Până creşte iarba... (după proverbul englez While the grass grows, the horse starves)

Până creşte iarba,
Îmi albeşte barba,
Piere portocalul
Şi îmi moare calul.

poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, de ce "habar n-am?..."

Zi de vară, zi cu soare,
Iau nepotul la plimbare;
La trei ani se crede mare,
Mereu pune o-ntrebare:
- De ce am ieşit pe stradă?
- Vrem ca lumea să ne vadă...

- De ce lumea să ne vadă?
- Că suntem şi noi pe stradă;
Uite-l şi pe Peticuţă,
Ne salută c-o lăbuţă.
- De ce Peticuţă are
Pete negre pe spinare?

- El aşa a arătat
De pe când a fost fătat...
- De ce taie nenea iarba?
- Fiindcă creşte ca şi barba...
- De ce creşte barba, buni?
- C-aşa este rostul lumii...

- Şi tati îşi "taie" barba,
Să nu crească ca şi iarba.
De ce-i barbă pe bărbie?
- C-aşa e făcut să fie...
- Barba creşte şi pe nas?
- Nu.(C-atât a mai rămas!)

- Şi de ce nu creşte, buni?
Iar îţi spun, e rostul lumii...
- Dar de ce, de ce-i aşa?...
Şi-ncercând să-i spun ceva,
Îi răspund, nitam-nisam:
- Fiindcă... fiindcă... habar n-am!

Se gândeşte puţintel
Şi-nţelept mă-ntreabă el:
- Buni, de ce "habar n-am?"
Asta chiar că nu ştiam!...
Şi tăcurăm amândoi.
Dar revine el, apoi,
Din senin, nitam-nisam:
- Spune-mi, de ce "habar n-am?"...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (7 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui îi creşte barba şi sub dânsul iarba.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu şorţul te face bucătar, tot aşa cum, conform dictonului latin, nu barba te face filosof (barba non facit philosophum).

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unui bărbos

Pe mormântu-i creşte iarba,
Iar la fund stă putrezit
Capul lui ce-a folosit
Numai să-i susţină barba.

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Calul paşte iarbă,
Iarba paşte caii,
Iarba ne paşte şi pe noi,
Timpul ne paşte şi el,
Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
Sărutul tău mă paşte uneori,
Cândva caii erau zei păgâni,
Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
Am eu un cal înţelept care mi-a spus povestea,
De ce, credeţi, se uită caii lăcrimând
La bietele noastre fiinţe?
Uneori mai dau şi din cap a jale.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu scriitorilor

Trecătoare-s toate pe acest pământ,
Tot ce are viaţă va avea mormânt.
Virusuri, bacterii, alge, fungi şi plante ‒
Care ne dau hrana, sau flori elegante ‒,

Oameni, animale, fără doar şi poate,
Fără osebire, un sfârşit au toate.
Asta-i legea firii, legea existenţei,
Cunoscută însă doar inteligenţei.

Pier pe rând cu toate, iarba, floarea, pomul,
Dar rămâne scrisul, deşi moare omul.
Piere într-o clipă la trezire visul,
Au pierit oraşe, va pieri Parisul.

De când este lumea, peste ce trăieşte,
Peste toţi şi toate, Moartea stăpâneşte.
Tot ce are viaţă-l va-nghiţi-abisul,
Moare scriitorul, dar rămâne scrisul.

poezie de George Budoi din Scrisul şi scriitorii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia, încornorat de-un căruţaş (fapt real)

În loc să-mpuşte "animalul",
I-a împuşcat în ceafă calul,
Că-i supărat, e de crezut,
Dar, vai, cu calul ce-a avut?!

epigramă de George Budoi din Dicţionarul încornoraţilor (13 octombrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, pământ sfânt

Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Şi copiii, şi nevasta.

Se vor stăpâni peste ţara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar şi apa de băut.

Acuma vor şi pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În ţara lui este străin.

Chiar dacă îl daţi vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul ţării
Că-i primit cu testament.

Străbunii noştri-au apărat
Cu viaţa, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn şi mormânt.

Auzim cum creşte iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albeşte barba
Până ne-înghite pământul.

Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.

România-i pământ sfânt.
E ţara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul călare

Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

La ora când toţi, în secunda când toţi,
bolnavi, sănătoşi, unii vii, alţii morţi,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
şi vor să încalece şi vor să se ducă
şi vor să-şi ia caii legaţi de ulucă,
o, şi-a găsit fiecare,
o, şi-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curva

Blondă, brună sau roşcată,
Soaţă sau nemăritată,
Slută sau fermecătoare,
Curva-i curvă până moare!...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale (28 septembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu moare niciodată de bătrâneţe. Ea ori moare prematur, ori e nemuritoare.

aforism de George Budoi (2012), traducere de Dicţionarul dragostei
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia creşte în sufletul omului ca viermele în măr, pe care-l roade pe dinăuntru până când nu mai rămâne nimic.

aforism de George Budoi din Invidia şi invidioşii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (26 iunie 2003)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra adevărului arde doar barba mincinosului.

aforism de George Budoi din Adevărul şi minciuna (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul şi călăreţul

Calul şi-a uitat calul acasă
aşa că au plecat doar potcoavele
şaua
şi călăreţul.
Calul s-a întors să se ia
dar nu mai avea potcoave
şa
şi călăreţ.
Calul a plâns
potcoavele şi-au găsit noroc
şaua a căzut de pe şa
şi călăreţul şi-a continuat drumul...

Până la urmă calul a călărit
iar călăreţul a uitat de ce a venit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul

Oaia piere de gălbează,
Pe hoţ tusea îl trădează.

distih de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (28 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însurătoarea la 80 c-o tânără de 20

- Domnu' doctor, mă însor,
Nu mai pot de foc şi dor.
- Eu vă spun ceva vital:
Sexul poate fi mortal.
Moşul zise cu candoare:
- Bine, dacă moare, moare!...

hexagramă de George Budoi din Dicţionarul căsătoriei (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul (după un aforism de Păstorel)

Alb, roz sau roşu-purpuriu,
Precum poeţii îl descriu,
E-o fi'nţă vie şi splendidă,
Şi singura ce e lichidă.

Un vin se naşte-n suferinţă
Ca must, cu multă chibzuinţă;
El fierbe,-apoi se limpezeşte
Şi din pahar te ispiteşte.

Cu anii creşte în savoare,
Buchet, nobleţe şi valoare;
Trăieşte, moare şi se duce,
Păcat că nu se reproduce!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (1 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vă veţi vaccina împotriva COVID-19 (cumplita boală determinată de coronavirusul SARS-CoV-2), vi se vor întâmpla următoarele lucruri groaznice, datorită cipurilor pe care le conţin vaccinurile: bărbaţilor le vor creşte sânii cât lubeniţele, iar femeilor le vor dispărea sânii; bărbaţilor le va dispărea barba, iar femeilor le va creşte barbă; bărbaţilor li se va transforma penisul în vulvă, vor putea să rămână gravizi şi vor putea să nască copii, iar femeilor li se va transforma vulva în penis şi vor putea să lase bărbaţii gravizi. Dar toate acestea li se vor întâmpla numai coronascepticilor, naivi şi idioţi care neagă existenţa virusului şi a bolii.

George Budoi în Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (30 decembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul se caută de dinţi, iar ciocolata dacă are alune.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, Proverbe adaptate (16 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!