
* * *
A fost doar o încercare,
și ne-am lăsat cuprinși
de păcate...
Brațele ce ne-au ținut
erau iluziile,
și, într-o dimineață,
s-au destrămat...
Am căzut amândoi
de la aceeași înălțime,
iar trupurile noastre
s-au strivit...
Cât de greu e să ne adunăm
bucățile împrăștiate!
Suntem
într-un film de groază
și regizorul a răgușit
strigând la noi...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre groază, poezii despre filme sau poezii despre dimineață
Citate similare

Gol
Ne-a părăsit lumina, culoarea ne-a uitat,
Și șoaptele-și pierdură-nțelesul pe vecii,
Și trupurile noastre în gol s-au destrămat
Sub aiurarea nopților târzii.
Și gândurile noastre trecură fără grijă-n
Ostroavele-necate în destrămări de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fără de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Nicolae Labiș despre lumină
- poezii despre somn
- citate de Nicolae Labiș despre somn
- poezii despre noapte
- citate de Nicolae Labiș despre noapte
- poezii despre gânduri
- citate de Nicolae Labiș despre gânduri
- poezii despre culori

Doar castanii...
S-au întâlnit după ani și ani...
amintirile lor se ridicau stol,
se simțeau uniți,
reîntorși într-un trecut
ce-i urmărea cu aviditate...
erau cuprinși de emoții
prost stăpânite,
triști și fericiți totodată,
și... pentru o clipă
s-au lăsat vrăjiți,
uitând de temerile
ce i-au împresurat
o viață întreagă...
cu obrajii însuflețiți
și ochi strălucitori,
păreau îmbătați de lumină
și de speranță...
iar castanii,
cu florile ca niște lumânări roz,
iradiau sclipiri de auroră
pe aleea martoră
a tremurării sufletelor lor.
poezie de Luci Țunea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre prostie
- poezii despre lumânări
- poezii despre frică
- poezii despre flori

Te-am ținut ascuns într-o parte a ființei mele, ca și cum aerul din plămâni ne-ar fi fost de ajuns la amândoi.
aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre aer

Rugăciunea ceramică
A început ca o roată
de olar
ca o roată de cer olărit și ceramic.
La început a căzut o gărgăriță ceramică
și s-a spart în mii de furnici.
Apoi au căzut mii de furnici ceramice
și s-au spart într-o muscă.
Musca ceramică a căzut și s-a spart
în mii de bondari. Bondarii într-un câine.
Câinele ceramic a lătrat de mii de ori
ceramic
apoi a căzut
și s-a spart într-un stăpân...
Stăpânul ceramic a căzut și s-a spart
într-o femeie și un bărbat
ceramic
ceramică
și care au căzut și-au tot căzut
în păcat...
Păcatul ceramic s-a urcat
și s-a spart în iertări, în mii de iertări
ceramice
care au urcat, au urcat
și s-au spart într-un Cuvânt..
Apoi au mâncat din castroane de lut!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre muște, poezii despre început, poezii despre religie, poezii despre iertare, poezii despre furnici, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei sau poezii despre cuvinte

Noapte umedă
astă noapte s-au desfăcut pereții
ca într-un film
pășeam pe iarbă printre craniile
pădurii
oase albe asemeni
unor margini de toaletă
pe care așezat cu picioarele
ascultam tăcerea rece
simțeam spatele tremurând
până ce greierii s-au alarmat
de gestul meu de gardian
ritmic respiram în fumul unui vis destrămat
umbră
și glas
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre ritm, poezii despre păduri, poezii despre picioare, poezii despre greieri, poezii despre gardieni sau poezii despre fum
Recviem
viața se stinge ușor
într-un trup de țărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...
luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...
gândurile s-au risipit
în noaptea de ceață...
dorințele au amuțit
în trupul de gheață...
iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranțele toate-au apus
ca stelele-n zare...
viața s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...
poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sfârșit, poezii despre gheață, poezii despre fluturi sau poezii despre dorințe

Vis neștiut
O clipă doar și-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut și au zâmbit
în gânduri, cu mirare
și fiecare-n drumul lui
a mers și nu s-a mai gândit
la ochii-albaștri sau căprui
ce i-a privit.
Dar visele au apărut
și, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiași ochi și, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
și n-au cerut.
Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi povești s-au mai găsit,
cu ei eroi.
În dorul lor ce i-a durut
că nu-și erau aproape,
erau dorințe și-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.
Au suferit și le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
și nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezența lor.
Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
și-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârșit
și numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre eroism sau poezii despre dor
Bucovina
Bucovina -
mă-ntreb azi cu mirare
cine poți fi tu oare?
Nici nu mai știm și noi
de ne cunoaștem
sau suntem doi străini.
Avem același sânge,
aceeași mamă
pe amândoi ne plânge,
ai noștrii munți
pe amândoi ne-au apărat
și Prutul, setea
cât nu ne-a stâmpărat...
Dar au venit barbarii
și-n stăpânire te-au luat,
și-atât de crud
ne-au separat.
Iar azi cu îndârjire
cerem cu toți-unire
și într-un singur glas
răsune-a noastră limbă
în orice loc retras.
Că azi în țara mare
români din orice zare
cu gândul la-nfrățire
uniți toți în gândire
rup granițele noastre
și toți cu mic, cu mare
cântă.
E sărbătoare!
poezie de Monica Trif (5 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre sărbători, poezii despre sânge, poezii despre plâns, poezii despre muzică, poezii despre munți, poezii despre mamă sau poezii despre graniță

