Mi-e focul stins

Mi-e focul stins între minuni,
De floarea macilor nebuni
Purtată-nspre albastre zări,
De liniştea din călimări.

M-aşteaptă-ngheţul sidefiu
Al gândului, mereu, târziu,
Tot risipit... şi-nlăcrimat
De şoapta primului păcat.

Plânge cu pulbere şi scrum,
Fire de dor, dâre de fum
Ce curg năuce-n setea mea,
Din a tăcerilor perdea.

Mi-e sufletul, bucăţi de rai,
Flămând de-al clipelor alai
Şi de nelinişti ce mă vând,
Oare de ce? şi până când?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-e pana

Şi mi-e pana... numai sânge,
Numai lacrimi, numai vise,
Însă n-o să poată plânge
Lângă uşi, mereu, închise.

Şi mi-e pana numai soare,
Doar speranţă şi -adevăr,
Arma, de la cingătoare,
Este floarea mea... de măr.

Şi mi-e pana... cer cu stele,
Luna-n cumpăna fântânii,
Un himeric... dans de iele
Sau un lup... în dosul stânii.

Şi mi-e pana... ca pelinul
Prins în poarta unui dor,
Gândurile ce-şi fac plinul
În răcoarea... de izvor.

Şi mi-e pana... nebunie
Când săgeată, când amor,
Tainică... filozofie...
Clipa-n care mă-nfăşor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor...
Mi-e dor de tot ce ar fi putut să fie
Mi-e dor de viaţă, ca de bucurie.
Mi-e dor de tine, vis neîmplinit
Mi-e dor de clipa fără de sfârşit.

Mi-e dor de vise care-s împlinite
Mi-e dor de taine nedescoperite.
Mi-e dor de tot ce e frumos pe lume
Mi-e dor de mine şi mi-e dor de... Tine.

Putea să fie, dar păcat, n-a fost
Acum, când îmi doream mai mult un rost
Unde am greşit şi ce-am cerut eu oare?!
Lasă-mi măcar speranţă-n inima ce doare.

Rămâne doar o amintire dragă
E trist, dar pentru o viaţă-ntreagă...
Iubire veşnică de tu vei dărui,
Dragoste nemărginită vei găsi.

poezie de Mariana Simionescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turbulenţe

Mi-e Universul aproape strâmt şi stelele se îngrămădesc
Că-mi vin cu-ntreg alai de umbre, pe trupul meu şi-l răzuiesc
Dintr-o genune se revarsă vulcanii altor începuturi,
Pe umeri duc povara lumii, croind cu ochii, mii de scuturi.

Şi din agonia încleştării, se naşte templul mântuirii,
Pe-altarele închipuite, să-i ardem sufletul iubirii
Îngenunchează talpa vremii, în faţa fiarei şi se-nchină
Pe fruntea viselor de mâine, tronează tiara ei divină.

Mi-e Universul cald în palmă, şi mi-l amestec cu lumina,
Din furibundele dureri, se-alege-o taină, eu am vina,
De-a nu pricepe ce înseamnă: respirul cast-n Univers
De-aceea caut şi-mi aştern, nedumerirea mea prin vers.

Habar nu am de ce cad stele şi toate-n creştet nimeresc,
Poate-i un semn, că nu e timp să îmbrac destinul pământesc
Şi-ar fi păcat să nu încerc, măcar o clipă să mi-o zbor
Spre miezul unei galaxii, în focul ei nemuritor.

Mi-e pasul parcă-nghesuit şi prin tăceri mă poticnesc
De s-ar preface noaptea-n ziuă, pe gândul meu cel omenesc,
Mai dulce mi-ar părea ispita şi m-aş ascunde în veşnicie
Pe ancestrale căi, albastre, sau călimări cu apă vie.

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de România

Mi-e dor de România,
De ţara mea
Cum alta nu era.
Mi-e dor de Demnitatea
Neamului străbun.
Mi-e dor de-a lui Cinste şi Sinceritate,
Mi-e dor de tot ce-am moştenit
Mai bun,
Mi-e dor de-a sa Dreptate.

Mi-e dor de un Bălcescu,
Şi-un Mureşan,
De un Eminescu şi-un Cioran,
Mi-e dor de strigătele lor
Să le purtăm în noi, mi-e dor.

Îmi este dor mereu
De limba neamului meu,
Acea limbă română
Suavă şi genuină
Ce făcea să răsune,
Dincolo de Carpaţi,
Virtuţile române.

Mi-e dor de România mea
Să ţină fruntea sus în Europa
Ca o adevărată stea.
Mi-e dor să strălucească,
Peste zări,
Mi-e dor să fie cea mai iute
Dintre ţări.

poezie de Gheorghe Alionte (21 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pus în tine

Am pus în tine-atâta dor
Şi-atingeri făr-asemănare,
Ce te făceau să strigi uşor
Arzândă-n răsărit de soare.

