Îşi strângeau mâinile şi nu-şi mai spuneau nimic ca şi cum nu şi-ar mai fi aparţinut lor înşişi, contopiţi în poezia, ce în chip vădit se răspândea din pământ.

Guy de Maupassant în O viaţă
Adăugat de Petruta C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini

Mi-am cumpărat blestemul
De la un târg de cai,
Ei îi spuneau talent...
Eu nu aveam pe ce să îmi cheltui
Singurătatea şi sufletul.
După un timp
A început să îmi intre sub piele,
Căuta fărâme din pierderile mele...
Ei îmi spuneau poetă,
Eu nu mai aveam nimic de pierdut,
Aşa că am lăsat acest viciu
Să mă posede... nimic absurd.
Aş fi ales un armăsar pur sânge,
Dar nu ştiam să călăresc
Precum o adevărată curvă...
Ei îmi spuneau că nu pot mai mult,
Eu... începeam să nu mai ştiu nimic
Şi am ajuns să regret
Sau să nu regret...
Nu poţi să mori doar dintr-o aventură poetică!

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărăgan 1980

tractoriştii cu năduf strângeau în palme răsăritul
asemeni focului de la mormântul sfânt
ce nu arde,
scuipau pe nămolul ce le înghiţea roţile,
îşi înghiţeau ţigările arse
să nu le curgă pe bărbi uitarea ca un scrum
şi până nu-şi frecau privirea
pe posterele cu actriţe apuse
nu-şi puneau mâinile pe volanul
ce le frigea palmele,
-* mama ei de viaţă mai spuneau ei
iubeau pământul, o iubire neîmpărtăşită
era copilul lor pe care-l frământau
să-l dea pe brazdă,
ei erau dumnezeii satului,
dădeau rost câmpului,
şi acesta îi cunoştea ca pe caii bravi
ce-l năduşeau zilnic
să-i smulgă din adânc promisiunea de rod,
nu-l lăsau nici să-şi spele ruşinea
în ploi când seceta îl rodea
asemeni unui foc continuu,
atunci mai puternic
întorceau noaptea pe toate feţele
să scoată lumina la suprafaţă,
seara îşi băteau în hohot de alcool soţiile
pentru pricini mărunte,
până ce se revărsa iubirea din palmele ude
pe ţânci strânşi în jurul lor
ca la iarmarocul lui Creangă
îi hrăneau cu tăcerea bobului de grâu.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că am aparţinut publicului şi lumii, nu pentru că aş fi fost talentată sau extrem de frumoasă, dar pentru că nu am aparţinut nimănui altcuiva.

citat din Marilyn Monroe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

birocrat

Birocratul

Tip de slujbaş modest şi şters,
Nu-şi iese din tipicul său;
În pas cu vremea ar fi mers,
Dar prea-l strângeau pantofii rău!

definiţie epigramatică de Sorin Beiu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi şi-ar scrie memoriile, dar le e teamă de ei înşişi.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care iubeşte în mod vădit, are dulceaţă în glas şi fericire pe chip, lucind ca un mărgărit din paradis dăruit.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea e în comă profundă

o privim îndelung
tu îi pui mâinile pe piept
eu îi fardez trecutul
o adun de pe zidurile reci
de pe mobilă
podele
de pe abdomenul femeilor tatuate
din privirea ta
din camera de unde a râs
şi a plâns
unde a înjunghiat
şi s-a lăsat înjunghiată

poezia mea e în comă profundă
poţi să-i trânteşti adevăruri în faţă
să-i iei braţele
să te joci de-a viaţa cu ele
că nu mai simte nimic
pentru că toate cuvintele
îşi dorm somnul adânc
sub grămezile de moloz
poezia mea a fost poezie
cu tine

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu

sigur poezia nu înseamnă nimic
în comparaţie cu adevărul ma
tematic (?!) - ce
mai e poezia ce mai
este viaţa în martie?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare nu se realizează niciodată nimic? De ce nu putem apuca nimic din ceea ce ne propunem, de ce ne alegem doar cu fărâme, care fac şi mai dureroasă această vânătoare, încheiată prin decepţii?

Guy de Maupassant în Mai tare ca moartea
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi spuneau că au dosare curate, comuniştii au avut mereu mâinile murdare.

citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce anume este o fiinţă umană? Totul şi nimic.

citat clasic din Guy de Maupassant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideal

Femeia-i poezia vieţii,
Supremul orizont de-azur,
Chemarea, visul cel mai pur!
(Spuneau, minţindu-se, poeţii!)

epigramă de Constantin Monea din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contopiţi în cuget şi-n simţiri...

Păşesc pe pământ de catifea
Picături de rouă îmi sărută talpa,
Simt o adiere cu miros de cafea
Aprinde iubite în odaie lampa!

Să stăm la taifas până târziu
Mantia serii să ne-nveşmânte,
Văpaia în şemineu luceşte-arămiu
Atmosfera încet devine fierbinte.

Un ocean de tihnă şi seninătate
Se oglindeşte în privirea ta umilă,
Cu o sclipire-n miez de noapte
Mă săgetezi cu o poftă agilă.

Încălzeşte tandru iubite culcuşul
În braţele tale să mă odihnesc,
În surdină se-aude arcuşul
Viorilor ce suav ne-ademenesc.

Într-un somn adânc ne afundăm
Contopiţi în cuget şi-n simţiri,
Pe tărâmul viselor ne ancorăm
Îndemnaţi la aprige dezlănţuiri.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod vădit, piesele lui Sorescu se trag din poeme şi reprezintă o formă superioară de organizare a acestora. Dacă îngroşăm puţin liniile, vom vedea în poezia lui Sorescu materia şi în teatrul său spiritul.

George Pruteanu în Convorbiri literare, Marin Sorescu deocamdată (iunie 1975)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chilienele, chiar cele mai bogate, nu-şi vopsesc unghiile, asta ar însemna că nu-şi folosesc mâinile, iar unul dintre epitetele cele mai grave este să fii considerată trândavă.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul lucru care ar putea salva umanitatea ar fi dacă suficienţi oameni şi-ar trăi vieţile pentru ceva sau cineva, altcineva decât ei înşişi.

citat din Leon Uris
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Femeia-i poezia vieţii,
Sublimul orizont de-azur,
Chemarea, visul cel mai pur...
(Spuneau, minţindu-se poeţii.)

epigramă de Costin Monea din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care nu-şi rămân credincioşi lor înşişi sfârşesc oricum prin a se simţi nesiguri şi în derivă.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adversarul trebuie înfuriat: căci astfel el nu mai este capabil să judece corect şi să profite de ascendentul pe care-l are, eventual, asupra noastră. Îl putem înfuria fiind pur şi simplu impertinenţi, sâcâindu-l şi fiind în chip vădit nedrepţi cu el.

Arthur Schopenhauer în Arta de a avea întotdeauna dreptate, Stratagema a VIII-a (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!