Nud cu iepurași de câmp
Din frică ne-au făcut un templu
și ne-au băgat pe toți la-nghesuială
cică să dea urmașilor exemplu
ne-au dezbrăcat apoi în piele goală
Și iarăși ne-au băgat la-nghesuială
cerul ca un șarpe Doamne fu strivit
pământ ocean și auroră boreală
brusc s-au întors spre asfințit
Cerul Doamne ca un șarpe e strivit
cică să dea urmașilor exemplu
pe funia dintre plus și minus infinit
din frică ne-au făcut un templu
Și ne-au băgat pe toți la-nghesuială
să ne vopsim și zilele cu smoală
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zile, poezii despre ocean, poezii despre nuditate, poezii despre infinit sau poezii despre iepuri
Și Eu și Tu, noi amândoi
Mergând pe Drumul Robilor
prin galaxii și printre stele,
debusolați și obosiți,
apare chinul.
Și Eu și Tu, noi amândoi,
ne-am înțeles
să ne unim destinul.
Și Tu și Eu
iubindu-ne,
ne-am hotărât și ne-am luat.
Tu soț, iar Eu soția ta,
demult, dar încă n-am uitat.
Și Eu și Tu
ne amintim
de greul drum de la-nceput,
dar vorba Ta a fost un dar
iar zâmbetul și un sărut,
n-au fost în zadar.
Și Eu și Tu când ne iubeam
ca doi nebuni, zâmbind ziceam:
Tu doi urmași, unul și una,
sau, câți or fi!
Eu? Patru! Vreau să am.
Și Tu și Eu
ne amintim, prin câte grote
am trecut, cum am sărit
și ne-am zbătut,
de toate să avem.
Anii s-au scurs,
se duc mereu,
și Eu și Tu am mai albit.
Copii sunt la casa lor
dar nu ne-au părăsit.
Și Eu și Tu
ne bucurăm
c-avem nepoți. Eu îi iubesc.
Să ducă trena cum or ști,
au rădăcini și n-or pieri,
eu asta mi-o doresc.
Tu... din păcate ai plecat
pe Calea Laptelui. În sus.
Și
nu-i cunoști.
De când te-ai dus
Eu singur rătăcesc haihui,
mă simt stingher al nimănui,
de-atâtea lacrimi ce-am vărsat,
izvorul dulce mi-a secat
Plângând.
Dar nu-i nimic,
așteaptă un pic, că vin.
Cât de curând.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre soție, poezii despre sclavie, poezii despre nebunie, poezii despre lactate, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Am poftit dragostea
Cu vin și pâine ne-am ospătat,
apoi am lăsat iarba să crească în voie
pe buzele noastre
aprinse de sărutări setoase.
După ce ne-am înfășat trupurile
într-un cearșaf de cântec fluid,
am poftit dragostea
să guste din carnea noastră
cu iz de primăveri nebunatice.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre primăvară sau poezii despre creștere
În catacombe
Pe aceste idealuri care ne-au
băgat în Evul Mediu
nu le-a pictat nimeni nici pe
podea, astfel că,
ascunzându-ne în grote de frica
de a nu tăia castraveții precum
toată lumea, suntem nevoiți să
acceptăm că Soarele a fost la
început o libelulă și acum joacă
rolul deloc ieftin al unui țurțure
pensionar. Nici nu ne mai
prefacem că am fost la grădiniță,
oricum sângele nostru trece dintr-o
eră în alta fără noi.
De-a lungul protonilor s-au
constituit ziduri deloc subtile,
care ne ajută prea mult să facem
deosebirea între greiere și petrol,
afumându-ne cu lumina spongiosă
și fericită care doar în
peșterile fudule se poate naște
fără dureri.
Am ajuns deja prea mulți sub
stalactite, învierea neuronilor
care îi împodobeau pe strămoșii
noștri va deveni un eveniment cam
banal, apt doar de a se transforma
într-un film care se va pierde nonșalant
printre cartilagele noastre mult prea
maleabile față de urletele din orice
carte ce ne iese în cale,
ajungând toți un fel de popor care
nu are nevoie de imn,
ci doar de nițică înțelepciune
revocabilă.
În cele din urmă, ne amintim că
suntem doar în niște catacombe
în care nu putem găsi decât
moaștele vedeniilor noastre de acum
zeci de ani, devenite mult prea aprige
cu coșmarurile noastre ieșite din
romane și tapițerii.
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre țurțuri, poezii despre înțelepciune, poezii despre speologie, poezii despre pictură sau poezii despre petrol

