Ceremonia
ceaiului de aseară
m-a pus pe gânduri.

haiku de Szilvia Szabo din revista "Anotimpuri Literare", nr. 67 - 68 (2009)
Adăugat de Szilvia Szabo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sparge lumina
stelele cad în adâncuri
e dimineaţa.

haiku de Szilvia Szabo din revista "Anotimpuri Literare", nr. 67 - 68 (2009)
Adăugat de Szilvia Szabo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina albă
în tăcerea nopţii
îngeri la geam.

haiku de Szilvia Szabo din revista "Anotimpuri Literare", nr. 67 - 68 (2009)
Adăugat de Szilvia Szabo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra vulturului
care creşte din stele
străbate orizontul meu.

haiku de Szilvia Szabo din revista "Anotimpuri Literare", nr. 67 - 68 (2009)
Adăugat de Szilvia Szabo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de noapte
singurul fapt curat
citesc Scriptura.

haiku de Szilvia Szabo din revista "Anotimpuri Literare", nr. 67 - 68 (2009)
Adăugat de Szilvia Szabo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zace sub lună
un pom lângă drum
după frunze bocind.

haiku de Szilvia Szabo din revista "Anotimpuri Literare" (2009)
Adăugat de Szilvia Szabo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceremonia ceaiului

Masa pătrată şi joasă
Cu lemnul ciobit -
muscătură a timpului
cu gura flămândă şi ştirbă -
La colţul din stânga ta.
Amprentele ovale -
în partea ta mai mari
şi mai rare -
Marcându-ne locul
Cum animalele îşi marchează,
Din instinct, teritoriul.
Rotocolul săpat în furnir
Sub glastra cu smalţ albăstrui,
Mirosul de toamnă,
Furişat din crizanteme, amărui,
La colţul din dreapta mea.
Intre noi - ibricul cu ceai,
Ritual ce ţine seara loc de cuvinte.
Degetele noastre se ating
Pe cana fără toartă, fierbinte:
A dărui şi a primi,
A primi şi a dărui,
Nu mult, nu puţin,
Tot ce ai. De tot.
Aburul ceaiului desenează
Punţi circulare între priviri,
Intre noi doi, învăluiţi
In aceeaşi spirală fragilă.
Aşa cum stăm
La masa pătrată şi joasă
Cu ibricul de ceai între noi,
Faţă în faţă,
Oficiem ceremonia "ce ai"-ului
Dăruit şi primit,
Primit şi dăruit
Cu fiecare sorbitură,
De tot. În osmotică ceaţă.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kikuji nu ştia cum s-aleagă florile potrivite pentru ceremonia ceaiului, iar fata în casă nu se pricepea nici ea. Şi totuşi, pentru ceaiul de dimineaţă, acea floare de rochiţa-rândunicii i se părea cum nu se poate mai potrivită.

Yasunari Kawabata în O mie de cocori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară...

... aseară vântul şuiera un cânt
rupând acord din nevăzut de strune
îngălbenite note suspinând
cu aurul din frunze şi din hume...

aseară ploaia-mi spălăcea timid
melancolia cu acord de triolete
şi stropii străvezii de infinit
se prelinjeau ca setea peste sete...

aseară şi paharul meu cu vin
părea mai sobru şi mai fin în plinătate
de parcă cine ştie ce venin
turna-se vântul ploii pe la spate..?

... aseară, în sfârşit m-ai înţeles
şi ai plecat în toamna mohorâtâ
... şi savuram veninul meu din vers
şi savuram singurătatea împlinită...

poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aţi vândut aseară pe ascuns

În lumea aceasta plină de minciuni,
Nu v-a păsat o clipă, prieteni buni,
Loialitatea mea n-a fost de-ajuns
Şi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Ajunşi cu orice preţ în ierarhie,
Aţi pus la cale-o cruntă mârşăvie
Şi în întunericul de nepătruns,
Voi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Am luptat alături, n-am privit cu ură,
N-am fost arogant, ori fără măsură,
V-am fost aproape, însă ca răspuns,
M-aţi vândut aseară pe ascuns.

Continui să lupt, asta mi-e deviza,
Deja-i dimineaţă, îmi prieşte briza,
O secundă-am fost în inimă străpuns,
Când m-aţi vândut aseară pe ascuns.

poezie de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un bal mascat, masca e ascunsă.

citat din Magda Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit aseară mama

A venit aseară mama, ca-n romanţa populară,
Oare te-a găsit acasă, oare mai ştiai că-i ea,
N-a venit ca să-ţi aducă, a venit ca să îţi ceară,
A venit aseară mama cu broboada ei cea grea.

A venit aseară mama şi-i atîta de-nstărită,
Încît nici nu poate spune tot ce are-ntr-adevăr,
Are astm, contracte, noră, pensie, nepoţi, flebită,
Şi argint din cel mai straşnic în sprîncene şi în păr.

