Kikuji nu ştia cum s-aleagă florile potrivite pentru ceremonia ceaiului, iar fata în casă nu se pricepea nici ea. Şi totuşi, pentru ceaiul de dimineaţă, acea floare de rochiţa-rândunicii i se părea cum nu se poate mai potrivită.

Yasunari Kawabata în O mie de cocori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici apa, nici timpul nu curg vreodată înapoi...

citat clasic din Yasunari Kawabata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înveţi de mic nu mai uiţi.

Yasunari Kawabata în Ţara zăpezilor (18 noiembrie 1937)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întors de la şcoală pe la cinci şi jumătate. Uşa de la intrare era închisă, ca să descurajăm vizitatorii. Nu ne-ar conveni să vină cineva, pentru că bunicul e singur acasă şi zace în aşternut. (Bunicul era orb.)

începutul de la Jurnal de la şaisprezece ani. Adolescentul de Yasunari Kawabata, traducere de Cornelia Daniela Lupşă
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul cosmic este acelaşi pentru toată lumea, dar pentru fiinţele umane diferă în funcţie de fiecare persoană. Timpul se scurge la fel în toate fiinţele umane; orice om traversează timpul într-un mod diferit.

citat din Yasunari Kawabata
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza faptului că nu Îl vezi, Dumnezeu este peste tot.

citat clasic din Yasunari Kawabata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia uită să-i indice drumul spre casă, dar se părea că Lucian, într-adevăr îl ştia, îl ţinuse minte, căci nu greşise deloc şi nici n-o întrebase pe unde s-o ia. Oprise drept în faţa casei ei şi coborâse, pentru a-i deschide portiera. Ea ieşi, răsuflând uşurată; nu că ar fi stat incomod în splendida maşină, a directorului, ci pentru că nu mai stătea atât de aproape de el. Când ea coborî, el ezită: S-o cuprindă în braţe sau nu? Să încerce s-o sărute sau nu? Nu ştia cum să procedeze cu ea. Câteva clipe o privi încurcat, de parcă nici n-o vedea, rămânând nemişcat, pe loc.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceremonia
ceaiului de aseară
m-a pus pe gânduri.

haiku de Szilvia Szabo din revista "Anotimpuri Literare", nr. 67 - 68 (2009)
Adăugat de Szilvia Szabo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea atinsă de sânii unei femei nu este punctul de glorie cel mai strălucitor al evoluţiei umanităţii?

citat din Yasunari Kawabata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp şi curgere

A trecut timpul. Dar timpul curge în mai multe şuvoaie.
Asemeni unui râu, curentul va curge câteodată
mai vijelios în unele părţi sau mai domol în altele,
sau, poate, va stagna pe-alocuri.
Timpul astral este acelaşi pentru fiecare,
dar timpul omenesc e diferit de la o persoană la alta.
Timpul curge în aceeaşi direcţie pentru toate fiinţele omeneşti;
fiecare fiinţă omenească curge prin timp într-un fel diferit.

poezie clasică de Yasunari Kawabata din din "Frumuseţe şi tristeţe", traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru tine

Pentru tine ce-i mai scump în lume
Aş cumpăra la orice preţ,
Fericirea mea n-ar avea nume
Şi totul mi-ar părea măreţ.

Iar tu surâzând în lumina-nserării
Timidă nu ştiu din ce motiv,
Curând poate o să mă dai uitării
Şi totuşi mi-ar părea splendid.

Dar nu uita că undeva
O inimă bate pentru tine
Cuprinsă de un dor, de ceva
Sau poate de visări senine.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezervă-ţi o secondă sau două ca să te gândeşti la asta: în viaţa ta cauţi şi cauţi persoana potrivită pentru tine. De fiecare dată când te desparţi de cineva nu faci decât un pas înainte pentru a găsi acea persoană. Trebuie să treci mai departe şi să te apropii de persoana potrivită.