Dialogul
bună dimineața
spun repetat
de fiecare dată când se deschide ușa,
- urâți suntem amândoi! adaug
- cum? întreabă ea
- nu vezi cenușa lăsată de timp
pe fețele noastre!
plouă cu ani pe trupurile uscate
să ne dezbrăcam de tăcere,
intrăm în pielea personajelor ce suntem
două umbre pe tărâmul iernii
invit partenera de dans acrobatic
la brațul căreia parcurg viața
- unde am lăsat sărutul?
- unde am lăsat iubirea?
nu-mi răspunde, nu mai este timp
ninge pe morminte
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ninsoare sau poezii despre iarnă
Dintr-o întâmplare
m-am trezit îndrăgostit
mă tem că lumea
începe cu noi doi
din brațele mele
din coapsele tale
atom cu atom ne adunăm
să concepem viața celulă
cu celulă cum e în scriptură
m-am temut că e târziu
dar coconul pe care-l purtai
a prins puls în nemărginire
mă tem că e vremea ta
sufletele noastre s-au prins
într-un ram virgin și verde
stăm zâmbet lângă zâmbet
de la apusul soarelui până la răsărit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre verde, poezii despre puls sau poezii despre creștinism
Șansa lui Romeo și a Julietei a fost că au devenit personaje într-o piesă a lui Shakespeare, care le-a hărăzit o soartă în care dragostea lor era pusă la încercare doar de moarte. Dacă ar fi căzut în mâinile lui Woody Allen, probabil povestea lor de dragoste ar fi fost pusă la încercare de viață.
citat din Incze Klara
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre viață, citate despre mâini, citate despre devenire, citate despre William Shakespeare sau citate despre Romeo și Julieta

Eternitate
Eternitatea ne-a găsit
Pe bancă pe amândoi
Iubirea nu ne-a părăsit
Acea statuie printre eroi
Si oboseala m-a cuprins
Sprijin capul usor răvășit
Vânjos tu esti acelasi ins
Acel caracter nestingerit
Avem timp dar n-avem glas
Si ochii ne privesc in gol
Am sta o vesnicie la taifas
Am bea cafea de-ar fi un hol
Voi ne-ați uitat dar vă iubim
Când treceți pe la noi veniti
Noi suntem goi dar tot trăim
Si fără suflete tot vă iubim
Suflete noastre au plecat
Si ne privesc acolo sus
Când pe bancă ne-am azezat
Ne-au îmbrățișat s-au dus
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre ochi sau poezii despre cafea
Cuvânt de tânăr
Ne-am născut în ev de aur
și străbunii ne-au lăsat
țara cel mai scump tezaur
pentru care au luptat.
Țara noastră e o casă,
unde toți am învățat
că muncind, viața-i frumoasă,
traiul mai îmbelșugat.
S-au jertfit mii de eroi
ca de pace s-avem parte.
Astăzi suntem la rând noi,
s-o păstrăm pe mai departe.
Noi vrem pace-n lumea-ntreagă;
Nu vrem arme, nici război.
Vrem oricine să-nțeleagă:
Pacea lumii - iubim noi.
Dar dușmani în pragul casei
de-or veni, noi vom lupta!
Și cu prețul vieții noastre,
Pacea o vom apăra.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (1970)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe, poezii despre tezaur, poezii despre război, poezii despre prezent sau poezii despre naștere

Diferență de cultură
Unii au mașini sau vile,
Fi'ndcă s-au ținut de "pile";
Alții n-au de muncă parte,
Fi'ndcă s-au ținut de carte.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre muncă, citate de Stelică Romaniuc despre muncă, epigrame despre cărți sau epigrame despre cultură
Trib XVII
Trib XVII - Ion Caraion
Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alții pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulțit ei nu s-au înmulțit
sau ei s-au înmulțit sau noi sau ei sau
și fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou copiii tot copii
seara și dimineața tot seară și dimineață
acum în loc de copaci și fiare, de-ntuneric și frică
erau copaci și fiare, întuneric și frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună
în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare
noi am făcut din amintire
iar din lumini și unii și alții am făcut foc
și cărbune pe urmă
și pe urmă am făcut întuneric
amintirea: întuneric
pe alte două poteci, care nu mai erau cele dintâi,
nesiguri străini orbecăind
ne-am reîntors în pădure
unde toate potecile se-ncolăciră într-un ghem enorm
și unde ne aștepta zeul
ha! ha! ha! ha! ha! ha!
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre amintiri, poezii despre întuneric, poezii despre uitare sau poezii despre minciună

Să nu regreți
Să nu regreți... minutele păgâne,
Când trupurile... ni s-au cunoscut
Și peste rațiuni au fost stăpâne,
Dorind nebune... cel dintâi sărut.
Să nu regreți... cuvintele șoptite
Nici orele de pasiuni... arzând,
Privirile ce despleteau... grăbite,
Tăcerea caldă-a nu știu cărui gând.
Să nu regreți... din ce a fost să fie
Nici o atingere... și niciun dor,
Păstreaz-a dragostei... filozofie
Și-nvață-mă în suflet să-ți cobor.
Să nu regreți... extazul și fiorul,
Sfințite-mbrățișări ce ne-au unit,
Palma timidă... dezgolind piciorul,
Clipa în care... ne-am îndrăgostit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ore sau poezii despre minute