Falduri

Somn mult, din pluşuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o cristal!

Sub mături, fluturi şi urâturi
Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,
Un glas din ceruri cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?

Din somn, din stofă sar deştept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La ţărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:

- Întemniţate William,
Cast hidrofil, te aşteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunţii, să te-aprindă;

Student stufos, Bostonian,
Ceţoase Wilson William,
Îţi jur, ar face-o bună mină
Spini şase-n pielea ta marină!

(De şase ori, în ape grele
Sting fier aprins, până-n prăsele;
Fulger cedat, just unghi normal,
Cad reflectat, croiesc cristal.)

Piei, chip! Rămâi, cortină spartă,
Pătrată Spanie pe-o hartă,
Răpus, în mâini, pumnalul tras,
În fund ursuz, de zahăr ars:

Valuri frânte, gemene,
Ruptură de cremene,

Ce gând târziu mă suflă-acu?
Să vântur nopţii "Bu-hu-hu"
Ca la un cântec, altădată?

Se toarce vorba, închegată,
Cutia-încet se-ncuie-n piept,
În scrisul apei caut drept.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin îndepărtat

Te port mereu
în gândul meu tăcut
destin îndepărtat
ce-mi baţi neîncetat
în piept.
Te duc cu mine
peste tot
şi-mi cânţi, şi-mi râzi,
şi-mi plângi,
te zbaţi zadarnic
înainte să adorm
în valuri de suspine..
Te simt,
tresar şi mai aştept
o mângâiere
pe-obrazul drept
iar pentr-o clipă rătăcită
m-am ascuns
la al tău piept.
Cu ochii - nchişi
visez în gând
sărutul frunţii sfânt
purtat pe aripi
de iubire-n cânt,
înghesuiţi, acum
avem acelaşi drum
până ce zorii
s-or ivi
şi-un alt destin
ne va pândi.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas teluric

Îmi şuieră-n păr secunda fructelor din zăpezi
Şi într-un ochi mi s-a aprins un înger rătăcit
Luna-mi tremură-n trup înfiorate oglinzi verzi
Clipa curbează cerul în celălalt ochi uimit.

M-acoperă noaptea, copac cu frunze de onix
Hotarul pleoapei desface apusul violet
Şi-mi creşte-n umăr o pasăre ascunsă în vis
Iar inima în spirale s-a despletit încet.

În ţipăt de stea se-aruncă buza în ţărână,
Celălat umăr se înnădeşte cu degete
Parcă-i un păiajen, o rădăcină, o mână
Ce-ar vrea să atingă colbul viselor gemene.

Pietrele-n fluturi, fructele-n cer şi stelele-n glod
Toate, toate respiră-n trupul meu cel necitit,
Cerul mă ţese-n ţărâna de mâine şi-mi dă rod
Ziua de ieri, din visul unui înger adormit.

Lumina se scutură-n cercuri răsturnate-n piept
Somn, înger în ochi teluric, zbor, vis în ochi de stea
Aripa mă saltă, ţărâna mă despică drept,
Sunt nescrisul glas teluric ce-a-nvăţat a zbura.

poezie de Alice Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn

gând lin ancorat la margine de iară lume
ş-o rimă fără trepte ţie, femeie îţi dezleg.
lebede cu flori pe spinare îţi trimit anume,
miresme ferme, din vălmăşag ţie încheg.

surâsuri publice şi frumuseţi planetare
ţi-am colectat din vechi cântec de liră.
femeie, fă-te azi lumii de cristal arătare
cu rochie de amurg violet şi mi te miră.

e ziua când într-o doară poţi să-mi treci,
din ochi să-ţi smulg mirări-n dureri verzi;
parfumul roz să ţi-l sparg în raze crengi,
duruta emoţie-n mansardă vino s-o vezi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un chip de staniu

În lumea mea de andezit
Zâmbea un chip de staniu
Cu păr buclat şi aurit
Şi buze de uraniu.

Prin vene-mi alerga mercur
Lovind în piept rubinul ;
În ochi ardea doar fosfor pur
Şi-mi tulbura seninul

Sub care odihneam tăcut
Visarea-mi de aramă ;
Din diamante ţi-aş fi vrut
Săruturi fără teamă.

Din zâmbetu-ţi nelămurit
Cristale dau năvală ;
Iubirea-n piept m-a pironit
Parcă fierbeam în smoală.

Nu încetai să mă priveşti
Cu limpezi ametiste ;
În gând eu ticluiam poveşti
Cu uşi de fier deschise.

