O, tu Speranţă, ce-ar fi viaţa făr' al tău surâs de-ncurajare ce ne învaţă să privim dincolo de norii negri ai prezentului către razele aurii ce vor polei zorii unei noi zile.

citat din Susanna Moo
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Norii sunt apă plutitoare,
Sunt când negri de supărare,
Sunt când gri, de îmbufnare,
Sau, sunt albi, strălucind în Soare.

Norii te îndeamnă la visare,
Te învaţă, că orice stare este trecătoare,
Îţi găzduiesc iubirea cea mare,
Te umplu de frumos şi de relaxare.

Norii sunt Dumnezeiască binecuvântare,
Sunt plasă de asigurare,
Când esti cu capul în nori
Şi înveţi cu dragostea ta, să zbori.

Uneori, norii se supără, precum valurile vuiesc,
Cu forţă fulgere zămislesc,
Cu tunet, văzdul îl trosnesc,
Apoi, se risipesc şi de sub razele Soarelui, zâmbesc.

Norii, ce mult îi iubesc!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinar

Învaţă, călător, să umbli pe valul care dansează,
Înălţându-se şi căzând ca norii pe cer călăreţi,
Care leagănă stelele peste-aceşti copaci:
Care răsfrânge razele soarelui pe pereţi.

Şi-învaţă-n aceste hamacuri şi paturi înguste
Să rabzi ca o piatră pe marea-agitată de vânt;
În ciuda zarvei făcute de planeta grăbită:
Învaţă să-adormi cu faţa către pământ.

poezie de Archibald MacLeish,1892-1982, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scrie-mi şi tu ceva...

Mai scrie-mi şi tu ceva,
că eu stau şi mă uit la stele
şi uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi şi tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
şi cerul înnorat în zorii dimineţii.
Mai scrie-mi şi tu ceva,
care să mă încânte uşor
şi să-mi liniştească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândeşti la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi şi tu ceva,
că cerul cu stele ne priveşte
şi în noapte zăpada sclipeşte,
noi privim uimiţi amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere şi speranţă,
în viaţa ce urmează...

poezie de Eugenia Calancea (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de norii negri de acum sclipesc stelele timpului care va veni.

citat din Erric Blanchard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile şi zile

Am zile bune şi am zile rele,
Zile când te gândesc, şi-n care nu,
E viaţa mea un fel de paspartu,
Ştiind deschide uşile rebele.

N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Şi astfel, n-am păşit către liman,
Şperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-aţi produce vreo corvoadă.

Pe cerul alb trec păsări într-aiurea,
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Şi de sub mierle a fugit pădurea.

Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de copil

Zidu-mi vorbeşte, tu patinezi
Eu risipesc speranţele-n visuri
Privim către ceruri şi prindem amiezilor surâs
Ceasul ne-a rămas sub cărămizile vremii
Timpul s-a scurs ca un fluviu eliberat
Tu-mi suspini până ce strivind zâmbetele vom adormi Aşternutul a prins viaţă
Lumina se clădeşte-n miezul abisului
Ziduri dublate de ani-lumină schimbă
Ne strivim speranţa...
Sublimul zâmbet de copil.
Norii pluteau la apariţia soarelui pe albiile lunii
Noi ne strângeam în brate, risipind nelinişti
Suntem unul.., suntem viaţa, frumuseţea şi creaţia.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă a zâmbi şi când plouă afară. Învaţă a-ţi păstra speranţa şi când lucrurile iau o întorsătură neaşteptată pentru că momentele bune cu cele mai neplăcute alternează. Învaţă a ajuta fără a aştepta ceva în schimb. Învaţă a preţui ceea ce ai acum. Învaţă a mulţumi celor care îţi sunt aproape. Învaţă a iubi omul, nu portretul pe care i l-ai zugrăvit tu în mintea ta. Învaţă a lăsa în spate trecutul pentru a face loc prezentului. Învaţă să fii tu, să te accepţi cu bune şi cu rele. Învaţă să ai încredere în propriile forţe şi nu te subestima. Învaţă să-ţi reaminteşti că eşti om şi că timpul tău are o limită pe acest Pământ. Învaţă să te bucuri.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

Ce este dincolo de mine?
Un suflet pustiu.
Ce este dincolo de mine?
O flacără ce arde.
Un strigăt de durere.
Ce este dincolo de mine?
O rază de speranţă...
Cântecul unei reînvieri.
Moartea sufletului orbit de-atâta dragoste.
Ce este dincolo de mine?
Iubirea!

poezie de Alexandra Mihai
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

VREMELNICIE

Ce scurtă-i, Doamne, viaţa pe pământ!

iar dincolo vom sta o veşnicie

nu are rost să plângem, să fim trişti,

viaţa aceasta-i doar vremelnicie

Strângem averi şi ne necăjim

şi nu privim la soare pe colnic

uitând mereu că viaţa-i trecătoare

iar în pământ cu noi nu luăm nimic.

Ne ocupăm cu lucruri efemere

şi nu privim mai des la stele şi la flori

n-ai înţeles nimic din viaţa aceasta

şi te trezeşti că trebuie să mori.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii la Maxim...

Am zile bune şi am zile rele,
Zile când te gândesc, şi-n care nu,
E viaţa mea un fel de paspartu,
Ştiind deschide uşile rebele.

