Demonul meu

1

Doar relele în el le-adună,
Tăind întunecatul nor,
Iubeşte groaznica furtună
Şi foşnetul pădurilor.
Iubeşte nopţile posace
Şi luna palidă-n abis,
Amarul zâmbet, ochiu-i place
Pustiu de lacrimi şi de vis.

2

Deprins să-şi plece-a lui ureche
La josnicii şi la arţag,
Îşi râde de credinţa veche
Şi de cuvântul bun şi drag.
Iubirea, mila,-i sunt străine,
Căci se hrăneşte ne'ncetat,
Cu fumul luptelor haine
Şi izul sângelui vărsat.

3

Când un martir apare-n lume
Pe tată-l umple de necaz
Cu zeflemele, crude glume, -
Sarcasm răsfrânge-al lui obraz.
Iar când coboară-n groapa rece
Vreun om, el cel din urmă ceas
Cu muribundul şi-l petrece
Înveninându-l cu al lui glas.

4

Şi mândrul demon, viaţa toată
Mă va-nsoţi, în orice loc,
Zvârlind în mintea-mi zbuciumată
Lumina unui straniu foc.
Îmi va vădi desăvârşirea
Pe veci smulgându-mi-o – şi-apoi
Momindu-mă cu fericirea
Va lua-o veşnic înapoi.

poezie clasică de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus ne e mărgăritar

Binele şi fericirea
Hristos Domnul ni le vrea
Căutând neprihănirea
Şi trăind aici iubirea
Viaţa veşnică să ni o dea

Domnul Isus ne iubeşte
El iubeşte omenirea
Viaţa veşnică îi dăruieşte
Celui care se smereşte
Trăind dar neprihănirea

În lumina mântuirii
Pe cel ce crede îl aşează
Îi dă sorţii izbăvirii
Salvându-l de greul firii
Şi fiinţa-i luminează

Cine crede în Hristos
Nu în altul de sub soare
Are cerul glorios
Căci din lume a fost scos
Pentru viaţa viitoare

Căci Hristos pe veci ne vrea
Pentru veci să îl urmăm
Fericirea să ne-o dea
Când vom fi în slava Sa
Lui dar azi să ne predăm

Şi în ochii Lui ca para
Focului să ne privim
Să moştenim veşnic ţara
Căci păstrăm dar alergarea
Pe Isus doar să-l slujim

Îl vrem numai pe Hristos
Ca stâncă El să ne fie
Cât vom fi pe pământ jos
Să trăim prin El frumos
Căci El ne e Pâinea Vie

În luminile Scripturii
Pe Hristos doar îl dorim
Ca un stâlp învăţăturii
Să doboare pofta firii
Prin El noi să biruim

Pentru El doru să ardă
Să se aprindă chiar în noi
Lui să-i fim pe veci o pradă
Doamne ziua aceea o adă
De lume să fim toţi goi

Îmbrăcaţi în lucruri sfinte
Toţi de aicea să-ţi cântăm
Prinşi în dragostea-ţi fierbinte
Să-ţi slujim tot înainte
Căci doar Ţie ne predăm

Slavă cinste şi onoare
Mire drag din cerul Sfânt
Căci ne eşti pe veci salvare
Har nespus şi îndurare
Viaţa-ntreagă pe pământ

Ne-nchinăm dar Isus Ţie
Şi Fiinta-ţi lăudăm
A iubirii dar mantie
O-mbrăcăm pe veşnicie
Şi noi azi te onorăm

Glorie Isuse dar
Mire scump şi minunat
Căci ne eşti mărgăritar
Cel mai scump şi veşnic dar
Pururi fii — glorificat
12-10-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi demon

Chip frumos de vrăjitoare,
Suflet plâns de înger trist,
Rătăciţi prin astă lume
Fără aripi, fără zbor...
Caută să se găsesască
Pustiiţi de amar şi dor,
Cheamă Cerul şi invocă
O putere îngerească.