Ai mers un pas, iară eu doi
Strivind argintul ierbii,
Încă o clipă şi-am fost noi,
Mugeau de sticlă cerbii

Şi am născut un univers
Iubire infinită ;
Ne mângâiem în dulce vers
Pe-o foaie ruginită...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bucium sună departe

O umbră în faţa uşii mele adastă,
Îi văd chipul în seara albastră,
Cu degetul pe buze cum adastă.

Încerc să strig – vocea mi se-neacă-n piept,
Încerc să strig. Aş vrea să mă deştept.
Deşi nu visez, parcă aş vrea să mă deştept.

Liniştea e atât de cumplită peste tot,
Aş striga, m-aş ridica, dar nu pot,
Aş izgoni cumplita umbră, dar nu pot.

Şi ochii mei se pătrund de trista-i faţă,
Şi ochii mei se îneacă în trista-i faţă,
Şi încetul cu încetul mă înfăşoară ca-ntr-o ceaţă.

poezie de Dan Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec (9)

Vinule, de ce esti trist?
Ea, acum, poate ca cere
Frunzelor ingenunchere
Troitei din somn, pe Crist

Uite, lavita de ieri
noduroasa si nebuna,
asternuta-i doar cu luna
cu bardace... cu taceri...

Fierul plugului, olog,
Poate chiar in noaptea asta
dezveli, din lut, o teasta
si-un corn viu de inorog

Poate ea a tresarit
cine stie? cui ii pasa?
... s-a visat in somn mireasa
si-a crezut ca a murit

Lavita de ieri, acum
luna tipa si bardace
Cine rade-ncet si tace?
Cine s-a-mpletit in fum?

Poate de pe-uluci de fier
vor chema din nou, cocosii,
turmele de bivoli rosii
atipite langa cer

Pleoape vinete, de Crist,
vor cadea, si-au sa se sfarme
Ea acum poate ca doarme...
Vinule, de ce esti trist?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul ei - o arătare

cu mirosul tău de lapte
m-am culcat cu el azi noapte
şi-n velinţa-n care dorm,
n-am avut un pic de somn.

blestemat de-atâta lume,
cu norocul meu anume,
ce-i drept era cam puţinel,
ţi-am pus în deget un inel.

şi cum lucea luna cea brună
o sfântă lebădă nebună,
eu te vedeam uşor zâmbind,
prin ceaţa nopţii de argint.

venea spre mine, plânsu-mi-se
după ce mândra mă iubise,
era în pielea dumisale
un fel de mândră arătare.

vreau să dorm, lumină sting,
ochii ei mi se preling
peste ochii mei crucişi
şi pe veci se lasă-nvinşi...

şi-n această grea tăcere,
chipul ei dispare, piere,
se adună şi se pierde
pe-un tăpşan de iarbă verde.

unde eşti, unde te-ai dus,
parcă ai zburat în sus,
ai fost meteor sau astru
de-ai zburat în cer albastru?

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc, e drept

Mi-e atât de dor de tine
Simt cum sufletul se-nalţă
Ar vrea să ştie de ţi-e bine
Iubirea-i sfântă nu se-nvaţă

Păzită de stelele surori
Mă prind de Luna argintie
Zbor cu cârdurile de cocori
Plutesc prin înalta împărăţie

Un nor pufos o uşurare
Aleargă să-mi aducă bucuria
In bolta cerului e fericire
Noapte -mi întâlnesc iubirea

Sufletul coboară -n piept
Un somn dulce mă cuprinde
Vreau să mai trăiesc e drept
Dar viaţa de mine se desprinde

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura oaselor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam,
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.

poezie de Ana Blandiana din Persoana întâia plural (1964)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 85

Din bun simţ, Muza mea nu glăsuieşte
Când harurile-ţi sunt elogiate
De-o pană ce dibaci te poleieşte
Cu stihuri de-alte Muze inspirate.
Eu cuget drept, când alţii scriu de bine,
Şi strig "Amin", ca un diacon fraier
Când cei capabili te slăvesc pe tine
Cu-al lor condei ce toarce vers din caier.
Şi când aud cum altul te cinsteşte
Rostesc, "Adevărat", deşi aş spune
Ceva mai mult, c-al meu gând te iubeşte,
Dar vorbele ezită să se-adune.

