O iubea cu atât mai mult cu cât o dăruia... O dăruia pentru a o lua imediat înapoi, îmbogăţită, în ochii lui, ca şi cum ar fi fost un obiect lipsit de importanţă care, utilizat în rang divin, îşi primise acum botezul.

Pauline Reage în Povestea lui O
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonardo da Vinci era o apariţie impresionantă şi frumoasă, şi prezenţa sa magnifică dăruia alinare până şi celor mai întristate suflete; era atât de convingător, încât putea să-i facă pe ceilalţi să-i împărtăşească ideile. Avea o putere psihică atât de mare, încât putea să se împotrivească violenţei, şi putea, cu mâna dreaptă, să îndoaie cercul cu care se bătea în uşă sau potcoava unui cal, de parcă aşa ar fi fost făcute. Era atât de generos, încât dăruia mâncare tuturor prietenilor săi, fie bogaţi, fie săraci... Prin naşterea sa, Florenţa a primit un dar enorm, şi prin moartea sa a suferit o pierdere incalculabilă.

citat din Giorgio Vasari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era oricum fericită că totuşi conta într-atâta pentru el încât lui să îi placă să o jignească, la fel cum credincioşii îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru umilinţele trăite.

Pauline Reage în Povestea lui O
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire tocită: cu gentileţea cu care tânărul îi dăruia o floare, astăzi îi întinde termometrul.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi aşterne aici Sinele meu Divin

Am fost cu tine... dar nu am fost!
Am fost în ochii tăi... dar nu am fost!
Am fost în sufletul tău... dar nu am fost!
Am fost doar în Sinele meu Divin zdrobită
De tot ce-am lăsat slobod şi nemeritat
În trupuri pline doar de maţe şi sânge
În care lupii urlau de foame şi sete.

Am fost cu tine... dar am plâns singură!
Am fost în gura ta... dar nu ai ştiut ce gust am!
Am fost în inima ta.... dar nu ai simţit!
Am fost doar un material spumos de plăceri
În timp ce Sinele meu Divin mă biciuia pe creier
Să-mi lovească mintea preocupată de viitor
Şi nu de momentul prezent atât de dureros.

Am fost cu tine... dar Sinele meu Divin te-a urât!
Am fost cu tine... dar împotriva Celui ce m-a făcut!
Am fost cu tine... dar Sinele meu Divin era departe!
Mi-a spus că dragostea lui primeşte doar puritate
Şi nu se poate îmbrăca decât cu haina simplităţii
În care necazurile şi anii bătrâneţii nu se numără,
Doar se pun în jugul Lui Hristos îndelung răbdător
Cu cei statornici în iubire şi pentru iubirea faţă de El.

poezie de Adelina Cojocaru (2 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezul

A fost popa cu botezul
Şi-a aflat că nu ştiu "Crezul"...
Să mă ierte de păcat,
Suta de lei a umflat...

epigramă de Constantin Enescu (17 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce s-ar fi ales de ea dacă i s-ar fi dat cuvântul, dacă i s-ar fi lăsat dreptul de a alege în timp ce se prostitua în faţa propriului iubit?

Pauline Reage în Povestea lui O
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mai mult îţi utilizezi creierul, cu atât mai mult creier vei avea pentru a fi utilizat.

citat din George A. Dorsey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi au crezut în afirmaţia "Ce vor spune vecinii?" după care se ghidează şi acum când fac ceva. Un alt sistem de ghidare extrem de utilizat este cel al reclamelor care te fac să te simţi lipsit de valoare dacă nu le cumperi produsul.

Louise L. Hay în Poţi să-ţi vindeci viaţa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mai caldă
Decât calda pâine,
Privirea mamei
Mă-ntâlnea!
Şi-mi dăruia
Azurul lumii,
În braţe
Când ea mă strângea!

Şi tot pământul înflorea,
Când îi eram alăturea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi albaştri am iubit

Doi ochi albaştri am iubit,
Atât de mult îndrăgostit,
Dar am uitat răpit de ei,
Dacă au fost chiar ochii tăi?
Dacă au fost chiar ochii tăi?

Acum îi caut tot mai mult,
Căci mi-au plăcut atât de mult,
Atât de grav rănit de ei,
Azi i-ai ascuns de ochii mei...
Azi i-ai ascuns de ochii mei...

Doi ochi albaştri am iubit,
Dar oarecum mă simt silit,
Să spun abia de îndrăznesc:
Căci astăzi încă le iubesc!..
Căci astăzi încă le iubesc!..

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 20

Mi-a fost prezis că voi iubi cu foc
Pe-acel cu chip frumos ca o durere
Aşa mi-au spus – şi-a fost o înviere
L-am îndrăgit cu-adâncul meu noroc.

Ardea în tot: iubire mândru joc!
Şi suferea şi-mi dăruia putere
Să ard şi eu cu-a firii mele-avere
Sfinţind, în doi, al fericirii loc.

