repede,
Nu poti s-ajungi pana la zare.

Unii caini latra doar, altii musca,
Bivolii sunt negri si-mpung.
Pa pajistea tanara, iezii
Sa-mbatraneasca n-ajung.

Lasa steaua sa cada chiar
Daca nu e de foc ci de gheata.
Poate venim din lumine ori poate
Din ceata venim si mergem in ceata.

Tu nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut.
Totul se destrama ca o tramba de nori.
Vine vantul si usuca dealurile
Pe care primavara se ivesc flori.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează-ţi focul

Focul te urmează,
Cu scântei ce îţi lasă semne,
Paşii tăi au urme de cenuşă,
Mintea ta pluteşte în fum.
Vrei să arzi totul în tine,
Să scoţi ce e mai bun,
Sau vrei să dai căldură?
Luminile nu au sens,
Când stelele au acelaşi nume.
Tunetul poate fi cuvântul tău
Atunci când vrei să trăieşti.
Motivele vin, motivele mor, motivele dor,
Motivele... au lumea lor scuzabilă.
Tu ai doar un gând
Cu care poţi îngheţa viitorul
Sau poţi aprinde,
Tot ce a fost.
Ascunde, simte, trăieşte, învaţă,
Semnele te văd mai întâi pe tine.
Fiecare joc pierdut e un motiv
Pentru a nu ţine scorul.
Când te privesc în ochi
Îmi dau seama că aş vrea să pierd tot ce am,
Ca tu să-mi poţi vedea scânteile
Ce vor să te aprindă şi să te învăluie.
Oamenii fug uşor şi de multe ori
Au instinct de oi...
Dacă tu simţi
Că vrei să înţelegi jocul,
Lasă-ţi grijile în pom,
Urmează-ţi focul!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţie

Privirea mea decupează norii
de pe cer. Privirea mea devine
expresivă pentru tine. Norii
sunt gândurile tale, având
polaritatea iubirii. Această
iubire a noastră este, de fapt,
o 'dulce sclavie'. Căutăm
curcubeul de vise, cautăm
culoarea fericirii. Câteodată
obosesc atât de mult lângă
tine, printre meandrele sufletului
tău! Atât de mult obosesc, încât
îmi vine să plâng. Vibraţia glasului
tău devine lacrimă în zori. Atunci
iubirea pare că explodează în noi,
precum soarele pe cer. Aştept ca
Divinul să se aşeze frumos acolo,
în profunzimea sufletului şi să curgă
strălucind, precum apa curge pe pietre.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

Iubita mea,
să scriem o poveste,
vrei?
O scriem, o rescriem şi-om vedea,
atât cât timpul nostru este,
de pot iubirile celeste
s-o depăşească în splendoarea ei.

A fost, demult,
o noapte ca niciuna
-n mai,
când am simţit în sânge un tumult
de parcă stelele şi luna
cântau în el, cântau întruna,
iar tu, pe melodia lor, dansai.

Şi te priveam,
şi-am început cu tine
-un dans
pe-un cântec nou, pe care nu-l ştiam,
dar îl simţeam cum îmi devine,
prin vocea ta, ceva din mine
şi pentru tot ce va urma, avans.

Am înţeles
că visul se încheie.
Zei
ce pânzele destinului ne ţes,
te-au îndrumat, de sus, c-o cheie
şi-n suflet ai pătruns, femeie,
ca o poveste. Hai s-o scriem, vrei?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final de verde

De o vreme te doare rădăcina
şi simţi că-ţi vine să te rupi
ai rezistat sub norii de furtună
şi-acum ai renunţa la mult

Ai scutura din frunzele pe ramuri
care te-apleacă spre pământ
şi parcă nu mai vrei să stai în vânturi
să dăinuieşti ca Duhul Sfânt

Ai devenit un lemn tot mai puternic
cu fiecare an trecut
şi-ţi este frică-acum de întuneric
că nu ştii ziua de-o apuci

Ai fost un lujer într-o altădată
când nu-ţi pasă ce-ai să ajungi
acum bătrân, uitat de toate-odată
ai vrea să râzi şi-ai vrea să plângi

Ramas-ai singuratic în pădurea
pe care o priveşti de sus
îţi aminteşti prin gânduri înverzirea
cu răsăritul ce-a apus

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?

Tu, gândurile mele, cum le simţi?
Le mai auzi, le chemi, le-arăţi că-ţi pasă
când vin mereu, ca într-o ploaie deasă,
cu stropi atât de reci şi de fierbinţi?

Chiar, ce mai faci? Trimite-mi doar un gând,
orice, legat de mine, ai în minte!
Îl voi privi atent, cu luare-aminte,
şi îl voi mângâia, din când în când.

Îţi mai aduci aminte cum eram
acum un timp, acum o veşnicie?
Nu pot să cred! Aşa a fost să fie?
A dispărut tot ceea ce aveam?

Cabana noastră, locul nostru sfânt,
ne-aşteaptă, răbdătoare, pe-amândoi,
cu vatra-i rece, cu pereţii goi,
cu amintiri nerisipite-n vânt.

