Nemurire

Simt Mila Sa nemărginită în toate membrele;
În inima mea al vieții Adevăr alb strălucește.
Sufletul meu urcă înălțimile secrete ale Domnului;
În fața mea, necaz, durere, moarte - nu se zărește.

Groaznice zile, nopți, calmul nu pot să îmi alunge;
Sus, o Lumină îmi hrănește sufletul secret.
Din mine cu mâhnire alung toate-ndoielile,
Iar ochii mei iluminați văd Țelul mult dorit.

În lume sunt, dar mai presus de toate suferințele;
În oceanul de supremă ușurare e sălașul meu.
Mintea mea – substanța gândurilor Celui Unic,
Iar bolta înstelată cuprinde pacea Spiritului meu.

Zilele veșnice mi le petrec în timp grăbit;
Eu cânt la Fluierul Său de preamărire.
Imposibilul nu mi se mai pare imposibil;
În lanțurile nașterii acum lucește Nemurire.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie

Citate similare

Absolutul

Nici minte, nici form㠖 eu doar exist;
Voința și gândul acum au încetat.
Sfârșitul dansului Naturii,
Sunt Ceea ce am căutat.

Pe un tărâm de Fericire pură, absolută,
Departe de cunoscător și cunoscut,
Simt un imens repaus până la urmă
Și la Acela doar mă uit.

Cărările secrete ale vieții le-am trecut
Și Țelul meu am devenit chiar eu.
Adevărul Imuabil mi s-a revelat:
Sunt Calea, Sufletul și Dumnezeu.

Sunt conștient de toate înălțimile,
În miezul Soarelui stau mut.
Am terminat cu timpul și cu faptele,
Jocul meu cosmic s-a sfârșit.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

CĂRĂRILE VIEȚII

ACOLO unde cărările sunt trasate
Eu merg alăturea cu drumul.
Pe oceanul vieții, pe bolta înstelată,
nu sunt căi marcate.
Cărările sunt ascunse de zborul păsărilor,
de lumina stelelor, de parfumul anotimpurilor.
Rătăcită și confuză, îmi întreb sufletul:
Amintirile nu poartă în ele
cunoașterea misteriosului drum?
Mi-e dor de acasă, mi-e dor de "acum"!

citat din (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. NeghirlaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mihai Marica

* * *

Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!

Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!

Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Erich Fromm

Lasă-ți mintea să pornească într-o călătorie printr-o stranie lume nouă. Lasă deoparte toate gândurile de până acum adespre lume. Lasă-ți sufletul să se îndrepte într-acolo unde tânjești să fii. Închide-ți ochii și permite-i spiritului tău să se înalțe și vei trăi cum n-ai făcut-o niciodată mai înainte.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Anatomia distructivitatii umane" de Erich Fromm este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -66.47- 39.99 lei.
Any Drăgoianu

Între mine și el nopțile sunt la fel de agitate

fără întoarcere
ca dintr-o lume roasă pe toate părțile
cu demonii liberi
așa sunt nopțile
pietre și urlete
mai rar să vezi o frântură de adevăr la colțul camerei
unde râdeau odată femeile acelea

între mine și el zilele nu au nici un rost
teama îi umple ochii
și el taie
măsoară
se aruncă în gol
mai rar să-l auzi că vorbește de viață

între mine și el au crescut păduri unde viețuiește durerea
ca într-o lume răsturnată
cu demonii liberi
și el taie
măsoară
se aruncă în gol
mai rar să-l auzi că vorbește de timp
de femei
de zile
de ceva care să-i tulbure întunericul gândurilor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mariana Daniela Bidascu

* * *

În brațele sufletului tău,
ochii mei au căpătat strălucirea soarelui și sfințenia cerului...
liniștea mea are acum culoarea răsăritului și puritatea unui crin așezat în fața unei icoane.
În toate sunetele lumii aud acum gingășia șoaptelor tale,
Iar în fiecare raza de soare și adiere de vânt simt atingerea lina a gândurilor tale...
ca un mir tămăduitor pentru sufletul meu...
ca o ruga sfânta in care îmi înfășori sufletul și cu care îmi ungi rănile...
În tine... unindu-ma cu cerul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul

Motto:
".. sufletul nostru va avea de ce să se felicite, când eliberat din acest întuneric, va vedea strălucirea nu cu o vedere slabă, ci va primi întreaga lumină și va fi redat cerului, căruia îi aparține... " (Seneca)

Află că sufletul este acel care stă pe car,
Corpu-i carul, colivia care ai primit în dar
Vizitiu-i intelectul ce ție-e dat să treci pârâul
Mintea ta să ști că este în limbajul nostru - frâul -.

