Rătăcire

O rătăcire disperată
m-a căutat printre fantomele
trecutului său mărinimos,
şi m-a găsit deshidratată
de marea iubire,
ce cândva-i purtam.
respinsa mândria mea rănită,
cu eleganţă femeiască,
rătăcirea rătăcitoare
ce a rămas uimită,
şi doar în amintire mea iubită,
cea fost, a fost, cândva.

poezie de Valeria Mahok (10 ianuarie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu-mi pasă că îmi petrec viaţa printre capricioase anotimpuri,
Pe pământ sunt fel şi fel de oameni şi de ritmuri,
Ce este azi a mai fost cândva "Nimic nu este nou sub soare"
Ce-a fost cândva, azi şi în viitor este o realitate în veşnică schimbare;
Zbatere în deşertăciune, ritmuri şi bioritmuri spre perfecţionare,
Iar eu fărâmă de ţărână şi nimic în Univers,
Exist în marea programare.

poezie de Valeria Mahok (19 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri căutate, pentru imunitate

Îmi zburdă amintirile prin crengile copilăriei,
Pe pajişti îngălbenite de ochii păpădiei,
Printre buchete de toporaşi sub soare
Şi chiote copilăreşti prin marea cireşilor în floare,
Curtată de zburătoare vesele ciripitoare,
În trena primăverii încântătoare.

Călcând desculţă prin roua bucuriei
Plină de sfinte mărgăritare,
Reascult cântecele greierilor fără chitare,
Când soarele mărinimos mă mângâia pe creştet,
Uimită de nunţile fluturaşilor, flori zburătoare,
Libertate şi răsfăţ, cândva tot sărbătoare.

Azi, te rechem copilărie, comoară cu poveşti,
Spirit minunat pe sfinte altare nefireşti,
Sunt însetată de lumina ta nemuritoare,
Dă imunitate, zilelelor mele trecătoare,
Bătrâneţea îmi dă târcoale
Şi vreau s-o sfidez.

poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am căutat dar te-m găsit...

nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost

refren:

ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de gheţar
zâmbetul - şi trist şi marţial
mai sfidează fostul boschetar

nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-ştiu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...

refren

nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ţi spun nimic nici n-am să-ţi scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu

refren

nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit şi lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai anevoie ne poate fi rănită vanitatea atunci când mândria ne-a fost rănită cu puţin înainte.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost

ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de gheţar
zâmbetul - şi trist şi marţial
mai sfidează fostul boschetar

nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-ştiu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...

nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ţi spun nimic nici n-am să-ţi scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu

nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit şi lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Gândesc că-am fost cândva un gănd
răsărit din roşu de asfinţit şi răsărit

Gândesc că-am fost cândva o sclipire
o clipă de timp în trecere prin lume

Gândesc că-am fost creuzet al iubirii
în nopţile cu umbre de paşi, amintire

Cred că undeva cândva prin ceva
am răsărit floare-n piatră în calea ta

Cândva am cântat prin nopţi şi zile
vioară fiind prin razele soarelui şi-ale lunii

Acum gândesc că sunt în mine
eu şi a mea, frumoasă amintire

Acum secundele încep încet să picure
în şiruri ordonate prin razele găndurilor mele

Acum ele se unesc ca stele-n-gemănate
dar a mai rămas o umbră ce ne desparte

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să-mi pun capul pe pieptul tău timp frumos,
Să-mi amintesc de zilele în care ai fost mărinimos,
Când mi-ai adus în dar iubirea,
Ca din seva ei să-mi hrănesc nemurirea.

Valeria Mahok (12 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, om frumos...

Mi-e dor de dorul tău de mine,
Nu cel de acum, de cel ce-a fost odată,
Când gura îţi rostea numai cuvinte tandre,
Ce inima-ţi simţea cu adevărat,
Iar dragostea-ţi era înflăcărată.
Un Romeo îndrăgostit erai din poartă.

Mi-e dor de doruL meu de tine,
Nu cel de acum, certat cu timpul nou,
De cel ce-a fost o dată de simţuri sufocat,
Când sărutările fără nesaţ mă înfiorau
Şi inima în pieptul meu bătea s-o spargă.
O Julietă eram, înflăcărată toată de iubire.

Mi-e dor de îmbrăţişările curate,
Ce nu credeam că vor pieri vreodată,
Mi-e dor de cerul înstelat privit din iarba înaltă
Şi de concertul greierilor fascinant,
(când urşii rătăciţi aproape ne gâdilau în talpă)
Când Luna curioasă ne însoţea discretă.

