Noiembrie

Soare veşted, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.

E bolnav de veşnicii
Câte-a tors şi-a îngropat,
Câte umbre şi stihii
Între timp a destrămat.

Soare umil, saore mic
Cât o ancoră abea
Înfloritu-i-a în spic
Dulcea somnului zăbrea.

O să doarmă iar blajin
Undeva adânc şi cald
Rotunjindu-ne cu chin
Pentru mâine alt smarald.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 37 (13 septembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora de soare

Zaua lanţului
ancorei mele s-a rupt
praful ruginii
i-a măcinat textura
până la măduvă
am rămas două obiecte rupte
tu o ancoră
infiptă-n reciful din tine
eu o corabie
pierdută-n azimuturi
printre valuri şi umbre
fără opriri
fără porturi
........................
într-un albastru intens
fierarul din mine
căleşte-n suflet
o ancoră de soare.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorului Soare Z. Soare

O piesă fără regizor
E ca o vară fără nor,
Ca o grădină fără floare
Şi ca o plantă fără soare.

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare

Fără soare şi fără planeta mea
e albastru
deschis şi ninge
iluzia cremoasă din fundal ar trebui să dispară
e pamântească
depinde de mine ca un sugar
mi s-a cuibărit în pumni şi sânge
prea târziu s-o mai arunc pe pământ
ar trebui să coborâm amândouă
ne-am zdrobi capetele de tărână
e mai bine fără soare şi fără planeta mea
mai bine viu şi fără soare

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Soare, soare şi iar soare,
Feţi frumoşi în gând c-o floare,
Fluieră fără habar
Fără bani în buzunar!

epigramă de Maria Ioniţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solar

Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalţă-n zare
să-mi agăţ palmele de soare.

Şi cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.

Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
şi ultimul pic de sudoare...
să-l am în arşiţa de soare.

Fac cald şi eu un pic din mine
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am şi eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.

Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!

... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul soarelui

- Soare, soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?

- Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am ajung la toţi!

- Soare, soare, domn frumos,
La câţi dai lumină jos?

- Nu ştiu, eu nu socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna la soare

Pulsândele
case roşii
dereticate,
fără fir de praf,
cu zdrenţele covoarelor
scuturate...

Timpul e aici
să se odihnească...

o ceaşcă de cafea,
o pisică în poală,
un hamac
pe veranda
încinsă de soare...

lăsat pe spate
închide bătrânul
ochii
respirând adânc
miresme...

se leagănă
salutând cireşii
în floare...

Se odihnea odată
Timpul
la soare...

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem_fără_titlu

fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp şi spaţiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între vieţile şi morţile noastre

fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toţi îşi caută comoara

fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
şi fără vis
fără vis acest poem nu există

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza de soare

sunt trubadurul lumii
în mâini o chitară, în suflet o rană
mă apropii de tine
dispare şi timpul rămas
mă nărui în gânduri
pe piscuri, în ceaţă
se aprinde privirea
o clipă, pe raze de soare
cuvântul a tăcut
în cer pulsează un foc necunoscut
pe umeri mantie de flori
culese de pe câmpuri, în zori
în ochii tăi adânci se scurgeau zările senine
un dans înalt în ceruri
tu şi eu
doi fulgi uşori şi visători
un zbor fără spaţiu
dispare şi timpul rătăcit într-o privire
femeie, lacrima iubirii
umbre pe cer în tainic mister
se aprinde iubirea
o clipă
pe o rază de soare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legături

Apă, munte, flori
culese cu mână de înger
şi arunncate-n vâltoarea vieţii,
vapoare, avioane, zbor de lilieci
şi de libelule albastre
ce se înaltă-n suflete aurii
care zboară spre infinit
curcubeu, Soare şi lacrimă divină
ce curge-n pajişte verde a vieţii
stralucind în vîltoarea neânsemnată a Terrei
piatra care poartă energia divină
aruncata-n slavile cerului
pe o ancoră din aur domnesc
ce se ascunde-n puterea Luminii
Soare, Soare, Soare peste tot Soare
apă, apă, apă peste tot apă
şi noi cei ce purtăm de toate
din bogăţiile cerului
şi ale Pământului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate aspiră către soare

O pasăre în colivie
Nu mai poate ca să zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.

O floare fără lumină
Se veştejeşte şi moare.
Nu mai poate să-şi revină
Dacă-i lipsită de soare.

O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toţi la soare,
Să le facă bucurii.

Oricare vieţuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.

Tot ce trăieşte şi creşte
Are nevoie de soare.
Dacă soarele lipseşte
Nu este continuare.

Cât soarele continuă
Să încălzească pământul,
Viaţa e perpetuă,
Cum Dumnezeu ne e Sfântul.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, într-o iarnă

Burghezii discutau sonor
Despre poetul urbei lor:
-Auzi, să doarmă fără foc,
Ce insensibil dobitoc!

epigramă de Ion Pena din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senin

Va fi un timp senin, un timp de imn.
Cu gestul meu voi linia văzduhul
şi voi rosti doar vorbe fără pată.
Voi spune "cer, "izvor",
voi spune "soare"
şi "lacrimă" şi "muzică" şi "dor".

Va fi un timp în care amintirea
Masacrului nu mă va mai atinge
Decât cu adieri de Poezie
cum, uneori, şi sângele adie.

Din tot ce-a fost cândva promiscuu,
Doar sacrul va rămâne şi-am să cânt
Contrastele iertate, iertătoare.
Voi spune "cer", "izvor",
Voi spune "soare",
şi va fi cer, va fi izvor şi soare
în jurul meu şi-al lumii. Voi lăsa
vocalele să-şi regăsească nimbul.