De n-auzi gândul meu, 'l-auzi pe-al ei?
Ne vrea acolo, vrea să ne iubim,
la foc aprins din nou, să împletim
cuvinte, suflete şi trupuri. Vrei?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creează arta pe care vrei să o vezi, începe afacerea pe care vrei să o conduci, cântă muzica pe care vrei să o auzi, scrie cărţile pe care vrei să le citeşti, construieşte produsele care ţi-ar plăcea să le foloseşti. Dacă în loc să îi criticăm pe ceilalţi şi am construi noi lucrurile pe care vrem să le vedem realizate cum ar fi o zi din viaţa ta? Ce ai face mai mult şi ce ai face mai puţin?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

Dragostea e nemuritoare
Chiar de uneori mai doare,
Nu se stinge niciodată
Cu iubire de-i udată.

Poartă sufletul spre rai
Şi multe nopţi cu lacrimi ai,
Şi iti doreşti doar fericire
Momente dulci de iubire.

Dragostea când e trăită
Şi ai inima împlinită,
Înfloresc toţi trandafiri
Ca să îi dăruieşti iubirii.

Depinde ce vrei în viaţă
De o vrei tristă ori frumoasă,
Totul este în puterea ta
De vrei omule dragostea.

Şi nici nu te costă mult
Cu o vorbă bună şi un sărut,
Poţi trăi doar în fericire
Şi într-o viaţă cu iubire.

autor. Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai cum să înţelegi

-Tată, ne-au vândut pădurea!
Despre ce doage-mi vorbeşti?
Dac-ar fi să te trezeşti
Ti-ar orbi pe loc privirea!

N-a rămas decât securea!
Vrei butoaie să ciopleşti...
-Tată! Ne-au vândut pădurea!
Despre ce doage-mi vorbeşti?

Ştiu! Dor îţi e de-a ta rândea,
Case vrei să construieşti...
Nici răşină nu găseşti,
N-am mormântu-a-ţi tămaia,

-Tată! Ne-au vândut pădurea!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec sub lună

Vrei ca pe necuprins vazduh sa ma porti intre palmele tale?
Vrei sa fii ziua si noaptea printre care se scurge dorul meu firav?
Vrei tu, ca o tinerete, sa invalui copilaria mea;
Ca o dorinta sa-mi ineci visarea?
Vrei oare carare sa fiu si sa te abat din ratacirea ta?
Vrei ca din trupul meu de piatra scobit in tacerea pamantului
Sa izvorasti cu un firicel de apa?
Vrei tu, sa innoptez, in negura sa ma scufund
Si ca tacerea in umbra rugaciunii sa ma ascund?
Vrei sa imi inspiri sufletul, ca apoi sa ma preling dintre buzele tale?
Vrei sa fii pleoapa, sa te umezesc, sa te adap, sa te strajuiesc
Si apoi sa-mi traiesc fericirea pe obrajii tai?
Vrei tu, oare, mana frematatoare, sa ma intind ca lumina in asfintit
Si sa te cuprind al meu rasarit?
Vrei tu..., vrei tu, oare, luna tuburatoare?

poezie de Roxana Grigorescu
Adăugat de Roxana Grigorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârâul cascadă

Mă uit la pârâul plin de crengi căzute,
Dar văd în apa cristalină lupte
Şi stropi în cascadă ce dau nebunia,
Iar păsările pădurii-mi cântă agonia,
Apa-nvolburată cade printre pietre
Şi-ţi schimbă privirea către zări albastre.
Freamătă pădurea că asta îţi doreşti,
Păsările-şi iau zborul, iar tu mă-nveleşti,
Apa face valuri ca un covor în calea mea,
Aş merge pe aburi de apă dacă aş putea.
Puterea naturii mă poartă uşor spre rai,
Vaporii cascadei mă duc în vraja ce-o purtai
Şi inima-mi bate-n mireasma florilor
Privind în pădure spectacolul culorilor.

poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire infinită

De vrei să defineşti
Dar fără să greşeşti
În lumea asta mică
Ce-i o iubire infinită

Poţi să iubeşti la infinit
Dacă iubeşti în mod cinstit
Nu te gândeşti la ce-ai iubit
Nu te gândeşti la ce-ai trăit

Gândul îţi zboară întâia oară
Către acel sau cea de care
Nu ai putea să te desparţi
De ce-ai iubit, fără să doară

O viaţă de am avea să mai trăim
Aş vrea în fiecare zi să ne iubim
Să ne lăsăm în voia sorţii
Să-i facem astfel în ciuda morţii

Cu tine să mă plimb, iubito
Călcând covor de frunze veşted
La pieptu-mi iar am să te strâng
Şi am să te sărut pe creştet
 
Iubita mea mă simt cam trist
Mă uit pe geamul de acasă
Şi văd că anii au trecut
Şi timpul nu mă lasă

Iar dacă nu vrei să disper
Un lucru vreau să îţi mai cer
Să mai trăim preţ de o clipă
O iubire infinită

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi în vânt

Te strig, te chem şi rog, în lacrimi, vântul,
să-mi fie, pentru tine, mesager
să-ţi amintească tot ce jurământul
a însemnat: iubire pân' la cer.