Simțurile, ele sunt caii care te poartă în zbor,
Obiectul nu-i altceva, se numește drumușor
Mai presus, nimic în lume ca și suflet nu-i găsi
El este forma supremă, trăiește de vei muri.

Mulți de el nu pot s-audă, n-au cuvinte a le drege
De au auzit de suflet, totuși nu-l pot a înțelege
De înțelegi suflet că este pe vecie-n lume dat
Statornic în trecătoare, nu mai ești un întristat.

Sufletul mare și sfânt, coborâtu-ți-a în vine
Să cunoști mai din-aproape, lucruri veșnice, divine
Substanță-i ce dă viață, sfântă legătura a sta
Nedespărțit a fi omul chiar de originea sa....

Sufletul el stăpânește trecutul și ce va fi
Natura-i în astă lume ea nu se poate privi
E stăpânul fericirii, veșnic care-i pus în noi
Lumină nepieritoare, din creație altoi

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce simte inima mea

Iar mă cuprinde dimineața
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală fața
Sufletul mi-e răvășit.

Iar visez la mângâiere
Și că ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad și nu m-ajuți.

Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ți explic,
Tot ce inima mea simte
Și ce greu e să te implic.

Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură și nu-mi mai trece
Din minte figura ta.

Dar eu cu sufletul imimos
Păstrez o vagă amintire
A unui chip frumos
Ce-a însemnat iubire.

poezie de (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Există adevăr și puritate în toate lucrurile naturale și contactul nostru cu acestea hrănește sufletul și luminează mintea.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Mă fură, uneori, trecutul

Mă fură, uneori, trecutul
Cu chemătoarea sa lumină
Și mintea, biruindu-și lutul,
Spre-a-nlătura necunoscutul,
Suspină-n dorul ei, suspină...
Și sufletul, prin ani, aleargă
La ieslea unui prunc, în paie, —
Și nu pot anii ca să șteargă
Făclia stelei, ce-o să meargă
Cu magii, în bogate straie.

Și lacrima, din ochi, nu poate
Să micșoreze bucuria
Acelei nopți, cum nu sunt toate,
Acelei nopți înmiresmate
În care S-a născut Mesia...

Mă văd alături de părinții
Plecați de-asupra ieslei sfinte,
Și cânt în noaptea umilinții
Cu îngerii din cer și sfinții,
Cânt jertfa Cerului, fierbinte;

Și cânt, grămadă cu păstorii
Ce turmele își pasc în șoapte,
Cânt biruința Aurorii,
Cum la ferești, colindătorii
Se-aud, cântând, în prag de noapte...

Cânt veacul nou al împăcării,
Cânt Betleemul și Iubirea!
Salvat din mlaștina pierzării,
Cânt darul sfânt al Îndurării,
Cânt Nașterea și Mântuirea!

Căci simt și-n inima-mi cuprinsă
De vraja-aducerii aminte,
O, simt cum licăre, aprinsă,
Aceiași stea, mereu nestinsă,
Ca ieri, de-asupra ieslei sfinte...

Și simt și văd cum azi, în mine,
Te naști pe-aceleași ude paie —
Și-aștept, Isuse, în suspine,
Să-mbraci în slăvi de har, depline,
Un suflet cald ca o văpaie!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Burdușel

Cu sufletul neîmpăcat

Mi-e sufletul și azi neîmpăcat
C-aș fi dorit să vă mai văd odată
Pe tine dragă mamă-ntregul sat
Pe surioara mea, pe tine tată.