N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Şi astfel, n-am păşit către liman,
Şperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-aţi produce vreo corvoadă.

Pe cerul alb trec păsări într-aiurea
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Şi de sub mierle a fugit pădurea.

Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de zidul rece

Dincolo de norii negri să ne-adăpostim iubirea,
Suliţe ţâşnind din soare să ne-aducă izbăvirea,
Azurul să izvorască din privirea ta senină,
Să ne ocrotească cerul cu puterea lui divină.

Dincolo de valul mării, pe albastrele cărări
Să scurtăm nemărginirea, să ne dăm dulci sărutări,
Să plutim în zări departe înspre orizonturi large,
Să ne fluture iubirea sus în vârfuri de catarge.

Dincolo de zidul rece să n-o alungăm vreodată,
Vremurile de vor trece s-o păstrăm mereu curată,
Pe altarul nemuririi să o aşezăm icoană,
Să nu fie sugrumată de a iederei liană.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă

iubirea mă învaţă că viaţa e frumoasă
un cântec de speranţă cu textul sublim
lumina îmi vorbeşte într-o limbă duioasă
e ninsoare de stele în forul intim.

învăţ de la păsări să zbor către soare
învăţ de la arbori înfrunzirea pură
învăţ de la munte că sunt nemuritoare
să fiu mereu dârză fără dram de ură.

învăţ de la ecou să răspândesc cuvântul
de la curcubeu deprind culorile magiei
mă las de el purtată prin lume ca vântul
ce împrăştie norii pe cerul nostalgiei.

învăţ de la îngeri să preaslăvesc pământul
leagăn de visare sfântă, sursa energiei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Susanna

Gata, noi am plătit tristeţii vama,
Nu mai plânge din rărunchi,
O, Susanna, căci vin din Alabama
Cu banjo-ul pe genunchi.

poezie de Stephen Foster, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Astfel mă rog în timpul liturghiei Tale
Ca după zile de agonie grea
Norii de furtună care întunecă Rusia
Se fie risipiţi de razele din slavă.

poezie clasică de Anna Ahmatova (1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am idee dacă trebuie să privim câinii negri ai lui June ca pe un simbol încărcat de semnificaţii, ca pe o figură de stil izbutită, ca pe o dovadă a credulităţii ei sau ca manifestarea unei puteri existente cu adevărat.

Ian McEwan în Câinii negri
Adăugat de La dame en noir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Şi mă întreb, ca-n multe dăţi:
Unde eşti iubirea mea?
Unde îţi faci culcuş şi case?
Cât timp, să mai trag speranţă?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soaţa bună, până la moarte,
În îmbrăţişări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Şi îşi face încet cărare,
Printre stele vechi şi caste,
Ale nopţilor astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că eşti departe.

Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Şi viaţa fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Şi Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viaţa, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce eşti Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de şoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Şi iubire pân*la stele!

poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Şi mă întreb, ca-n multe dăţi:
Unde eşti iubirea mea?
Unde îţi faci culcuş şi case?
Cât timp, să mai trag speranţă?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soaţa bună, până la moarte,
În îmbrăţişări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Şi îşi face încet cărare,
Printre stele vechi şi caste,
Ale nopţilor astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că eşti un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Şi viaţa fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Şi Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viaţa, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce eşti Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de şoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Şi iubire pân la stele!

poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb pe hârtie

Întind o mână plină de speranţă, către tine,
Cu un picior de plumb, alerg desculţ,
Printr-un deşert de sentimente gol!
Înot prin seva vieţii mele triste,
Legate de un biet copac al frumuseţii,
Închinate unei biete pânze de păianjen.
Doar gândul către tine e un fluture
Ce zboară printr-o dorinţă albă spre
ŢInta unei săgeţi plecată dintr-un arc
Al încordării, unei coarde de vioară
Ce fluiera cu zumzet de pian...
Un vârf de lance îmi străpunge imaginaţia bolnavă
De frigul primăverii calde din suflet de bărbat,
Dornic de viaţă, etern
Blestemat de o femeie.
Cu un strigăt de speranţă, cerşind iubirea,
Fiind în război, eu şi tu,
Sau poate amandoi cu viaţa.
Dar acum ştiu
Că amândoi luptăm pe acelaşi front, fără speranţă.
Îmi amintesc, atât!
Că eram înarmaţi, doar cu iubire
Tu aruncai cu vorbe,
Căutai cuvinte, şsoapte, îmbrăţişări...
Iar eu venisem înarmat,
Doar cu un creion şi o bucatăa de hârtie...
Plumb pentru o femeie!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să alungi lacrima cu un surâs, învaţă să zâmbeşti atunci când eşti trist, căci numai zâmbind vei învinge suferinţa.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşti în mine, ca într-un acvariu

priveşti în mine, ca într-un acvariu
dezbrăcat de imaginaţia prezentului rănit.
viaţa se schimbă singură, baby.
viaţa pictează cu buzele,
cuvintele înoată, dincolo de realizarea
discretului umor şi a unei fine ironii.

priveşti în mine, sprijinit pe iluzii
surprinse de inocenţa acvariului zidit manolic
pianul cântă, acompaniat de o orchestră.
te invit la o cafea.
ne vom cunoaşte mai bine
sub cerul pătat de incertitudini.

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!