Unii pun preţ pe ce zice cuvântul,
Pe când eu tainic te slăvesc cu gândul.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei actriţe

Lângă cortină, ani în şir
Ţi-am admirat făptura fină
Dar ce n-aş da să o admir
O dată doar... fără cortină!

epigramă de Grigore Lupescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brad bătrân

Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgân:

"O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sunteţi aşa grăbiţi?

În anii mulţi cât el a fost
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crăcilor rebele,
Mulţi şi-au aflat un adăpost.

Moşneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Şi-n vreme aspră şi hursuză
El cu furtunile-a dat piept.

Folos aduse cât fu viu,
Ci mort, acuma când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu?"

poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu străin

Când m-am născut am ţipat dinăuntrul tău
Şi mi-am auzit ecoul la mine în piept
Ciripind ca o pasăre ce-şi lua pentru prima dată zborul,
Am tras aer în piept şi ţi-am simţit plămânii cum se dilată primindu-l,
Am clipit şi tu mi-ai deschis ochii,
Mi-am deschis braţele şi le-am simţit pe ale tale primindu-mă,
M-am înecat în irişii tăi privindu-i pe ai mei în oglindă,
Am tras aer în piept şi te-am simţit.
Erai tu, eram eu, eram unul şi acelaşi,
Două feţe ale aceleiaşi monede.
Mi-am atins chipul şi parcă nu era al meu
Sau era al meu şi al altcuiva,
Cuiva străin făcând parte din mine,
Cuiva căruia i-am purtat cămaşa înainte ca prima ţesătură să-mi atingă pielea,
Cuiva căruia i-am simţit gustul înainte să simt viaţa,
Cuiva căruia i-am dus dorul înainte să-l fi cunoscut,
Cuiva căruia i-am atins inima înainte să-i ating pielea,
Cuiva al meu, cuiva străin, cuiva al meu.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

! trezit din somn
cu lacrimile-n ochi
crin alb destul
capul în piept ţi-apleci:
flagel, dumnezeiesc,
pe umilinţa ta de floare!

poezie clasică de Cezar Ivănescu din Rod (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

o şoaptă m-ajunge

Am mers
Am tot mers şi
nicio urmă lăsată, parcă
tălpile ar fi plutit
nimic
să poată întâmpina vântul
doar umbra lor developată
pe un cristal – azi cioburi iată

M-aş bănui că încă nu-s născut
sunt undeva un suflet în «stand by»
dacă n-ar fi amarul
şi ciob în călcâi, deşi
nu şchiopătez, am tot mai des iluzia

proiecţii derulând
o şoaptă mă ajunge: schimbă pasul!

şi-am început să merg în mâini apoi
înalt pe-o sârmă doar a mea un fel de fulger
lăsând urme pe norii vineţii, vedeţi?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Prin lumi de vise-i omul, umbre-l poartă
în rătăcirea nopţilor pe cale
suind speranţă-n rugăciuni egale
cu degete bocind a crucii hartă.
Poveri ducând pe-a întrebării şale
trecea un gând prin clipa-n taină fiartă
infernul de-a cunoaşte-l spală-n soartă
sub nicăieri de linişti ireale.
Iar slova, la altarul alb mireasă
spre Dumnezeu o-ndeamnă scribul nins
cu fruntea din fântâni de-alean culeasă.
În piept de stih enigme s-au prelins
şi păsări zboară-n flăcări din crevasă
lăsând umanitatea-n somn nestins...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte la Dunsinane

femeia albă
a prins ceaţa de mâini
şi s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu

ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăşte văduvă Luna

bufniţele
trag clopotele

noaptea
ciuguleşte bătăi
de inimă

şi mâine
şi iar mâine
tot mereu
tot mai mult
spre adâncul somn
ziua parcă tace

poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPŢII

La poarta nopţii dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Şi nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ţi dă aripi pentru zbor!

La poarta nopţii, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniţi dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!

La poarta nopţii dacă va suna,
Din trâmbiţă, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;

Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Şi-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era târziu

Era târziu şi erau departe
cu perdea deasă de noapte,
luna prin nori se ascundea
şi ei prin somn se aşteptau.
Era târziu şi erau departe,
cu mâini sfioase se atingeau
şi ochi duioşi ei se visau,
cu luna ce se aprinde
în noaptea de catifea.
Era târziu... şi erau departe.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua drepturilor omului

În ţara mea, oricare drept
Mi-e respectat precum afară
Şi dacă nu sunt tras în piept,
Mă trage statul meu pe sfoară.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!