citat din Ian Philpot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare din cauza familiei lui se comporta ea astfel?! Chiar în acea dimineaţă, Nis îl întrebase dacă nu i se părea că ar fi cam ciudată?! Nici Lucian nu prea ştia ce să mai creadă despre Lia. Era ba aprigă, înverşunată, pornită împotriva lui, ba timidă, ruşinoasă, ba temătoare... Adică, foarte schimbătoare; amabilă, chiar ea spusese că n-ar fi! Un singur lucru îi era foarte clar în privinţa ei: Anume că era foarte, foarte frumoasă şi că el era îndrăgostit lulea de ea. Dar culmea! Îi promisese că se va ţine departe de ea în tot cursul misiunii; nu doar ei, ci şi tatălui ei... Dacă ar fi fost vorba doar despre ea, ar fi mers; poate şi-ar fi încălcat deja acea promisiune absurdă până în acel moment. Dar de ce oare îi spusese acelaşi lucru şi domnului Virgil Stancu, tatăl ei?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru contemplare e nevoie de un temperament pe potrivă, o stare sufletească potrivită şi un concurs de împrejurări exterioare potrivite.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa usurezi povara mortilor...da, i se parea ca acum intelege ce inseamna asta... A te chinui, din pricina lor, e ca si cum i-ai jigni. Un rau pe care li-l faci fara sa vrei! Mortii nu le fac morala celor vii; ei nu le cer acestora sa le aplice categoriile lor morale...

Yasunari Kawabata în O mie de cocori
Adăugat de Diana Cristina Culincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înainta în vârstă este un privilegiu, iar stilul este despre bijuteria potrivită, despre cunoştinţele potrivite, despre cea mai potrivită linie a gâtului, dar mai presus de toate despre atitudinea potrivită.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte de iarnă

liniştea păşeşte prin ninsoare
cuvintele se sparg se risipesc
fragilă e imaginea care se înfiripă
porneşte din aburii ceaiului tomnatec
spre merele de argint atârnând din crengile
lui Dumnezeu

e totuşi iarnă vântul îşi lasă suspinele
la geamuri bătând luminos
inimi în trupul nopţii

liniştea... acea linişte locuită de oameni care nu mai sunt
de flori care au trecut în pas nepăsător
pe cărările pământului brun
de mirosul ceaiului din seara aceasta

Doamne, şi e atâta ninsoare!
cât poate sufletul meu
să ceară în şoaptă
să nu tulbure liniştea înmiresmată
care urcă prin zăpadă
din pământ

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil drept precum cedrii ar fi minunat, dar aşa ceva nu există, şi chiar dacă ar exista, la un moment dat tot ar da de greu. Eu cred că important e ca pomul să crească, chiar dacă se îndoaie sau se pleacă...

Yasunari Kawabata în Vechiul oraş imperial
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăteasa se mulţumi cu atâta. Paltinii fură tăiaţi, şi nici nu se înnoptă bine până ce paturile erau făcute şi puse în casa împăratului. Când feciorul de împărat se culcă în patul nou, îi părea că se simte de o sută de ori mai greu decât până acuma şi totuşi află odihnă cum n-a mai aflat; iară împărăteasa i se părea că zace culcată pe spini şi mărăcini, încât toată noaptea nu putu dormi. După ce împăratul adormi, paturile începură să scârţâie. Şi de aceste scârţâituri împărăteasa scotea un înţeles cunoscut; i se părea că aude vorbe pe care nimeni nu le pricepea decât numai dânsa.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian nu avea mult timp la dispoziţie, însă ştia că poate. Şi că va reuşi, pentru că nu era genul de om care să dea înapoi, să abandoneze încercările, fără a persevera. El nu ceda! Era ambiţios. Deci, totul părea a fi în favoarea lui; era, ca de obicei, favorizat. Nici nu se putea altfel.

citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de...

Eu... sau ce pot spune despre mine,
Câte vieţi am rătăcit să te întâlnesc,
Câte vise, câte nopţi te-am aşteptat,
Cât nu am putut să mor pentru tine?

Nici nu mai ştiu cine sunt... uneori,
Nici ce flori ţi-am dăruit în acea zi,
Parcă erau... trandafiri de ziua Ta,
Cu ce fiori ţi le-am mai oferit atunci!

Parcă era ieri, doar un alt anotimp,
Un simbol în Tot ce Eu am tot iubit,
Părea un răsărit în acea dimineaţă,
Ce chip de fată, ce zâmbet, ce...!

Ce zi de neuitat, mă urmăreşte chiar...
Chiar şi acum îmi răscoleşte toate...
Toate gândurile mele-s toate ale tale,
Toate visele se sting doar cu tine!

Mă voi stinge într-o zi fără de... tine
Şi poate chiar Tu mă vei reaprinde
Dincolo..., dincolo de Tot, de infinit
Dincolo de moartea încă neavenită!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!