Femeia

Femeia-i poezia vieţii,
Sublimul orizont de-azur,
Chemarea, visul cel mai pur...
(Spuneau, minţindu-se poeţii.)

epigramă de Costin Monea din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideal

Femeia-i poezia vieţii,
Supremul orizont de-azur,
Chemarea, visul cel mai pur!
(Spuneau, minţindu-se, poeţii!)

epigramă de Constantin Monea din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica lui Costin Monea:

În proces nu e hazard,
Numai logică şi strânsă;
Nu e ca la biliard...
Tacule... bila-i atinsă.

epigramă de Vasile Tacu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Femeia-i bucuria vieţii
Şi asta din motive varii;
În versuri o slăvesc poeţii,
De regulă, celibatarii.

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi

poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi

poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii

poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară

poeţii nici nu ştiu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămaşă viaţa lor durează-
poeţii au un paradis al lor

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii se agaţă

de visul cioplit în minţile fierbinţi
cizelat cu trudă în mii de cărţi
un tărâm fantastic plin de seve
unde se aruncă poezii şi versuri

se leagă cu elastice de acest vis
adună resturile destrăbălării
beau vin şi hăul în suflet se deschide
unii încă scriu pentru posteritate

poeţii prăvăliţi în măritul ideal
treziţi de destrăbălatul soare în zori
privesc visul fumegând în armonii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea morţii este chemarea iubirii. Moartea poate fi dulce dacă-i răspundem afirmativ, dacă o acceptăm ca pe una din măreţele formele eterne ale vieţii şi transformării.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii capricioase

Cuptor este cupola de-azur
Deasupra mării de lanuri,
Ploaia nu vine în valuri
Din seninul ce dăinue-n jur.

Anotimpul acesta e dur,
Nicicând nu-şi ticluie planuri,
Cuptor este cupola de-azur
Deasupra mării de lanuri.

Ape se umflă în maluri,
Creşte în lan spicul cel pur
Şi vara n-are nici un cusur,
Chiar de apa rupe zăgazuri...
Cuptor este cupola de-azur.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a frecventat poeţii nu ştie ce e iresponsabilitatea şi nici dezmăţul spiritului. De câte ori îţi pierzi vremea cu poeţii, de atâtea ori simţi că totul e permis, căci ei îţi inspiră regrete absurde şi monstruoase... Nedând socoteală de nimic, fiindcă nu se adresează nimănui (decât lui însuşi), poetul se identifică ondulaţiilor lui sufleteşti. Iubesc poeţii, fiindcă nu ajung şi nu vor să ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i înţelege. Înveţi prin ei să nu mai ai ce pierde.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor poeţii

Ne mor poeţii, Doamne!
Şi nu facem nimic!
S-au strâns atâtea toamne,
Cu rânced iz de... dric!

De ce, din tot ce-i putred
Şi nefolositor,
Nu piere ce e şubred,
Ci se-nchid ochii lor?

Chiar cei ce nasc sublimul
În cântece zglobii,
Sau deplâng lumii chinul,
Cu lacrimi de copii!

Pe ei îi piedem zilnic,
Odată cu iubirea,
Supuşi jugului silnic,
Ce ne-a ucis menirea!

Cum să rezistăm, Sfinte,
Pe-acest pământ nedrept,
Azi moare un părinte,
Mâine, moare-un poet?

Şi ce va mai rămâne,
Când tot se prăbuşeşte?
Când nu va mai fi pâine,
Iar ura clocoteşte?

De tineri, mor poeţii,
Ca frunzele-n reci toamne,
Pe noi ne strâng pereţii,
Ai milă de noi, Doamne!

(S-a stins, fără veste şi la netimp, poeta Anca Maria David. Dumnezeu s-o odihnească!)

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţii şi poeţii

Premii primesc poeţii, bieţi
De editori-mbătaţi
Să toarne lor arginţii
Să trăiască ca prinţi!

Dar ei stiu oare, fiecare
Că poezia nu-i de vânzare..
Poetul nu-i dă valoare
In lumea asta trecătoare.

Eternitatea te vede
Ea în critici nu crede...
Cu măstile lor feudale!
Au vasali, nu slovele

Ce să dea poeziei valoare
Şi curve au ordinare!
Ce par mari scriitoare
Pe sub mese slujitoare..