Ah, cum să crezi că va cădea în tină
Ceea ce soarta – cerul au zidit?
Ci nori nebuni îmi pregăteau ruină

Şi vânt spăimos, furtună ne-nţeleasă
Nu cerul meu, ci iadul a-ndrăznit
Din răul – rău pierzania să-mi ţeasă...

sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roscoe Purkapile

Mă iubea.
Oh, cum mă iubea –
N-am avut o şansă să scap
Din prima zi când m-a văzut.
După ce ne-am căsătorit, am sperat
Că-şi va dezvălui partea muritoare şi mă va elibera
Sau va divorţa de mine. Dar... puţini mor şi nimeni nu renunţă.
Apoi, într-o nebunie, am fugit de-acasă şi dus am fost pentru un an.
Dar ea niciodată nu s-a plâns. A spus ca totul o să fie bine acum,
Că m-am întors. Şi mă întorsesem.
I-am spus că în timp ce făceam o cursă cu barca
Am fost capturat lângă Van Buren Street
De piraţii de pe lacul Michigan,
Ţinut în lanţuri, aşa ca nu am putut să-i scriu.
A plâns şi m-a sărutat spunând că a fost îngrozitor,
Şocant, inuman.
Atunci am înţeles că, de fapt, căsătoria noastră
Era un privilegiu divin
Şi că nimic nu o putea desface
În afară de moarte.
Am avut dreptate.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se părea ciudat că nu există luptă. Odată căzuţi, oamenii nu mai încercau să se ridice la loc. Poate că ştiau că nu are rost, poate că erau împăcaţi cu asta. Poate că apa neagră te făcea să uiţi, îţi reda liniştea, îţi dăruia înţelegerea şi aşa ştiai că să lupţi e o prostie. Aş fi vrut să ating apa, aveam nevoie de un pic din cunoaşterea asta, dar ştiam că nu e încă timpul pentru mine. Asta îmi spusese şi ţapul.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat şi amar

Sfârşitul a fost imediat şi amar.
Molcom şi dulce-a fost timpul între noi,
molcome şi dulci au fost nopţile
când mâinile mele nu s-au atins disperate, ci îndrăgostite
de trupul tău care a venit
între ele.

Când am intrat în tine...
atunci, mi s-a părut că acea mare fericire
putea fi măsurată cu precizia
unei dureri ascuţite. Imediat şi amar.

Molcome şi dulci au fost nopţile.
Acum sunt amare şi aspre ca nisipul –
"Hai, să fim rezonabili" şi alte asemenea blesteme...

Şi, cu cât rătăcim din ce în ce mai departe de iubire,
noi multiplicăm cuvintele,
cuvintele şi sentinţele, atât de lungi şi de ordonate.
Dacă am fi rămas împreună
am fi putut deveni tăcere.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta împlineşte mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viaţa ei.
Lucian: Da, aşa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înţeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău şi n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur şi simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aştepte câţiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar priveşte partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i aşa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine ştie cine ar fi fost în locul tău şi cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubeşti foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puţin nu-mi amintesc să-i fi spus şi nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpăţânat şi nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi aminteşti şi tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Aşa e, le cam ai.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveau un comandant tânăr, lipsit deocamdată de aerele care i s-ar fi putut urca la cap datorită funcţiei de conducere pe care o primise, un băiat bun, isteţ, descurcăreţ; în plus, deosebit de frumos! Zâmbitor, el îşi privi cu drag colegii, dar mai ales, colega, acea brunetă cu ochii albaştri de la care nu-şi putea dezlipi gândul şi ochii. Nimic de zis: frumoasă foc domnişoara consilier, dar cu un caracter cam dificil. Ce se ascundea oare în sufletul ei, în spatele acestei aparenţe, în spatele durităţii pe care ea o afişa, dincolo de această agresivitate pe care ea şi-o asuma intenţionat?

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care iubeşte mai mult

Privind pe cer la stele, ştiu că o fac degeaba,
Din partea lor, eu pot să mă deplasez la naiba,
Dar, pe pământ indiferenţa e-o altă socoteală,
Trebuie să ne ferim atât de om cât şi de fiară.

N-ar fi aiurea ca aştrii să se consume pentru noi
Din dragoste, când noi nu le-o putem întoarce înapoi?
Că două inimi nu iubesc la fel – s'a spus demult,
Prefer atunci, din doi, eu să iubesc mai mult.

Admirator de stele, cum mă cred, şi care
Stele nu dau pe mine-o para nefolositoare,
Nu pot, acum când le văd sus să spun că ar fi
Din ele una ce mi-a lipsit pe timp de zi.

De-ar fi să dispară toţi aştrii sau să moară,
Aş învăţa să mă holbez la bolta goală
Şi să simt că bezna de catran e minunată,
Deşi, s-ar putea, să nu simt chiar de prima dată.

poezie clasică de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din realitate nu e atât de urât şi lipsit de importanţă încât să nu ofere spaţiu inspiraţiilor.

citat din Gustav Klimt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul "ştiinţă" (om de ştiinţă) a fost creat de William Whewell, savant din epoca victoriană, cu multiple preocupări, care l-a folosit în numărul din martie 1834 al revistei Quaterly Review. Americanii au preluat imediat cuvântul, iar spre sfârşitul seciţolului era foarte frecvent utilizat şi în Anglia. Cuvântul a fost format de la latinescul "sciencia", care înseamnă "cunoaştere" şi a înlocuit termeni mai vechi cum ar fi "filozof al naturii".

Simon Singh în Big Bang
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ash: Deci, care-i treaba? Poţi să mă trimiţi înapoi sau nu?
Înţeleptul: Numai Necronomiconul are această putere. O carte profană de care avem, de asemenea, nevoie. În paginile ei se află pasaje care te pot trimite înapoi în timpul tău. Numai tu, Cel Promis, poţi pleca în căutarea ei.
Ash: Nu-ţi vreau cartea, nu-ţi vreau balivernele. Doar trimite-mă înapoi în timpul meu, imediat, acum. Cât ai zice peşte!

replici din filmul artistic Armata întunericului (1992)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!