Bună dimineaţa

Liniştea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai ţiuind

Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca şi luna
Şi pe urmă pier

Patru şi un sfert
Cântă iar cocoşii
Tare. Ticăloşii:
Ce să fac? Îi iert.

Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la şi juma'te,
C-apoi e lumină

Eh, dar între timp
Liniştea se lasă
Ca o pânză deasă
Pe orice olimp

Şi n-auzi lătrând
Nicăieri vreun câine
Că e deja mâine,
Şi mă scol flămând

S-a dus noaptea. Ceaţa
Zboară de pe gene:
- Servus, Diogene,
Vino cu dulceaţa!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Servus, Diogene!

Liniştea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai ţiuind

Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca şi luna
Şi pe urmă pier

Patru şi un sfert
Cântă iar cocoşii
Tare. Ticăloşii,
Ce să fac? Îi iert.

Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la şi juma'te,
C-apoi e lumină

Eh, dar între timp
Liniştea se lasă
Ca o pânză deasă
Pe orice olimp

Şi n-auzi lătrând
Nicăieri vreun câine
Că e deja mâine,
Şi mă scol flămând

S-a dus noaptea. Ceaţa
Zboară de pe gene:
- Servus, Diogene!
- Bună dimineaţa!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât trebuie să mergi la o întâlnire cu liniştea înseamnă că nu eşti deja liniştea. Dar unde a plecat Liniştea?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o damigeană

Clondir şi alcooluri vechi
S(t)urzii cu vată-n urechi
Să nu vadă, să n-audă
Cum se udă biata d-udă
-----------------------

Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană

Cât aş vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deşert

Şi regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, Tu, Doamne

Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino şi du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ţine-mă, Doamne, în ea.

Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.

Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subţire de in
Fie-mi veştmântul divin.

poezie de Adriana Cristea (8 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un câine

Un câine flămând în ziua de Paşte
De moarte urmărit, de oameni alungat
Stăpânul i-a murit sau nu-l mai recunoaşte,
Se cântă prin biserici Hristos a înviat!

Dar de ce se cântă oare prin biserici
Sau de ce se spune şi se recunoaşte,
Dacă se mai lasă, de popor şi clerici,
Un câine flămând în ziua de Paşte.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte la Dunsinane

femeia albă
a prins ceaţa de mâini
şi s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu

ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăşte văduvă Luna

bufniţele
trag clopotele

noaptea
ciuguleşte bătăi
de inimă

şi mâine
şi iar mâine
tot mereu
tot mai mult
spre adâncul somn
ziua parcă tace

poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfat cu liniştea

Tresare luna, de pe canapea,
Fulgii zimţuroşi îmi taie timbrul,
Citesc liniştea, pe căt s-ar mai putea,
Dar nu o închid în al ei templu.

Ea e mult mai slabă: se ascunde,
O stropesc, şi - i cer mereu iertare,
Geamătul ei haric, cu mai multe unde,
Scade, geme, scade, şi geamătul dispare.

Iar tresare luna, stele sting curentul
Liniştii, ce zumzăie, ca o albină,
Cineva la cer şi- a regăsit versetul
Biblic, precum biblică e liniştea divină...

poezie de Lilia Manole (29 aprilie 2017)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă cocoşii

Cântă cocoşii în miez de noapte,
Vestind că vine o nouă zi
Şi ca un rege falnic,
Soarele din nou va răsări.

Cântă cocoşii în miez de noapte
Ca să alunge întunericul din noi
Şi să lase loc luminii
Care ne va scăpa de păcate şi nevoi.

Cântă cocoşii în miez de noapte
Cântecul lor sonor.
El trezeşte nu numai oamenii,
Ci şi natura din somnul ei uşor.

poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
Sunt pretutindeni şi nu-s nicăieri,
Mă prinde pitulată nemişcarea;
Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.

Mă sfâşie cocoşii, câinii mă latră,
La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
În jurul lămpii aţipesc pe vatră,
Şi satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu e fără vină...

Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniştea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.

Raze nalte de lumină
Le întâmpin pe balcon.
Dorul meu e fără vină,
Somnul meu a fost un zvon.

Se trezeşte dar pământul,
Toamna este mai domol.
Frunza-i ceară, bate vântul,
Lacrima îmi dă ocol.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

In vino

moto: Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană
----------

Între acru şi amar
Mai turnaţi-mi un pahar
Mâna cât se mai îndură,
Să-l mai ducă pân-la gură

Viaţă, viaţă grea potecă
Totu-i doar o ipotecă
Pe sudorile de mâine
Şi bucata mea de pâine.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul Crăciunului

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă'ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s'anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr'însă Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e'n faţă-acum Iisus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun si'mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te'nchină, zi: "Doamne-ţi mulţumesc".