A venit aseară mama, bună seara, sărutmîna,
A simţit că nu te doare şi că te-a şi indispus,
Îi citeai în ochi căderea şi-i vedeai în trup ţărîna,
A venit aseară mama, s-o ajute cel de sus.

A venit aseară mama, n-a mai apucat să-ţi spună,
Dacă vrei s-o iei la tine, pentru cît va mai trăi,
Că o dau afar-din casă, că la dînşii în comună
Fac curat, dărîmă totul, lasă brazdele pustii.

A venit aseară mama, a plecat în zori la gară,
Cu broboada ca un plînset, peste ultimul temei,
Hotărîtă să te uite şi în casa ei să moară,
Cînd or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii cenzurate, 1990
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gânduri senine
În clipa ce vine.
Gânduri de stele
În visele mele.
Gânduri sirene
Peste un car de vreme.
Gânduri curate
În lacrimi săpate.
Gânduri şuvoi
Între mine şi voi.
Gânduri vărsate
În viaţa-ne toată!
Gânduri năluci
În arşiţi de lunci.
Gânduri bizare
Între o lună şi-o mare.
Gânduri străine
În vremea ce vine.
Gânduri fierbinţi
Între rude, părinţi.
Gânduri rebele
Între o lume şi stele...
Gânduri frumoase
Acasă, la masă!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic mai crunt pe lume decât să nu poţi dormi de foame!

citat din Ecaterina Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă a numelui

aseară m-am hotărât să te numesc amin
să rămâi pentru mine
capătul cel trainic
al rugăciunii

aseară m-am hotărât să te numesc amin
trupul tău meschin îmi joacă feste
nu pot să te contest
te fac doar mască
pentru ceresc

aseară m-am hotărât să te numesc amin
să fii, să zbori şi să rosteşti
pe buzele mele arse de soare
dimineaţa, când părul tău
moare pe umărul meu

aseară m-am hotărât să te numesc amin
şi-am adormit, am stins culoarea
şi m-am trezit ca dintr-un vis
spunându-ţi pe nume
amin

poezie de Cosmin Dodoc
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam doar şapte ani când am învăţat saltul înapoi întins la bârnă.

citat din Ecaterina Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul din spatele ceaiului perfect este timpul de infuzie.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte de iarnă

liniştea păşeşte prin ninsoare
cuvintele se sparg se risipesc
fragilă e imaginea care se înfiripă
porneşte din aburii ceaiului tomnatec
spre merele de argint atârnând din crengile
lui Dumnezeu

e totuşi iarnă vântul îşi lasă suspinele
la geamuri bătând luminos
inimi în trupul nopţii

liniştea... acea linişte locuită de oameni care nu mai sunt
de flori care au trecut în pas nepăsător
pe cărările pământului brun
de mirosul ceaiului din seara aceasta

Doamne, şi e atâta ninsoare!
cât poate sufletul meu
să ceară în şoaptă
să nu tulbure liniştea înmiresmată
care urcă prin zăpadă
din pământ

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi scandalul sunt cei mai buni îndulcitori ai ceaiului.

citat din Henry Fielding
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi printre gânduri

în despletiri de ape
stropi cruzi de rouă nouă
ore de linişte
se întorc în somn să doarmă o clipă

dar eu
vârtej de gânduri ireale
călătoresc în stranii aurore
corabie ce trece spre lumea preacurată

mai curge o clipă
tace gândul
mă ascund în suflet
durerea mea să o păstrez

şi-am troienit aseară gândul
iar timpul a uitat să curgă
pământul s-a oprit în întuneric
nici vântul nu mai bate

tăcut-au stelele în oglindă
doar îngheţate ape de pe pleoape
vecia o măsoară
suavă clipă, mă despart de toate

de unde vin
unde se duc
răzleţe gânduri trecătoare
te întreb, tu, Demiurg, de ce oare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam să-ţi spun aseară

voiam să-ţi spun aseară că Marte s-a însurat
că oaia care mănîncă floarea a mai făcut nişte oi
că cei mai proşti sunt deştepţii şi că nimeni
nu mai are nevoie de noi

voiam să-ţi spun aseară că mi-am luat de băut
şi-am băut singură numai eu şi pisica
şi nimeni nu s-a-ntrebat de ce s-a-nsurat prostul
acela de Marte şi de ce l-au înţeles înţelepţii

voiam să-ţi spun aseară c-am obţinut un rang
de floare dispărută-n băşica unei oi că i-am
vîndut o sticlă de conţinut lui Marte care-a avut
curaj să schimbe-o duminică-a la carte

pe-o simplă zi de joi dar nu ţi-am spus aseară
c-am fost şi eu la nuntă şi ea era frumoasă
dar nu era a lui se şuşoteau mesenii mai strîmbii
şi mai drepţii c-ar fi numai amanta lui Pluto

sau Mercur şi a ajuns la Marte din greşeală
sau supărare nu ştiu căci ce ţi-am spus aseară
nu are legătură (din aia cauzală) cu ce am vrut să
spun – prostia-i generală şi fără de cusur

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!