Ea - n zadar se amăgeşte
Căci blestemul îi atârnă

Ferecat în nouă lanţuri
Şi în nouri de furtună.
Îl zăreşte şi îl cheamă,
Îl conjură şi-l blesteamă,
Îl iubeşte şi-l urăşte,
Îl dezleagă, iar îl leagă.

El o aude când îl strigă
Şi nu poate să-i răspundă
Fiindcă aripa-i e strânsă
Cu alte nouăzeci de lanţuri.
O zăreşte şi o cheamă,
O conjură ş-o blesteamă,
O iubeşte şi o urăşte,
O dezleagă, iar o leagă.

Mihail coboară-n taină
La o sfadă cu Gavril,
Uriel le cântă-n strună,
Rafael a hotărât:
Va păşi în astă lume
Luându-şi chip de vrăjitor
Ca blestemul să îl rupă
Pe Luceafăr să-l răpună.

poezie de Luiza Rădulescu Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am răsădit o floare

Ieri am răsădit o floare
să se facă primăvară.
Să văd şiruri de cocoare
revenind la noi în ţară.

Azi am răsădit o floare
ca să vină primăvara.
Să răsară mândrul soare
şi să lumineze ţara.

Am mai răsădit o floare
în glastră să înflorească
România noastră Mare,
veci de veci să dăinuiască.

România e grădina
în care florile-înfloresc.
E credinţa, e lumina
cu ea românii se mândresc.

Iubeşte România!
Iubeşte tricolorul!
A ta e toată glia
Al tău este izvorul.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte

Iubeşte aproapele,
Iubeşte duşmanul,
Iubeşte şi apele,
Iubeşte uraganul.
Iubeşte lumina,
Întunericul iubeşte.
Iubeşte-o pe Romina
Că şi ea te iubeşte.
Iubirea e tinereţe.
E sevă de viaţă lungă.
Nu aduce bătrâneţe,
Dar aduce bani în pungă.
Iubirea-ţi dă putere,
Te face mai frumos,
Viaţa ta este de miere,
Trăirea mai cu folos.
Sănătate cât cuprinde,
Binele-i de partea ta,
Răul lumii nu te prinde,
În toate vei prospera.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul senectuţii

De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.
Merg anii mei cu mine înainte,
Dar mă ţin tare şi-ncă nu mă las.

Rămase ascuţită a mea minte,
Stându-mi alături, când urc în Parnas.
De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.

E drept că mai am, ici-colo, un dinte
Şi umblu doar cu ochelari pe nas,
Ba mă şi poticnesc printre cuvinte.
Şi chiar de sunt adesea în impas,
De glume bune încă mi-e aminte.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul bardului

O, lăsaţi să-mi plâng amarul
Cu care-negrita soartă
Mi-a umplut din plin paharul!
Mă lăsaţi cu viaţa-mi moartă!

Mi-ar fi de folos vreodată
Mângâieri prietenoase,
Când un vis e viaţa toată
Cu fantasme sperioase?

Voi legaţi sunteţi de dânsa,
Eu demult m-am dezlegat,
Viaţa aripile strâns-a,
Iar de mine a uitat...

Amintiri căzute-n zgura
Nopţii veşnic neguroasă,
În abis întind custura,
Haina vieţii s-o descoasă.

Mi-au tăiat a lirei coarde
Şi-au zvârlit-o deoparte;
Tristă inimioara-mi arde,
Căci de mine se desparte.

Povestesc un cântec veşted
Clopote cu glas de-alamă
Glasul lor, rotund şi neted,
Tot mă-ndeamnă, tot mă cheamă.

Înţeleg şi mă cutremur,
Trista lor poveste lungă
S-o ascult pe de-a-ntregul,
Viaţa-mi toată n-o s-ajungă.

...............................

Gânduri fugite-n umbra
Unui creier visător,
Voi zburaţi şi ce vă pasă
De sărmanul muritor?