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, încercarea de a repera Liniştea, nu face altceva decât să creeze şi mai mult zgomot. Orice tactică şi metodă se dizolvă de la Sine, în clipele de conectare conştientă la Linişte. Conceptele sau cuvintele pot aproxima Liniştea însă, cu adevărat, Liniştea nu poate fi găsită sau cuprinsă la nivelul de existenţă al minţii. Liniştea nu are nimic de-a face cu gândurile, aşadar Liniştea nu poate fi găsită în tărâmul gândurilor. Dincolo de gânduri, există o realitate lină, neinfluenţată de mişcările alerte ale procesului mental. Această realitate este o adiere a Liniştii, o adiere care anunţă Prezenţa Intrinsecă a Liniştii. Pentru că Liniştea nu depinde de sunet. Liniştea precede sunetul, sunetul provine din Linişte şi se întoarce în Linişte, însă Liniştea poate exista şi fără sunet, în timp ce sunetul nu poate exista fără Liniştea din care provine. Iar Liniştea este constantă şi persistentă, este de Sine Existentă, neinfluenţabilă şi lipsită de orice nevoi, dorinţe sau pretenţii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ciudat cât de tare doare plecarea unui prieten şi liniştea pe care o lasă în urmă.

citat din Pam Brown
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Ţes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniştea e deplină
Ţes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se aşează
Pe raze de lună.

poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie cu frunze

Cu raniţa plină şi ierni pe la tâmple,
Cu gânduri rebele şi doruri pe frunze,
Iubito, hai vino paharul de–mi umple
Cu boabe de struguri stoarse în buze!

Vino să ducem toamna în cramă,
Vino să–i punem iernii o toartă.
Sub bolta golaşă, arsă de brumă,
Noaptea târzie să ne bată în poartă.

Am pofte nebune, şi foame, şi sete,
Am poftă să scriu cu tine în braţe.
Prin ceaţa lăsată, iubirea, pluteşte,
Să curgă magia cuvintelor bete!

Să cânte cocoşii pentru noaptea nebună,
La geam să colinde fulgi câte doi.
Frumoasă–i, iubito, iubirea la lună,
Când luna–i în geam şi doarme cu noi.

Parcă înot într–o mare de şoapte,
Parcă sunt beat într–o fântână albastră.
Stau şi ascult la tine în plete
Cum ploaie cu frunze la noi în fereastră.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nu se schimbă, doar zgomotul aparent neîntrerupt al minţii diferă, dar "A-Fi" priveşte chiar şi zgomotul minţii şi râde. Râde pentru că într-o fracţiune de secundă îl dizolvă. Chiar o fracţiune de secundă este infinit prea mult pentru Sine să facă asta.... Doar se întâmplă să fii antrenat să vezi zgomotul şi uiţi că tu eşti deja liniştea, că orice zgomot al minţii apare în liniştea care deja este. Doar nu privim unde trebuie! noi privim în zgomotul minţii după linişte şi aşa ea pare în veci de negăsit, în loc să vedem că noi suntem deja liniştea care priveşte în zgomotul minţii căutând liniştea.

Atmaji Maharaj în Liniştea este mereu aceeaşi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea fără de stare

Liniştea-i înălţătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Orice clipă cu lumină

Găsind sensul ei curat
Prin credinţele din sat,
Puse-n crucea învechită
Fără urme de ispită.

Aduc din iubiri iubire,
Clipe lungi de fericire,
Tu vopseşti cu-ndemânare
Liniştea fără de stare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Soare veşted, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.

E bolnav de veşnicii
Câte-a tors şi-a îngropat,
Câte umbre şi stihii
Între timp a destrămat.

Soare umil, saore mic
Cât o ancoră abea
Înfloritu-i-a în spic
Dulcea somnului zăbrea.

O să doarmă iar blajin
Undeva adânc şi cald
Rotunjindu-ne cu chin
Pentru mâine alt smarald.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 37 (13 septembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă iarnă

Invoc sunetele căutând liniştea.
Inima-i surdă.
Insist a trăi iluzia.
Mintea-mi e năucită.
Vreau absurdul imposibil.
Sper inexplicabil,
un sfert de clipă,
poate de viaţă,
timp volatil, implacabil.

Cronos râde superior!
Tăcerea cântă jazz...
Dorinţa e spirală'n dans!
... am obosit.

Şi iarăşi ninge...
Liniştea a ingheţat!
Felinarele plâng ţurţuri?

Visez... a câta oară?
E doar albă iarnă afară!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!