Va fi un timp sonor, un timp de nimb,
Un timp solemn şi pur,
Un timp de imn.
Şi va veni odată timpul. Timpul!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de soare

tu ma imbratisezi precum
soarele
soare plutind in apele
norilor
tu esti soarele care rasare
pe cerul vietii mele
tu esti rupt din soare
si lipit de inima mea
tu esti soarele care-mi
bate la fereastra in fiecare
dimineata
pasarea galbena cu pene
de soare
strabate vazduhul
vis galben
soare de aur
aur de soare
vis.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degradări

Mărunt şi păcătos sub cer
Totuşi cu râvnă mai visez un pisc.
Trufia bleg am pus-o în cuier
Şi umil câte-o şuetă mai isc.

Crezui odată în minuni, destul.
Cetăţi cădeau, mureau dureri mârşave,
Avea tot orbul soare în pătul
Şi 'nalt sunau aplauzele grave.

Ci anii curseră sătui de glod.
Arcaş, văzduh s-au poticnit în trestii.
N-a izbăvit tăria un crâmpei de rod
Gemea în jurul doldora de bestii.

Cu arcul frânt, tocit, bolnav
Astăzi mai urc între zăbrele
Şi de azur, de vis gângav
Strâng putregai şi scrum de stele.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND UNDEVA UN SOARE ROŞU CADE-N ASFINŢIT

Când undeva un soare roşu cade-n asfinţit,
Acelaşi astru-n altă parte urcă-n răsărit,
Pământul jumătate se afundă în obscur
În timp ce-n altă parte-i de lumini acoperit.

rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină de soare şi trist

Îmi părea că narcisele toate înfloriseră că
pe jos se întinseseră drumuri de fizică veche
şi de ceai
lor!
însă nu înţelegeau înflorirea peste toate păcii pomilor dintâi
poate pomii nu mai sunt
şi
Adam e prea vechi
şi Eva de mult s-a-învechit
care pace care pace dumnezeul tău nu e nicăieri
în pieile noastre de animal în peşterile acelea vechi
se vorbea despre un soare străvechi şi însemne rupestre doborâte
de timp
şi
uitare
nedrept
ieşeam afară cu tine şi mă deznodam de trecut
pesemne dumnezeu începuse înainte de peşteri
se arătase cu mult dinainte însă noi nu L-am ştiut
vieţuieşte dintotdeauna în cer
plânsese pentru fiecare tuşă mai
aspră
pentru mine plânsese
pentru fiecare prunc
poate tristă ajunsese sub urse şi lângă caledonii de mult uitate în vreme
urma mea I se-nchina undeva foarte jos, căci El înălţime
supremă, lacrimă curată era
pe sub pleoapa închisă
i se supune
lui
Soarele
Lui îi închină tot binele, chiar şi fără popor
să fi auzit miceenii de El sau mayaşii cei cu ochiul
în timp şi în fizică foarte clar
El nu are popor
El este
târziul oricărui popor
dar pleoapa mea Îl caută în vechime unde este încă
lumină de soare şi trist.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pot imagina

florile de soare fără culoarea galben
cum nu-mi pot imagina
frumuseţea fără invidie
şi pizma fără motiv
ascult o respiraţie sacadată
arborii mei au obosit
recunosc de la distanţă tristeţea
seamănă cu florile de soare
lipsite de petale

am luat cu mine o cutie de acuarele
câmpul nu s-a supus
nici eu
ştiam că deunăzi vei renunţa
impertinenţa mea te-a scos din sărite
miorlăie grozav pisicile în curtea blocului
din cinci, trei cu siguranţă au căzut în picioare
eu nu
mi-am julit un pic genunchii
acum sunt bine
stau pe coate
şi număr gândacii de pe marginea pervazului
deschid mai des fereastra

am cumpărat panglici roz
leg cu ea viaţa
asta ca să nu spui
că n-am făcut nicio schimbare
în fond fără galben nu pot fi florile de soare
cum fără soare nu poate fi lumina
cum fără lumină...

ce-ar fi să nu mai trăim degeaba?

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără Dumnezeu şi soare nu ai exista.

Fără apă nu ai exista.

Fără păduri nu ai exista.

Fără albine nu ai exista.

Fără hrană nu ai exista.

Fără animale nu ai exista.

Fără flori nu ai exista.

Fără culori nu ai exista.

Fără muzică nu ai exista.

Fără sunet nu ai exista.

Fără lumină nu ai exista.

Fără propriul corp nu ai exista.

Fără spiritualitate nu ai exista.

Fără forme de relief nu ai exista.

Fără plâns şi râs nu ai exista.

Fără natură nu ai exista.

Fără sentiment nu ai exista.

Fără foc nu ai exista.

Fără aer nu ai exista.

Fără univers nu ai exista.

Fără armonie nu ai exista.

Fără întelepciune nu ai exista.

Fără simţuri nu ai exista.

Fără smerenie nu ai exista.

Fără geometrie nu ai exista.

Fără suflet nu ai exista.

Fără pământ nu ai exista.

Fără gând nu ai exista.

Fără iarbă nu ai exista.

poezie de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu fără tine...

O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torţă fără foc;

O noapte fără stele,
Dimineaţă fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;

Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuş fără vioară,
Mierlă fără cânt;

Un tren fără şine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Şi mare fără valuri.

Un cuib fără păsări
Drumeţ fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.

poezie de Sergiu Mănuş (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!