Ca şi ieri şi azi petreceţi,
Mâine iarăşi veţi petrece.
Noi ne ducem, alţii-n urmă
Cu voi, timpul vor petrece.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este una, e a ta

Pe drumul speranţei
Călătoresc prin câmp
Circulă gândul forţei
Prin ani şi prin timp

Glas ce mă deşteaptă
Din visele-mi deşearte
Urcă cărarea dreaptă
Din urcuş nu te abate

În nopţile întunecate
Aprinde tu un felinar
Vezi izvoarele secate
Stelele-ţi sunt liniar

Viaţă te călăuzeşte
Drumul este adevarat
Când Luna te priveşte
Lacrima iubirii a vărsat

Un suflet te iubeşte
Căldura lui o vei afla
Lasă grijile zâmbeşte
Viaţa este una e a ta

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pură

Astăzi nu e la fel ca în trecut
realitatea nu e aşa de roz
ca în poveştile din trecut
cu conese fericite şi baroni,
când se-auzea fâşâitul rochiilor
ce erau lăsate să cadă
pe covorul din grădină,
azi sunt momente grele
peste care treci cu mare grijă
şi odată ce-ai greşit
e greu să schimbi ceva înapoi.
Iubeşte, atâta timp cât ai pe cine,
iartă atunci când ştii că te iubeşte cu adevărat,
când zice că vrea să fie cu tine pe veci,
când plângi şi ţi se spune
că eşti mai frumoasă când zâmbeşti.
Iubirea ar trebui să fie ca în trecut
pură şi fără prea multe vorbe-n vânt.
Astăzi sunt prea multe vorbe aiurea,
dar fericirea nu depinde de gura lumii
şi nici de ce va fi pe viitor,
prezentul e cartea noastră.

poezie de Eugenia Calancea (13 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita-floare

Sunt floarea,
iubita ale cărui petale le rupi, inconştient,
zicându-ţi: mă iubeşte, nu mă iubeşte,
mă iubeşte, nu mă iubeşte...
Şi zilele trec şi cu fiecare petală pierdută
mă întreb: mă iubeşte? nu mă iubeşte!
mă iubeşte? nu mă iubeşte...
Mă iubeşte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-apasă greu urâtul

Te-apasă greu urâtul... Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?... Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!

Să iubeşti?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

Ieri chipul tău îl adoram, ca pe un înger preacurat
Şi printre vise-ţi căutam sărutul crud, nevinovat
Când sufletul mi-era ucis încet, încet de nepăsare
Tu te pierdeai iar în abis, lăsând în urmă a mea chemare.
Tot ieri îmbrăţişam tristeţea, şi-apoi plângeam în noaptea grea,
Când mă-ncălzeam doar cu tandreţea ascunsă în privirea ta.
Dar tu erai mult prea departe, în lumea ta absurdă, falsă
Doar vorbe reci dar şi deşarte ce-n suflet urme-adânci îmi lasă.

Dar astăzi plec. Şi n-am să-ntorc privirea înapoi,
Căci nu mai vreau tăcerea şi frigul dintre noi.
Azi plec din calea ta cu-n zâmbet cald şi viu
Imi văd de viaţa mea cu sufletul pustiu.
Tot azi mă faci uitată, când toate-s fără rost
Dar ştim că niciodată nu va mai fi ce-a fost...

poezie de Andreea Palasescu (23 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte

Iubeşte clipa trecătoare,
Eternul răsărit de zi,
Apusul sângeriu de soare,
Vântul hoinar de miazăzi!

Iubeşte macii din câmpie,
Clepsidra veche cu nisip,
Visul pierdut în veşnicie,
Iubirea ce nu are chip!

Iubeşte ţărmul, depărtarea,
Adâncul mării necuprins,
Inima tristă şi uitarea,
Scrumul iubirii ce s-a stins.