Mi-e dor de râsul nostru sănătos şi însetat de glume,
(ce uimea mereu auditorii)
De băile de apă şi de soare lângă stânci abrupte
Sau lângă focuri înalte ce Luna eclipsau,
În mijlocul naturii uimitoare,
Când frăguţele aromate
gurile ne îndulceau mărinimos,
Iar zilele noastre musteau de încântare.

Mi-e dor de tot ce-a fost frumos odată,
De tinereţea noastră mereu invidiată,
De dragostea cu timpul ei discret.
Mi-e dor de tine, om frumos!
Greşelile cândva nesuportate ţi-am iertat...
Dar timpul nu le iartă,
Doar dorul a rămas nevinovat.

poezie de Valeria Mahok (3 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea ta iubire

În căutarea ta iubire am obosit
Şi multe primăveri de-atunci au înflorit,
Tot atâtea toamne frunzele şi-au scuturat,
Iar tu mai ocolit romanţa mea neîncetat.

În căutarea ta suflet pereche am obosit
Şi glasul tău mereu, mereu m-a ocolit,
M-a amăgit soarele tău cel mult dorit,
Căci doar în visul meu neliniştit eşti de găsit.

În căutarea ta iubire eu voi fi mereu
Şi nu te voi lăsa să hoinăreşti de capul tău,
Tot te voi prinde-n lesa inimii cândva,
Speranţa împlinită va fi steaua mea.

Când vei întra în casa sufletului meu,
Iubire un cântec vesel va fi glasul tău,
Fericirea sus la stele o voi ridica,
Că tu iubire eşti apa vie în viaţa mea.

cântec, versuri de Valeria Mahok (24 august 2009)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem nevoie de iubire, ca de aer

Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Căci n-am fost învăţaţi
Cum să iubim frumos,
Crescut-am ca florile între spini,
Printre suspine adânci
Si aplicaţi cu capetele in jos.

Avem nevoie de iubire ca de aer,
De îmbrăţişarea ei divină,
Eternă floare vie, fără de pereche,
Azi în cotidian aproape o străină, bezmetică după noi senzuri...
Mergând prin ploi confuze,
acide si fără de lumină.

Avem nevoie de iubire, ca de aer,
De toate esenţele ei înălţătoare,
Minuni cu vectori in valori măreţe;
Azi flămânzi după diverse, needucati cum suntem,
Orbecăim aiurea în marea-i căutare.

Avem nevoie de iubire, ca de aer,
Doar ea dă frumuseţe vieţii cu adevărat,
Să curgă din ochii lumii
Doar lacrimi de fericire,
Când ocolim marea sensurilor false,
Moartă mare, ce firea iubirii a denaturat.

Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Iubind, spiritul iubirii îl vom înălţa,
Si Veşnicia fericirii va semna
În cer si pe pământ
Pacea în lume si armonia,
nemurirea.

poezie de Valeria Mahok (7 august 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţii minte

Ţii minte când ne închinam?
În faţa micului altar,
Din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Şi ale noastre jurăminte.

În mica bisericuţă,
Cu brâu de brazi,
De ger încremeniţi,
Pe scaunul lui Noica
Te-ai aşezat tăcut.

Tăcerea era plină
De icoane sfinte,
Din apa sfinţită,
Pe rând noi am băut
Şi pentru ai noştri morţi,
Noi am aprins lumini,
Sus în munţii Păltiniş.

Ţii minte iarna de atunci?
Şi-a noastră fericire?…
S-a dus, de parcă nici n-a fost…
Şi am rămas,
Cu sfânta amintire.

poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată, a fost cândva

A fost odată, fost cândva
când lângă mine ea era.
Tot ţinându-ne de mână
colindam ţara-împreună.
Pe oriunde am umblat
unul lângă altul am stat.
Eram suflet lângă suflet
nu ne despărţea nici tunet.
Viaţa noastră aşa a fost.
Aşa a fost, dar nu mai e.
Rămas singur, fără rost,
vreau şi eu în veşnicie.
Şi-acolo vom fi aproape
cum am fost în toată viaţa.
Nimic acolo nu desparte.
Acolo-i eternă viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (22 august 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valori în marş

Ce-i "clasic" azi a fost cândva "romantic",
Doar ce-a fost strigăt a rămas "ecou"!
Ce-i azi "modern" va fi odată "antic",
Dacă n-ajunge "vechi", n-a fost nici "nou"!

epigramă de Marcel Breslaşu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iertat. E foarte greu să ierţi. Am fost capabilă să iert şi să continui prietenia. Doar că am fost mai des iertată decât am iertat eu însămi. Avem egoismul de a ne apăra pe noi înşine. Nu am fost prea des generoasă. Dar de câteva ori am reuşit să-mi calc peste orgoliu. Cred că unde e prietenie e şi iubire. În iubire, iertăm tot timpul, în mod egoist fiindcă vrem să păstrăm persoana iubită lângă noi. În iubire devenim nesăbuiţi.

citat din Anamaria Marinca
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala de foc

Un trandafir, petală, roşu, foc...
chiar am iubit tot ce era-n cuvinte,
dar ele nu erau decât un joc,
iar trandafirul nu era cuminte.

I-am sărutat petalele-ntr-un vis
ce promitea o veşnică iubire,
un trandafir cu sufletul deschis
spre multe zări, ca într-o rătăcire.

Avea şi ţepi! Petalele au ţepi?
Păi, el avea căci zodia, se pare,
e, şi la trandafiri –poţi să concepi?-
din cele-afurisite, nu oricare.

Şi, uite-aşa, petala cea de foc
iubită şi-alintată-n vis şi gânduri,
m-a lecuit –iubire cu noroc!-
şi-acum e-o amintire... printre rânduri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie

Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viaţă-n poezii.

Am pus viaţă în dorinţe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputinţe
Lucruri rele sau mai bune.

Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.

Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Şi-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?

Am zâmbit, am râs, am plâns,
Am fost bună sau mai rea
Şi în viaţa mea s-au strâns
Amintiri, pe undeva.

Am fost simplă, complicată,
Agitată sau mai calmă,
Uneori sofisticată,
Gospodin-am fost, ori doamnă

Am fost ploaie, curcubeu,
Renaşteam după furtună
Toate-am fost, dar am fost eu,
Toate astea împreună.

Am fost toate la un loc
Am zburat, m-am prăbuşit,
Am fost flacăra din foc,
Am fost, fiindcă am iubit.

Am iubit şi-am fost iubită,
Am visat şi-am fost visată,
Am rănit. am fost rănită,
Am fost mare-nvolburată.

Şi sfârşit şi început,
Şi tristeţe, bucurie,
Şi nimic şi tot ce am vrut,
Şi-am fost cuiva poezie.

Am fost rană sângerândă,
Am fost leacul unui om,
Şi sătulă şi flămândă,
Am fost floare, fruct în pom.

Am fost ciob şi nestemată,
Şi săracă şi boemă,
Am fost viaţă întâmplată
Şi din piatră şi din gemă.

Şi adesea temătoare
Mi-am zdrelit ades genunchii,
Şi-am rămas tot iubitoare
Când ţipam din toţi rărunchii.

Am fost soare, cer senin,
Am fost primăvară, toamnă,
Am fost miere sau venin,
Am fost toate, bag de seamă.

Ast-am fost, şi mai sunt încă,
Om cu bune şi cu rele,
Am fost val, am fost şi stâncă,
O femeie printre ele.

poezie de Florentina Mitrică (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine ar fi fost cel care a căutat cerul cu telescopul şi nu L-a găsti pe Dumnezeu, nu ar fi găsit mintea umană nici dacă ar fi căutat creierul cu microscopul.

citat din George Santayana
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura ca şi viaţa oamenilor are patru anotimpuri, care ne-au fost dăruite pentru regenerare şi progres spiritual, scop divin, spre marea armonie universală.

Valeria Mahok (octombrie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpe pe dealuri

şi totuşi a fost vară fierbinte
a fost vară cândva
nu ştiu dacă ieri s-a sfârşit
sau acum două veacuri
ţin minte doar
că amurgul se despletea

nu ştiu dacă am murit atunci
sau în flăcări
a fost o iubire cândva
toamna se-nvârtea ca o vulpe
pe dealuri
şi-o pădure se înroşea

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost

am fost

m-a mărginit necuprinsul oraşului
atâta lume şi singuratatea mea, ţipând

de mult, cândva
m-am pierdut pe-o stradă, anonimă
o casă
un număr de nimeni ştiut
o cameră, un pat şi o carte
pe-o pernă cu lacrimi

am căutat
dar nimeni nu m-a găsit
cineva a trecut pe strada mea fără număr
şi-a şoptit

aici a stat cineva

poezie de Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!