Am pus în tine... nemurire,
Sfinţindu-te cu-a mea putere
Şi-nfăşurându-te-n iubire,
Când ultimul luceafăr... piere.

Am pus în tine... efemerul,
Dorinţe, patimi, rugăminţi,
Dulceaţa buzelor... misterul
Şi vraja clipelor... fierbinţi.

Am pus în tine sfânt... uleiul,
Din candela-mplinirii noastre
Şi floarea galbenă din teiul
Ce curge-n dimineţi albastre.

Am pus în tine... legănare,
Fantasme... şi epuizări,
Îmbrăţişări unduitoare
Şi şoapta magicei... chemări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti floarea dulce-a macilor din vise

Esti floarea dulce-a macilor din şoapte,
Ascunsă în adâncuri de suflete rebele,
Când bate ceasu-a dor de buze coapte
Şi inima aleargă prin pulberea de stele.

Se înroşeşte zarea topindu-se-n petale,
Privirea zâmbitoare pică-n sărut de foc
Şi dansul... ca o vrajă... de tinere vestale
Aprinde vâlvătaia de patimi... şi noroc.

Cuvinte dezgolite... par mlădieri divine,
Dobândă pentru suflet în firele de fum,
Chemări demenţiale spre clipele puţine,
Iubirea ca o haină... căzută peste drum.

Eşti floarea dulce-a macilor... din vise,
Îngheţul şi dezgheţul trăirilor trupeşti,
Când fulgeră cu fluturi la ore indecise
Şi te-nfăşor iubito... în magice poveşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de trăirea primului sărut

Mă-ntorc mereu pe drumul meu,
Fără de tine, fără de mine.
Mi-e dor de un popas la sânul tău,
De un zâmbet, de zâmbetul tău.

Mă-ntorc mereu prin timpul nostru,
Doar Eu cu mine, un sihastru.
Mi-e dor de un cer, de cer albastru,
De minutul tot, de tot ce era măiastru.

Mă-ntorc de atâtea ori
Răscolind doar amintiri,
Mi-e dor de ochii tai,
Scântei în priviri.
De glasul tău,
De glasul ce n-a spus bun rămas,
De ultimul pas.

Mă-ntorc la tine de atâtea ori
Cu lacrima ce curge,
Cu inima ce-mi plânge.
Cu clipa ce se frânge,
Cu viaţa ce se scurge,
Mă-ntorc....

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc şi când mă mor,
când mă-nalţ, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e uşor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău şi-l beau,
îţi aud paşii desculţi,
eşti în mine, nu mă cruţi

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contraste

Tu eşti steaua norocoasă,
Eu sunt cerul plin cu nori,
Tu... fragilă şi frumoasă,
Eu... pierdut în căutări.

Tu eşti soarele fierbinte,
Eu abia un vânt nebun,
Tu... timidă şi cuminte,
Eu... balonul de săpun.

Tu eşti clipa de-mplinire,
Eu mereu un pas târziu,
Tu... un vis de fericire,
Eu... un fluture-n pustiu.

Tu eşti liniştea deplină,
Eu doar spaime şi păcat,
Tu... eşti cea fără de vină,
Eu... un veşnic blestemat.

Tu eşti floarea-n dimineaţă,
Eu doar brumă şi îngheţ,
Tu... eşti cea care-mi dă viaţă,
Eu... mereu scăzând la preţ.

Tu eşti zâna mea cea bună,
Eu un zmeu de soart-adus,
Tu... a clipelor stăpână,
Eu... o lacrimă-n apus.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor,
Torcând, molcom, ca in pisoi,
Şi te-aş iubi pân' mai apoi,
Şi-aş curge lin, ca un izvor...

Cu unda, trupul să-ţi măsor,
De luni, iubito, până joi,
Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor
Să numărăm din doi în doi,

În dulcea înserare din pridvor,
În paşi de dans, în ritm vioi,
Să te îndoi, să mă desdoi,
La modul corespunzător...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul ochilor păgâni

Mi-e timpul schimnic şi autist,
Ca un cristal pe cer de rouă,
Când lacrime timide, plouă,
Pe un soroc impur şi trist.

Tăceri se scaldă-n lună nouă,
Renasc amurguri de ametist
Şi plânge sufletul de artist
În noapte, către ora două.

Miroase-a patimi şi-a iubire,
A coapse-ncinse şi a sâni
Ce vor a fi mereu, stăpâni,
Pe clipa de nemărginire

Mirabilă, ca o-mplinire
A ochilor şi-aşa păgâni.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebel şi egocentric

Rămas-a mică haina cuvintelor nespuse,
Pieptarul încă arde... nedijmuite ploi
Şi rândunici vândute tăcerilor impuse
Iluminează zborul durerilor din noi.