Iubeşte fiecare clipă,
Ochii în lacrimi ce au plâns,
Eternul fâlfâit de-aripă,
Durerile ce-n trup le-ai strâns!

poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte fără rezerve

Într-o lume în care
ura este la putere
fii devastat de ură
şi iubeşte intens,
iubeşte fără să aştepţi
ceva în schimb.
Cine te arde în interior
este cea mai mare
recompensă a ta.
Iubeşte fără rezerve
pentru că dragostea
te îmbogăţeşte pe tine.
Celor ce le place
să te rănească
nu le raspunde la fel.
Dragostea, are toate formele sale,
iubirea fără limite
şi aşa poţi cunoaşte infinitul.
Iubeşte nebunia
şi scapă de nebunia lumii.
Unora le place durerea,
le place să provoace
şi sădesc răutate
în inima ta.
Iubeşte mai mult decât
te-au iubit vreodată ei pe tine.

poezie de Eugenia Calancea (17 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu

semeni vânt
culegi furtună
şi nimic
nu se adună
lacrimi pică
pe obraz
prea târziu
şi ţi-e necaz...
-am greşit
pe undeva?
care-i Doamne
vina mea?
când am fost
la semănat
frigu-n oase
mi-a intrat
vântu-a luat
bobul de grâu
şi-am rămas
într-un pustiu

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Tu Isus ne dai

Cât de scump Isus ne eşti
Ca şi crinul din grădină
Peste noi când străluceşti
Şi ne umpli de lumină

Cât de gingaş Tu ne pui
Şi astăzi Isus pe stâncă
Ca Tine— nimenea nu-i
Nici iubire mai adâncă

Căci şi azi Isus ne dai
Şi lumină şi speranţă
Să intrăm cu Tine-n rai
Având dreptul la viaţă

Tu ne eşti dar fericirea
Şi viaţa noastră eşti
Căci ne ţeşi în noi iubirea
Pentru sferele cereşti

Doamne Sfinte a Ta faţă
Pentru veci ne-a cucerit
Şi-nspre ceruri ne înalţă
Înspre raiul Tău iubit

Numai Tu Isus ne dai
Vrednicia şi credinţa
Tu pereche veşnic n-ai
Îţi iubim pe veci Fiinţa

Căci din ochii Tăi reverşi
Numai flăcări de iubire
Pentru fii Tăi aleşi
Scăldaţi în neprihănire

Tu ne eşti Isus măsura
De-a-mplini Cuvântul Sfânt
Şi ne dărui azi Scriptura
S-avem Noul Legământ

Ochii Tăi mereu veghează
Cu-a lor flacără de foc
Şi ne ţin fiinţa trează
Cu Tine să avem loc

Cu Tine şi doar prin Tine
Noi Isuse să umblăm
Viaţa doar cum se cuvine
Numei Ţie să ţi-o dăm

Trăind harul prin credinţă
Scăldaţi în neprihănire
În Tine doar biruinţă
S-avem până la răpire

Evanghelia cea Sfîntă
Să ne fie îndreptar
Odată cu toţi la nuntă
Să primim al milei dar

Ochii ascunşi în flăcări vii
Ce străpung orice secret
Să ne soarbă-n veşnicii
Cu-al iubirii Sfânt adept

În a lor lumină sfântă
Noi Isus cu toţi ne vrem
Să intrăm în cer la nuntă
Cu Mirele nost" suprem

Flacăra lor veşnic vie
Să le lege-n infinit
Să-ţi cântăm Isuse Ţie
Căci pe veci ne-ai mântuit

Îţi cinstim dar al Tău Nume
Şi în flori de mulţumire
Ne-mbrăcăm din astă lume
C-un cadou plin de iubire

Căci Isus ne dăruim
Şi viaţa şi fiinţa
Doar pe Tine te iubim
Ne eşti veşnic biruinţa

Şi ne vrem pe aceiaşi mână
Străpunsă sus pe Calvar
Cu iubirea-n veci stăpână
Şi străpunşi de-al Vieţii har

Soarele cât va mai fi
Şi luna prin mii de stele
Şi cât Tu vei săpâni
Turnând doar lumină-n ele

Ne-mpletim în floarea sfântă
Şi-n mireasma mântuirii
În noi dragostea ne cântă
Prin aroma fericirii

Că-n Hristos doar ni s-a dat
Adevărul şi lumina
În veci fie lăudat
Onorat întotdeauna