N-a fost să fie-așa, destinul crud
Mi-a spulberat visările cu gloanțe
Și simt răceala crivățului nud
Ce mi-a secat izvorul de speranțe.

Prin pâcla morții încă-i mai disting
Pe-ai noștri depărtându-se de mine
N-aș vrea, dar iată că, încet, mă sting.
-Primește-mi Doamne, sufletul la tine.

Deodată mă trezesc și simt cum zbor
Peste câmpul ce geme de durere
Și tot mai sus mă-nalț și mai ușor
Mi-e duhul fără trup și mângâiere.

Apusul mă prinde-n flori de gheață
Sunt stea ce nu mai luminează bolta
Sunt noaptea ce n-are dimineață
Și-am isprăvit urcușul pe Golgota.

Mă privesc și-s falnicul brad uscat
Despărțit de soră, mamă și tată
Mi-e sufletul și azi neîmpăcat
C- aș fi dorit să vă mai văd odată.

poezie de (2008)
Adăugat de Gheorghe BurdușelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Trăiesc, e drept

Mi-e atât de dor de tine
Simt cum sufletul se-nalță
Ar vrea să știe de ți-e bine
Iubirea-i sfântă nu se-nvață

Păzită de stelele surori
Mă prind de Luna argintie
Zbor cu cârdurile de cocori
Plutesc prin înalta împărăție

Un nor pufos o ușurare
Aleargă să-mi aducă bucuria
In bolta cerului e fericire
Noapte -mi întâlnesc iubirea

Sufletul coboară -n piept
Un somn dulce mă cuprinde
Vreau să mai trăiesc e drept
Dar viața de mine se desprinde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești dulce, ești minunată

Când în ochii tăi privesc
Sufletul mi-l răcoresc.
Îmi simt inima cum bate,
Te cheamă să-mi fii aproape.
Chipul tău m-a fermecat.
De tine mă simt legat.
Ești dulce, ești minunată.
Frumusețea-întruchipată.
În genunchi mă plec la tine.
Te rog, vino lângă mine!
Singurătăți să unim,
Fericiți mereu să fim.
Frumusețea ta-i lumină,
Flori de iubire-n grădină.
Să ne parfumăm cu toate,
Să ne ferească de moarte.

poezie de (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cântecul lebedei

Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...

Azi am simțit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă,
Tocmai acum când văd curcubeul peste lacul plin de nuferi!

Și încă simt degetele pe trupul meu cum cântă,
Cântă melodia vieții mele-n spre amurg.
Și se aude ecoul ideii emise cândva,
Cum se pierde-n uitare,
Cu o mână întinsă spre scara timpului...
Scară prinsă la capete în vârtejuri halucinante:
Primul o consumă, celălt o naște din nou,
Alergându-se în neștire prin spațiu.
În timp ce lutul meu se preface-n țărână,
Încerc să mă agăț de scară, dar nu e palpabilă.

Fost-am oare o idee, sau am fost cândva?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Vara-i pe sfârșite

După atâta trudă, abia îmi aparțin
în anotimpul ce vine cuminte
azi port umbră-n loc de haină-
și mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârșite
dar toamna mi te-oglindește in fereastra de zi...
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită...
de aceia am nopți albe și zile gri!
când spun că mi s-au furat toate bucuriile
vii tu să-mi pui peste tristețe balsam!
iubesc toamna, te iubesc și pe tine,
te-aștept... mai cred in vise,
că... visuri nu mai am...

poezie de (16 iulie 2018)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paul Eluard

Ochii lor mereu limpezi

Zile lâncede, zile ploioase,
Zile de oglinzi sfărâmate și de ace pierdute,
Zile de pleoape-nchise la orizontul mărilor,
De ceasuri asemeni toate, zile de captivitate.

Mintea mea ce încă pe frunze scăpăra
Și pe flori, mintea mea-i pustie ca și dragostea,
Zorii pe care-i dă uitării o-ndeamnă să-și
aplece capul.
Și să-și contemple trupul ascultător și van.

Văzut-am, totuși, ochii cei mai frumoși din lume,
Zei de argint ținând în mâini safire,
Zei adevărați, păsări în țărână
Și-n apă, i-am văzut.

