La o damigeană
Clondir și alcooluri vechi
S(t)urzii cu vată-n urechi
Să nu vadă, să n-audă
Cum se udă biata d-udă
-----------------------
Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană
Cât aș vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deșert
Și regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.