Pâine de dor

Pâine-mi e de dor şi grâuri
Şi vin cai de mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până creşte apa-n râuri

Şi la fel de stepe-ntinse
Şi de fetele morgane
Hai cu mine măi cârlane
După nopţi albe şi ninse

Hai să batem zarea-albastră
Şi luceferii-n copite
Murgule plin de ispite,
Cât e lumea contra noastră

Dor de frâu să-l ţin la brâuri
Coama-n vânt să mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până creşte apa-n râuri

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeele dimineţii

Nu mă mai întorc la vechile forme,
păşesc spre noile deschideri
sunt un mugure care aşteaptă căldura
lumina îi mângâie ochii până văd cerul
şi nimic nu se întâmplă,
fără Dumnezeul primăverii din mine.

Nu mă pierd în cuvintele nopţii,
dimineţile mele au curcubee după ploi
care beau apă din râuri
şi răsăritul topeşte întunericul în ele,
voi fi mereu la izvoarele orizontului
unde minunea se naşte liberă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâie oridecâteori ai ocazia. Mângâie prin sentimente, mângâie prin gânduri, mângâie prin privire, mângâie prin cuvinte, mângâie prin atingere. Mângâie vieţile tuturor oamenilor care pătrund în realitatea ta. Poţi provoca oricând o bucurie doar printr-o mângâiere de Suflet.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până creşte iarba... (după proverbul englez While the grass grows, the horse starves)

Până creşte iarba,
Îmi albeşte barba,
Piere portocalul
Şi îmi moare calul.

poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâi

ni-i viaţa noastră
o frunză-n vânt
rătăcită
între cer şi pământ,
nu ştiu vântul
încotr-o o poartă
şi nici dacă frunza
e vie sau moartă.

trecem adesea,
prin iernile grele,
cu doruri nebune,
cu gânduri rebele,
şi sufletul mângâie
crengile ninse,
prin stoluri de nori,
prin stelele stinse.

ne schimbă adesea
fericirea-n osândă,
căci peste tot
e moartea la pândă.

lasă-mi, iubito,
clipa ce vine,
să mai petrec
o noapte cu tine,
că ai fost
văpaie şi foc,
în acest şăgalnic
şi dulce noroc.

mai rămâi
o clipă acum,
până ce totul
nu este fum,
până ce totul
nu este rug,
până ţi-e glesna
un ghiocel
şi n-ai pe deget
nici un inel.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie pe stradă

felinare pe stradă
şi-au pus peruci albe
paradă în nocturnă
imită stele pe cer
un gând fuge rebel
la tine se-agaţă
de ramul de viaţă
pacifist intimist
artist drumul de gheaţă
departe răsfaţă ochiul
ascuns în urechea unui fir
de aţă pe geam cos flori
din culori de fiori
uite-ţi cămaşa până la brâu
cu râuri din râu şi borangic
fulgii peltic se iau la sfadă
luminile străzii
intră-n tornadă
ca pâinea de albă
creşte zăpada
cu a ei lucire de
plină iubire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri grele, drumuri albe

Drumuri grele, drumuri albe
cu paşi demult uitaţi
se-aud copite îngheţate
de cai înaripaţi.

Şi dacă te-aş întreba
de ce mă laşi pe drum,
vei spune că-i noaptea mea
cernită-n amintiri prin fum.

Anii ce cresc peste noi
se scurg în râuri de şoapte,
aş vrea să fii cu mine
în amurgul ce se prinde în noapte.

Drumuri grele, drumuri albe
ce cobor şi urcă lin,
zăresc casa părintească
unde vreau să dorm puţin.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuitorii de pe o foaie de ziar

Nu poate... ci sigur
trăim într-un sertar!
Dimineaţa ne izbim cu toţii umărul
ghemuit
în porţile patului
până se crapă de ziuă
şi batem convinşi
apa-n piuă
cu ochii deschişi.
Sigur sau mai bine spus
desigur trăim
într-un sertar neîncăpător.
Seara
visăm la altul mai mare
şi primim în dar
după ce se închide pe dinafară
cu dinăuntrul
o foaie de ziar
de la un alt sertar... imaginar!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşite din pământ

Şi iarna asta curge prin râuri strălucind
Iar razele din soare sorb viaţa aburind...
Că primăvara orbeşte-n frig şi vânt
Cu ghiocei, cu suflet ieşite din pământ...

Trăim de ieri şi până mâine seară,
Urlăm la luna plină, minunaţi de umbre
Ne vom spăla în mare mai la vară
Şi vom uita de clipele destul de sumbre...

Nu scapă nici un om plin de rutină,
Nici umbrele nu-s colorate în lumină...
Trec zilele de ieri şi până mâine
Azi de-aş trăi, să muşc din pâine!

Prin apa bălţilor mă oglindesc cu talpa
Iar în noroi îmi las amprentele-mpietrite!
Voi servi în pofta prezentului supa
De mii de anotimpuri vii, nedefinite...

Şi iarna asta curge prin râuri strălucind
Iar razele din soare sorb viaţa aburind...
Că primăvara orbeşte-n frig şi vânt
Cu ghiocei, cu suflet ieşite din pământ...

poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bate

sau mă mângâie
un vânticel suav
care miroase
a mici şi cârnăciori
făcuţi de com
patrioţi pe grătarele
patriei noastre
ridic şapca din cap
vântul trece
prin părul blond trebuia
să mângâie
acum îmi aşează chelia
o face să miroase a
petisant şi fetele
s-o sărute cu buzele fierbinţi
este ca şi cum ar săruta
un mic proaspăt luat
de pe grătarul în
cînd de mirosurile
duse de vânt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cai au iubitele

Ce cai au iubitele seara...
Mai albi ca zăpada, mai sprinteni ca fiara,
Mai iuţi decât gândul, mai supli-n potcoave,
Cu aripi de fulger, cu forme concave!
Vin cai peste mine, în stoluri prelungi,
Pe raze de rouă, pe lungile dungi;
Nebună e zarea de cai şi copite...
De ochii de piatră, încinşi de iubite!
Ce cai au iubitele, cum scapăr nebune,
Cu mâna pe frâie, cu gândul pe strune...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Chiar şi-n ropotul furtunii,
Apa-n viziunea mea,
E-un lichid pe care unii...
Nu au după ce să-l bea.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot, o iubire...

E tot, iubire -peste tot şi frunza cade ram
şi se reîntoarce mugur, crapă de dragostea din trunchi de sevă
şi, nor ce-aşteaptă puf pe cer să se adune gram cu gram,
să cadă râuri să ne spele şi, albina, ce-nmulţeşte floare, fără relaş... nu ştie grevă.

E muntele semeţ -ce ţine să-şi toace roca în rădăcini
şi bradul priponindu-l ace să nu rămână dezgolit,
iar marea mângâie nisip, ca râu se-ncorsetând cu arini...
cum cer stă prăvălit pe noi... nu pleacă-n zbor spre infinit.

Câinele -stă domesticit, iubeşte chiar şi pe hinghieri,
omida moare în cocon se dăruind pentru frumos
şi zile, nopţi, nu se despart, că azi este o noapte ieri...
iar eu la fel ţin mult la tine... până ce-oi piere amoros...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşte "punctul de pensie"

Punctul ăsta creşte aşa de tare
Că-s cuprins deja de-ngrijorare:
Dac-aşa de mare el va fi
Cum o să-l pot să-l pun pe... "I"?!

epigramă de Ion Moraru din revista revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planetele sunt nişte "organisme vii". Fiecare creşte şi se coace "ca pepenele la Soare" la vremea ei. Pe planeta Marte viaţa a apărut, s-a copt înaintea Pământului. Au existat râuri, mări şi oceane. Marţienii au locuit acolo mult şi bine până au epuizat toate resursele naturale şi planeta a "pierit", a devenit pustie. Având tehnică performantă de zbor, ei au migrat pe Pământ, găsind aici din belşug resurse şi condiţii favorabile de trai.

Mihai Cucereavii (6 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când omul nu creşte în înţelepciune cât creşte în cunoaştere, acumularea de cunoaştere va fi acumulare de durere.

citat celebru din Bertrand Russell
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa de a deveni indian

Dacă ai fi însă un indian,
numaidecât gata să sari pe un cal în alergare,
avântat pieziş în aer,
şi ai tremura mereu
înainte de a porni în galop peste pământul
care se cutremură, până când n-ai mai da pinteni,
căci nu ai avut pinteni, până când ai lepăda frâiele,
căci nu au fost frâie, şi de-abia ai mai zări ţinutul din faţa ta,
întinzându-se neted, ca o câmpie cosită,
de unde deja au dispărut gâturile şi capetele de cai.

poezie celebră de Franz Kafka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile tale îmi taie respiraţia

sunt ca blocurile uriaşe
coboară din piept spre abdomen
şi apasă ca o neînţelegere
apoi îţi simt mâinile
mă caută
ce depărtare
dragul meu
ce depărtare

cu cât imaginea mea e înfiptă în mintea ta
cu atât neliniştea creşte
vor trece zile poate nopţi
până când povestea va prinde contur

gândurile tale îmi taie respiaţia
mă plimb fără sens
mă lovesc de întâmplări neîntâmplate
neliniştea creşte
se mută de la mine la tine
blocuri uriaşe
ne zdrobesc

aşa e iubirea
un accident cu urmări grave

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!