Sunt ale mele aripile lor, și nu-i decât
Plutirea lor ce-mi scutură jalea păgână
Plutirea lor de stea și de lumină
Plutirea lor de piatră, plutirea de țărână
Pe valurile aripilor lor,

Gândirea mea de moarte și viață sprijinită.

poezie de din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Fluierul de Aur

Știu marea de Pace, Bucurie și Lumină,
Dar să ajung la ea nu pot.
În mine noaptea, în plânsete și vijelie,
Se varsă, turb㠖 și-a găsit loc.

Strig din răsputeri, dar totul în zadar;
Sunt disperat, pământul e hain!
Cu ce suflet puternic durerea să-mi împart?
Numai săgeata morții am găsit.

O plută sunt pe marea Timpului;
Cu vâslele smulse de valul greu.
Oare mai pot spera s-ating tărâmul
Zilei eterne a lui Dumnezeu?

Dar iată! Fluierul de Aur Ți-l aud,
Cu notele-I ce-aduc Înaltul jos.
Gata cu moartea, cu încruntarea nopții,
O, Absolut, acum mă simt la adăpost!

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Marius Robu

Variante pe ales

Sunt zile în care viața mi se pare o povară
Și sunt nopți în care timpul mi se pare infinit
Dimineți în care trupul mi se pare ca o gară
Seri în care sufletul mi se pare tren grăbit.

Călător stingher prin lume fără nici un crezământ
Fără nici un fel de rude, nu prieteni, țară neam
Ar mai fi ca variante Dumnezeu și un mormânt
Am de-ales, nu mă pot plânge precum alteori plângeam

Voi vota să mor, probabil sau să merg la Dumnezeu
Am atâtea variante că nu le mai știu nici eu.

poezie de din Carte de bucăți (31 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ionuț Caragea

Dă-mi, Doamne, o durere!

Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.

Nu ți-am cerut prea multe
Când m-am rugat la tine
Prin locurile culte
Ascunse-adânc în mine.

Nu ți-am cerut palate,
Nu ți-am cerut o pâine,
Voiam doar sănătate,
S-apuc ziua de mâine,

Iar tu, din bunătate,
Mi-ai dat atâtea zile;
Le-am irosit pe toate,
Făcându-le sterile.

Te rog, mai dă-mi o șansă,
Oricât ar fi de mică,
Să pot intra în transă,
Și chiar în miez de frică,

Să văd iar universul,
Cum se desparte-n două,
Și să primesc chiar versul
Din ochii tăi când plouă.

Dă-mi, Doamne, rațiune
Dincolo de simțire,
Și lacrimi, poțiune
Cu gust de nemurire,

Să simt cum bate vântul,
Să simt cum curge apa,
Să simt plângând-pământul
Când se-adâncește groapa.

Să simt întreaga lume
Cum o ating cu mâna,
Și-n valul fără spume
Să-mi limpezesc româna.

Dă-mi, Doamne, frenezia
Și dorul cu suspine,
Când vine poezia,
Să mă gândesc la tine,

Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.

poezie de din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Vivian Ryan Danielescu

Inima a suferit

La poarta ta acum eu am venit
Poarta grea de lemn este-nchisă
Cu piciorul gol în lemn am bătut
Eu nu mă las ușor de ea învinsă

Și aud cum dorul plânge-n tine
Iubire sufletul îl ții legat închis
Oftatul din greu răzbate la mine
Tremură un vis, poarta a deschis

Drumul, oboseala mă cuprinde
Te văd în vis cum te ascunzi
Esti mândru, suferi fără mine
Nu am să pot, nu voi mai veni

Dă-i drumul liber sufletului
Să-l pot îmbrățișa intrând în el
Lasă-i libertatea inimii traiului
Vino, fără mândrie, pasul ușurel

De mă vei căuta, nu mă vei găsi
Căci inima a suferit, mi-a obosit
Linistea își găsește, mă va părăsi
Sufletul ajunge în raiul mult dorit

Mă cheamă îngerii în corul lor
Rămâi cu bine, dragule destin
Căci vine timpul ca să zbor
Stelele toate mă invitată la festin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook