Haiducii din doine, balade și idile erau liberi si fericiți ca păsările, animalele și peștii care zburdă prin codri. De cum venea primăvara, haiducii cei harnici plecau în pădure. Acolo ei cântau suflând din frunză și lăsându-i pe boieri cu buza umflată.
perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mulțimile de boieri exploatatori își țineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau și îi ușurau de bani în toate baladele.
perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Haiducii noi ai statului, care iau banii săracilor, ca să-i împartă celor bogați!
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Haiducii au jefuit des pe negustori...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bișnițarii: haiducii zilelor, noastre...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericiți cei îl au pe Bunul Dumnezeu și Iisus Hristos în sufletele lor.
Fericiți cei iubesc natura.
Fericiți cei ce iubesc lumina.
Fericiți cei ce te îndruma spre înțelepciune.
Fericiți cei ce te fac sa conștientizezi adevărul.
Fericiți cei ce iubesc florile.
Fericiți cei ce iubesc animalele.
Fericiți cei ce iubesc cerul.
Fericiți cei ce iubesc iarba.
Fericiți cei ce iubesc soarele.
Fericiți cei ce își iubesc familia.
Fericiți cei ce își iubesc copiii.
Fericiți cei ce iubesc muzica.
Fericiți cei ce iubesc arta.
Fericiți cei ce iubesc literatura.
Fericiți cei ce iubesc înțelepciunea.
Fericiți cei ce iubesc viața.
Fericiți ce ce iubesc universul.
Fericiți cei ce iubesc planetele și stelele.
Fericiți cei ce își iubesc aproapele.
Fericiți cei ce iubesc detaliile.
Fericiți cei ce caută infinitul.
Fericiți cei ce caută absolutul.
Fericiți cei ce caută iubirea altruistă.
Fericiți cei ce caută sensul vieții.
Cînepă Ștefan în Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducii moderni fură de la toți și nu dau la nimeni.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O tempora!
Unde sunt haiducii care
Împărțeau, în mod frecvent,
Și parale și mâncare,
Când n-aneau nici Parlament?
epigramă de Mircea Constanda din ziarul "Viața Buzăului" (10 martie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducii actuali
Ăștia de azi cântă la flintă
Și trag mai mult la plăcintă.
distih de David Boia (13 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Haiducii portocalii
I-au mințit pe cei desculți,
Ei, de fapt, fiind rechini:
Câte-un pic, de la cei mulți,
Au dat mult... la cei puțini!
antimetabolă epigramatică de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducii lui Pată Roșie
Îndrumați de surul cap,
Când se-ncinge bine jarul,
Pun cârlanul la proțap...
Ce cârlan? Că e măgarul!
epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădure ce nu știe de secure, îmbătrânind hai-hui, a nimănui
Mă scutur ca o frunză, rămân precum un ram
Și toamnele mă-nvață să mă despart de mine,
L-acomodez cu iarna pe cel care eram,
Lăsându-i primăvara celui ce nu-s, dar vine.
Îmbătrânesc salcâmii când vântu-i desfrunzește,
Dar și când floarea dalbă se primenește-n faguri,
Ne trece timpul, Doamne, l-am născocit orbește,
Căci ne lovim de-a pururi cu tâmplele de praguri;
Și-n fiecare toamnă mai facem un cucui,
Îmbătrânind ca niște salcâmi ai nimănui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
să sculptez absența ta
liniștea care coboară din liniile palmei
ovalul cumințeniei
înlătur timpul neantul
mirosul de fără tine
de peste tine
nu ai pierdut nimic
ceva frunze stinse în aer
alte ceva
câteva
litere albe
scârțâind și suflând sub cerul greu
anul acela cireșii nu au mai curs la vale
păsările au înflorit în albe zăgazuri
apele
s-au stins într-un foc înghețat
un cal de iarbă bătea din copită haotic
era murdar
și prelung
după primăvara care nu mai venea
doar noi am mai crescut
anul acela
mamă
poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina de zbor
Foaie verde, frunză arsă,
Bunii mei povești îmi lasă
Peste viață, peste moarte,
Îngerul vrea să mă poarte,
să-mi arate...
Lume albă, lut în sânge,
Timpul inima-mi străpunge
Cu lungimea-i mărunțită
Șade-n poarta scârțâită;
dă prin sită...
Vorbă dulce, pui de munte,
Trec haiducii iar pe punte
Și se uită-adânc în apă,
Frâiele din ochi își scapă;
caii-adapă...
Cântec vechi, taină de rugă,
Nu îmi pare viața lungă,
Ci îmi pare-adâncă tare,
N-o pot trece în picioare,
nici călare...
poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!"
în Vechiul Testament, Facerea 1:26
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducii
Zburau dinspre dealuri, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt,
din care-au plecat, toți cei șapte flăcăi,
spre codri, prin munți și sălbatice văi.
Puternici și tineri, se-aud chiuind,
priviți de fecioare la ei jinduind,
se pierd într-un tropot și-n norul de praf
rămas ca pe-o cruce un vechi epitaf.
Doar câinii îi latră din greu, ca la lupi,
în rest e tăcere ce-i greu să o rupi,
căci oamenii-așteaptă la locul știut
un dar prețios, obicei cunoscut,
O parte din munca ce li s-a furat,
întoarsă, prin luptă-napoi, pentru sat,
de tineri ce zboară, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici îmi este Țara
Aici îmi este neamul meu,
Neamul cel de răzeși,
Oameni harnici și viteji.
Aici îmi este graiul meu cel românesc,
Cu care eu mă mândresc,
Aici îmi este țara mea
Cântată în doine și balade,
Unde sunt bătrâni cu fețele brăzdate
De atâta muncă și singurătate,
Lucrându-și ogorul de cu zori până în noapte.
Aici am soră, frate, un tată și o mamă,
Aici pomii și iarba mă știu cum mă cheamă.
Aici de nimeni n-am teamă,
Căci aceasta îmi este țara mea,
Pe ea Moldova o cheamă.
poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Văzând cum unii fac avere,
Furând ca-n codru, cu durere
Așa mă rog, sub semnul crucii:
S-apară iar din el... haiducii!
epigramă de Iulian Bostan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducească
Toți haiducii ce-au prădat
Pe bogați, n-au prea scăpat.
Să vedem cam ce noroc
Va avea haiducul... Boc.
epigramă de Vasile Iușan din Lume multă, oameni puțini (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creație
din cutia albastră desenată cu nori
a scos munții
pe care i-a așezat pe piedestal
să le soarbă răcoarea,
din pahare a deșertat marea
ca și când din râuri
peștii emigrau,
poiana a desprins-o dintr-o carte
încă nescrisă
cu tot verdele ei nefiresc,
privind de la distanță
s-a lămurit asupra culorilor
în care vor zbura păsările,
când toate lucrurile erau aproape gata
s-a oprit din creație
să-și vadă oamenii,
începuseră să strice decorul
lunâd pe cont propriu apele
iar din păduri scoteau animalele
pe care le ucideau între
cuvintele pe care tot el
le dăduse într-o duminică
în care se plictisise să creadă
că opera sa este perfectă.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!