Şi vă spun precum un nebun
Ce sorb mercur ronin, chiaun,
Poezia poetului are preţ
Celor ce îi dau fad dispreţ...

Versul nu se va cumpăra
De la cel căruia e averea
Aici, oriunde, aievea!
Singura bogătie a mea..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia

Femeia-i îngerul din casă,
Chemare, visul ce clădeşte,
E floare gingaşă, frumoasă...
Păcat că se şi ofileşte!

definiţie epigramatică de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi strângeau mâinile şi nu-şi mai spuneau nimic ca şi cum nu şi-ar mai fi aparţinut lor înşişi, contopiţi în poezia, ce în chip vădit se răspândea din pământ.

Guy de Maupassant în O viaţă
Adăugat de Petruta C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
şi-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieţii
şi floarea lui ofilită
şi-au renăscut poeţii
şi-au murit într-o clipită
Restul n-au ştiu, nu i-au simţit
şi i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeţii au luat câte un cuţit
şi-au închis rana înfiptă
şi-au renăscut poeţii
şi-au vorbit cu pereţii
şi-au ajuns acolo jos
şi-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce noroc e POEZIA!

Binecuvântează, învie, dup-o grea melancolie,
Sufletul, ce nu se-nchină piedicilor, ce-l dezbină,
Pe răni picură balsam, să mângâie... Şi un dram
e-alinare sau putere, să reziste, să tot spere...

Rodnică, cu dar de glie, e izvor de bucurie,
Dacă ai noroc de ea, înveţi timpul a cruţa,
Din noapte îţi face zi, clipa ştie-a plămădi
Cu o lacrimă senină, ce-o îmbracă în lumină.

Răsfăţaţi de har, poeţii altfel poartă pulsul vieţii,
Nu vă vor minţi, credeţi-i, e izvorul tinereţii!
Pe ei nu-i poţi compara, nu sunt flori, ce-ar semăna,
Din ce versul îşi rodesc? Din ce sufletul hrănesc!

Simţul unic e secretul, precum unic e poetul!
Eu, din chinul de-mplinire, spun: e-o mare fericire,
Sufletul prin mână scrie visul vieţii pe hârtie...
De-aş minţi, nu mi-ar spori şi nici nu m-ar ferici,
pentru că nu l-aş trăi...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii mor, dar poezia e nemuritoare.

aforism de George Budoi din Poezia şi poeţii în aforisme, epigrame, madrigale, pamflete şi satire (23 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu gândul lumea întreagă
nu-ţi pasă că-s ridati pomeţii
nu-ţi pasă c-ai pierdut din vlagă.

cu dragostea topeşţi nămeţii
şi cu poeţii stai de şagă
suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu gândul lumea întreagă.

lumini şi umbre pictează pereţii
armonia-n lume îţi este dragă
zborul şi cântul imitând sticleţii
stele mi le-au dat să mă atragă.

suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu visul lumea întreagă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-i cetatea vieţii ca să ai urmaşi trebuie să o cucereşti.

citat din David Boia (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii mei frumoşi

Poeţii mei frumoşi, sub fluturi de lumină,
Puneţi poezia pe-a inimii regină
Şi trageţi cu miere şi polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.

Buchete să se-aşeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis şi sărbătoare.

Poeţii mei frumoşi, ţara ni-i sfântă,
Ascultaţi când inima cuvântă,
Trageţi cu miere şi polen în nori
Şi lăsaţi reginei coroane dulci de flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiune onestă

străbat cu cuvântul drumul spre excelenţă
litere sincronizate se transformă-n epopee
mă hrănesc cu poezia cu nespusă opulenţă
cu visele de iubire să ating calea lactee.

pasiunea scrisului o voi duce-n mormânt
să simtă şi pământul emoţiile mele
n-am să las tăcerea să fure din avânt
sunt cu toată firea îndreptată spre stele.

poezia poartă-n ea scene din teatrul vieţii
precum munţii cu filoni de generozitate
presar cinstire pe zorii dimineţii
succesiuni de lumina şi onestitate.

păstrează-mă Doamne în preajmă cu poeţii
ei mi-au transmis mereu gânduri de libertate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Pe piaţa literară-naltă,
Poeţii sunt un soi ciudat
Ce se consumă laolaltă,
Dar se mănâncă separat.

epigramă de George Zarafu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!