Tu ai trecut de el? Eşti printre stele?
Cum poate-atunci o lacrimă în vânt
să îţi arate patimile mele
sau să te-ntoarcă, iarăşi, pe Pământ?

Întoarce-te şi-nseninează cerul,
alungă norii, limpezeşte ape,
renunţă la lumina şi misterul
din stelele ce vin să te adape!

Revino la-nceputuri! Din ruine,
alungă amintirile ce dor,
pluteşte pe acelaşi val, cu mine,
şi-mi iartă orice vină! Te implor!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu tine

Îţi râd trandafirii-n fereastră,
iar Soarele-ţi mângâie părul,
o pasăre cântă, măiastră,
iar tu... vrei să ştii adevărul.

Căci, ziua trecută,-ndoiala,
hoţeşte în gând strecurată,
ţi-a pus la-ncercare morala
şi tot ce-ai crezut, dintr-odată.

Citeşti cu speranţa că, poate,
în carte va fi o dovadă
ce răul din suflet îţi scoate
şi lasă ce-i bun să acceadă.

Priveşti printre rânduri cu teamă,
încrederea ţi-e clătinată,
dar sufletul, iată, te cheamă,
căci inima ta e curată,

Şi-acolo, de vorbă cu tine,
vei şti să găseşti mângâiere
şi nu în ce-a scris oarecine;
credinţa e-n el şi nu piere.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul gândurilor vii

Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec şi gândurile mele, trec şi-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani şi gânduri îşi vorbesc.

Ce îşi spun? - o ştie lacul, dar el tace, liniştit,
Şi ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Şi-au plecat să-şi zburde-n lume viaţa plină de frământ.

Lacul... tace, dar, în taină, străluceşte, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară – rar se-ntâmplă şi în zori –
Se aşează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară şi-i reflectă ce-a aflat.

Cântul ei, ecou de gânduri, se înalţă spre tării
Şi, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-astept si-acum

Dar tu, de ce nu mai revii?
Te-aştept şi-acum în nopţile pustii.
Cumplite doruri îmi umbresc trăirea
Din sufletul ce tu, atât de bine-l ştii.

De ce-ai lăsat în urmă-ţi amăgirea?
De ce mă faci să sufăr când te iubesc atât?
Tu nu ştii ce înseamnă regăsirea
Iubirii? Nu ştii că-i lucru sfânt?

De ce te joci cu lucrurile sfinte?
De ce-ai făcut-o atunci şi-o faci şi azi?
Nu poţi sau nu vrei să-ţi aduci aminte
Ce ţi-am şoptit prin cetina de brazi?

Atunci veneai şi când nu te chemam,
Veneai şi-atunci când eu nu mai speram
Să vii, să mă priveşti cum ştii,
De ce-ai plecat? De ce nu mai revii?

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi cere ceea ce vrei dacă nu ştii ce vrei. Mulţi oameni nu ştiu ce vor sau vor mai puţin decât merită. Primul pas e să îţi dai seama ce vrei. Al doilea pas e să decizi că meriţi ceea ce vrei. Al treilea pas e să crezi că poţi obţine ceea ce doreşti. Şi în fine, al patrulea pas, e să ai curajul să ceri ceea ce vrei.

citat din Barbara de Angelis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă ploaia...

Şi dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar creşte vise-n palmele bolnave
Şi-aş ştii atunci că mâinile-ţi suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu

Şi dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aş păstra sculptată-n amintire
Şi n-aş mai fi sărac, nimic printre nimicuri

Şi dacă ploaia ţi-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale şi răpus,
Ţi-aş fi eu umbra, ce atinge lutul

Şi dacă ploaia m-ar îngropa în aşternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr· de vină,
În inimă-ţi închis... aş fi un deţinut

Şi dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aş alerga desculţ prin anoptimpuri...
Aş plânge amar şi-aş cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată

Şi dacă ploaia nopţii s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aş iubi... deasupra morţii mele,
Ca să renaşti în picături de ploi.

poezie de Dida Diana Cioponea (19 octombrie 2012)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru soţia mea

Eu sunt şoptire...
Sunt doar şoptire...
Şoptire în râul lacrimile tale,
Mă iartă... vreau să-ţi fi doar iubire!

Tu eşti şoptire
Caldă dulce de iubire...
Eu sunt viaţa ta, tu eşti viaţa mea
Copiii strălucesc în miezuri de iubire!

Ţi-aş săruta inima
şi lacrimile ce plâng prin ceruri...
dar Viaţa e plină de adânc,
De falsuri, de misteruri!

Ţi-aş săruta ochii căprui
şi poezii nescrise încă...
Tăcerea mea adâncă
Ţi se închină: Eşti o SFÂNTĂ!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!