Mai flutură eşarfa metaforelor mute
Şi clopote uitate răsună-n călimări,
Dar cine să-nţeleagă şi cine să asculte?
Ninsorile albite de dor... în trecători.

Veni-vor înţelepţii şi magii poeziei,
Figuri de stil pitite sub pene de păun,
Modificând psaltirea şi-a ei filozofie
Cu libertăţi păgâne şi-aromă de tutun.

Ibricele... fierb vinul beţiilor discrete,
Lăute ne-ntrecute... ispitele-ncălzesc
Şi degete grăbite, în ritm de menuete
Pun nebunia clipei pe sânul îngeresc.

Descătuşat mi-e trupul risipei de a fi,
Rebel şi egocentric cutez netemător
Spre liniştea... aceea... ce-nvaţă a iubi
Şi tremură atinsă de umbra unui dor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-e strigăt să te strig

Mi-e atîta dor de dor,
Şi-atâta sete de sete,
Să mă-mbăt cu gânduri bete,
Cât de moarte să nu mor...

Foame mi-i de sân flămând,
De-al tău trup prea întrupat,
De gându-ţi îngândurat
Şi de statu-n poartă stând!

Înciudat eu sunt de ciudă
Şi de ziuă prea-nziuat,
De spaimă-s înspăimântat
Şi trudit de-atâta trudă...

Într-o noapte înnoptate-aş,
Prin parfumu-ţi parfumat,
Şi jur, cum n-am mai jurat,
Că te sărut, săruta-te-aş...

Mi-e de tine cald de frig
De fiori prea-nfiorat,
Mi-e atâta pat de... pat
Şi mi-e strigăt să te strig!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări

Doamne, când mi-e greu, eu nu mă ruşinez
mă ruşinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocneşte permanent în rugul stins de mine

Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin şi soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare

Doamne, uite, ştiu că am să mor şi eu
dar unde, când şi cum - nu-mi dai să ştiu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust liniştea

Lumina mi-a îngheţat pe trup,
în dimineţile când îmi căutam
amintirile...
Azi, am împachetat iluziile
şi le-am vârât sub nori,
nu mai vreau să aud zgomotele
unor vise ce mă obosesc...
Deschid pleoapa sufletului
şi văd pe retina clipelor cum
nemărginirea ne înnoadă firul vieţii.
Dorul îmi înveleşte tăcerea -
tremur de dragoste.

Încep să simt emoţiile pictate
de visurile unui copil,
pierdut în jocul iubirii,
în apusuri sărutate de îngeri.
Gust liniştea ca pe un nectar
ce se prelinge pe buza nopţii
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor
Iubesc!

poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de părul tău frumos,
Mi-e dor nespus de faţa ta,
Mi-e dor de glasul tău duios,
Mi-e dor de frumuseţea ta.

Mi-e dor de felul tău copilăresc,
Mi-e dor de lacrima sărată a ta,
Mi-e dor de râsul drăgăstos,
Mi-e dor de gingăşia ta.

Mi-e dor nespus de tine, draga mea,
Mi-e dor de sărutul tău duios,
Mi-e dor de veselia ta.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp prefăcut

Tristeţea-i adusă de vântul de baltă,
Din liniştea seri, ascunsă, pe prund,
Adâncă şi neagră... prin trestia-naltă
Când luna vâsleşte pe ape... rotund.

Îmi poartă cocorii... pe aripi menirea
Şi vântură norii de-argint înspre lac,
Venit-a şi clipa strigând..... risipirea,
Bolnavă şi plânsă... ca omul sărac.

E-nfiptă tăcerea... în porţii de uitare
Şi visele-aşteptă pe coapse şi sâni,
Mi-e inima plânsă de dor şi mirare,
Iar ceaţa pătrunde rapid... în fântâni.

În cetini cad stele şi umbre cernute,
Fierbinte-i iubirea şi-amurgul tăcut,
Cărări de nelinişti... şi taine pierdute
Aleargă spre timpul, mereu, prefăcut.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti în felul lor

Mi-e beznă în oase mi-e iad
încărunţind
peste umbre trântite de uşi
care bat
şi eu aştept să le auzi

Şi totul atât de nedrept

Mi-e dor de Crăciun
să renaşti

poezie de Eli Gîlcescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Mi-e sufletul un zbor de libelule,
Ce bulversează peste lacuri ceaţa
Comprimând timpul rece în pendule
Şi reformând, în profunzime, gheaţa.

Mi-e sufletul un zbor de rândunele,
Ce bate-n anotimpuri cu aripa
Desferecând copacul de inele
Şi desprinzând prin orizonturi clipa.

Mi-e sufletul un zbor de cărăbuşi
Ce trage înserarea pe colină,
E un liant al polilor opuşi,
E pegas adăpându-se-n lumină.

Mi-e sufletul un zbor de pescăruşi
Vorbind mereu cu marea în surdină.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!