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aducem azi onoare

Când pe aripa iubirii
Tu Isuse ne primeşti
Înfloresc toţi trandafirii
Şi puterile iubirii
Toate ni le dăruieşti

În cununa Ta de stele
Pe toţi Tu ne-ai împletit
Să fim Doamne ca şi ele
Mii şi mii de floricele
Căci pe braţe ne-ai primit

Îţi cântăm Isus iubirea
Şi cu drag te lăudăm
Căci ne-ai dat neprihănirea
Să se piardă toată firea
Mire Sfânt să te avem

Ţie Doamne-ţi dăm menirea
Şi viaţa şi fiinţa
Căci ne-ai dăruit iubirea
Să-ţi cântăm pe veci trăirea
Sorbind harul şi credinţa

Îşi aducem azi onoare
Numele noi ţi-l slăvim
Căci prin har şi îndurare
Ne-ai luat pe-a Ta cărare
Ai Tăi noi pe veci să fim

Dă-ne Tu Isus măsura
Viaţa nouă s-o trăim
Să-mplinim pe veci Scriptura
Să-ţi dăm viaţa şi făptura
Căci Isuse te iubim

Mire Sfânt o astăzi ia-ne
Chiar pe braţele-ţi Divine
Şi-ne-mbracă-n albe haine
Dă-ne a vieţii sfinte taine
Să trăim doar pentru Tine

Vrem să ne fii Dumnezeu
Pentru veci al nostru Mire
Umple-ne de Duhul Tău
Să fugim de tot ce-i rău
Trăind în neprihănire

Şi ne-nvaţă să păşim
O Isuse în lumină
Ai Tăi pururea să fim
Numele să-ţi proslăvim
Mire scump — fără de vină

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche pâine a lumii e credinţa

Cu ochii către cer, cu ochii spre pământ,
Ne rugăm la Domnul cu toată fiinţa,
Nu semănăm furtună să culegem vânt:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Înflorim cu timpul trecerea-n vecie,
Îmbinăm iubirea, cu toată iscusinţa,
Cu destinul vieţii: femeie, poezie,
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Pun toată bucuria în roua dimineţii,
Nimic în cale nu are putinţa
Să răstălmăcească visul tinereţii:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Hrănim cu dânsa, în zumzet de albine,
Copiii noştri îngeri cu toată silinţa,
Recunoştinţa naltă curge-n clavecine:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Prin ea Domnul alină treptele de dor,
Frumoasele biserici ne-nalţă conştiinţa
În Grădina Maicii celui Nemuritor
Unde pâinea sfântă a fost şi e credinţa.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare îşi iubeşte ocupaţia şi-i place să-şi întrebuinţeze timpul cu îndeletnicirea cu care s-a deprins.

citat celebru din Ovidius
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu doar gând

Gândule nebun şi sfânt
coborât să mă încânt,
eşti o mare de frământ
zbuciumată când nu cânt!

Gândule mereu profund
încurcând şi descurcând,
fără tine şi oricând
eu aş fi nemaicontând!

Gândule amarul meu,
demon, zeu şi Dumnezeu,
faci ce faci să nu fiu eu
când credeam că-s paraleu!

Cum să fac să te-nţeleg
şi din toate ce s-aleg?
Mă întrebi şi-apoi mă leg
tot de tine unde merg.

Sunt din caza ta frumos
iubitor şi drăgăstos,
mă transformi în urâcios
când tu vrei în arţăgos.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun bărbat

Cel mai bun bărbat din lume
Nu e prinţul din poveşti,
Nu e cel ce-ţi spune glume
Şi te face să zâmbeşti.

Nu e cel ce te iubeşte
Şi te-alină când ţi-e greu,
Ce cu drag te ocroteşte
Şi alături ţi-e mereu.

Nu este acela care
E nădejdea ta dintâi,
Când ceva cumplit te doare
El îţi stă la căpătâi.

Cel mai bun bărbat, nu-i şagă,
Este omul blând in veci,
Care poate să-nţeleagă
Când îi spui că vrei să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!