Als: Tyrannosaurul...
Rena: L-am văzut...
Als: De ce o sta acolo și nu atacă?
Rena: Nu știu. Probabil e sătul, altfel nu se explică. Ai vrea să-l vezi în acțiune?
Als: La drept vorbind, nu prea.
Rena: E o ea.
Als: Cum?!
Rena: Ty Rex-ul din pădure; e o femelă tânără. O "ea".
Als: De unde știi?
Rena: Știu...
Als: Cum? Și-a ridicat cumva fustița?
Rena: Aș... Tyranna...
Als: Poftim?!
Rena: Tyranna; așa am denumit-o.
Als: Vrei să spui că i-ai pus un nume? Tyranna?! Ești nebună!
Rena: Ba, deloc!
Als: Păi, ce, ne aflăm aici ca să botezăm dinozaurii din Cretacic?
Rena: Poate că nu, dar ei o să-i spun Tyranna.
Als: Trebuie să recunosc că e un nume care i se potrivește ca o mănușă.
Rena: Normal, doar e un Ty Rex, femelă.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Als: Ce-i asta?
Rena: N-am idee.
Als: Ce fel de copaci sunt aceștia?
Rena: Nici asta nu știu. Ar putea fi Sequoia...
Als: Ce vegetație! Parcă ar fi o pădure tropicală.
Rena: Poate asta și e...
Als: În ce zonă a globului am nimerit oare?
Rena: Probabil în America de Sud; parcă pe acolo sunt păduri de genul acesteia, cu Sequoia...
Als: Probabil...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Să reîncărcăm acumulatorii? Cum?
Rena: Sunt resurse de energie neexploatate, practic nelimitate. Ne trebuie doar puțină îndemânare și vom reuși.
Als: Ce îndemânare printre toți dinozaurii ăia? Cine o să ne ajute? Vărul Ty Rex? Unchiul Tricer? Mătușa Raptor?
Rena: Lasă ironia! Nu-i cazul.
Als: Dar eu vorbesc serios!
Rena: Robotul nostru ne va ajuta. Doar el. În plus, va trebui să învățăm să utilizăm în mod eficient aparatura de bord și utilajele de care dispunem. În rest, totul e din abundență.
Als: Inclusiv dinozaurii, sau, mai ales ei. Nu vom reuși niciodată!
Rena: Nu fi atât de sceptic. În plus, ai tu vreo altă idee mai bună?
Als: Nu, din nefericire, n-am. Dar tu ești comandantul. Găsește tu soluția potrivită!
Rena: Așa, lașule! Pasează-mi mie întreaga responsabilitate.
Als: Nu-mi spune mie laș!
Rena: Atunci nu te comporta de parcă ai fi!
Als: Bine, să coborâm, deși... Oare cum am putut spune una ca asta? Dar fie. Să facem cum zici tu. Ce prostie...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Dar deocamdată, ce se aude cu cina din seara asta; sărim din nou și peste ea?
Rena: Iarăși ți-e foame? Tu numai la mâncare te gândești?
Als: Păi, ce să fac?! Nu-s eu de vină; stomacul cere. S-a obișnuit să i se ofere mai mult...
Rena: Va trebui să-l dezobișnuiești.
Als: Ah, mai dificil... De altfel, dacă nu sunt sătul, nu dau randament; poate greșesc calculele, ceea ce n-ar fi de dorit. Vrei să ajungem iar altundeva? Într-o altă lume? Într-un alt univers paralel?
Rena: Uff... Nu-ți face griji, nu vom sări peste cina din seara asta, însă va trebui să te înveți cu mai puțin.
Als: Mda... În ritmul ăsta, în curând am să arăt ca o fosilă, dar una vie.
Rena: Nu te mai plânge! Conformează-te situației! Și eu înfrunt aceleași neajunsuri ca și tine, dar nu fac atâta caz.
Als: Păi, tu, probabil ești obișnuită, doar te preocupa mereu menținerea siluetei.
Rena: Așa aveai impresia? Greșit, amice! Dar acum n-am încotro...
Als: Hmm, n-ai... Bine, lasă; hai să mâncăm totuși ceva!
Rena: Desigur.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Parcă tu ai studiat paleontologia.
Rena: De fapt, am început doar s-o studiez. Nu mi-am terminat niciodată studiile astea de specialitate.
Als: Acum ai ocazia să ți le termini, în direct... În orice caz, câte perioade erau în era Mezozoică?
Rena: Atâta lucru ar trebui să ști și tu.
Als: Eu n-am studiat deloc paleontologia, dar parcă erau trei.
Rena: Exact. Atâtea erau; trei: Triasic, Jurasic și Cretacic. Iar Pangeea s-a despărțit în cele două continente, Laurasia și Gondwana, înaintea Cretacicului. Iar așa, atât de bine conturat, în Cretacicul Superior.
Als: Cretacic? Ce bine că n-am nimerit în Jurasic! Parcă atunci trăiau Stegosaurus, Brontosaurus, Ty Rex, Triceratops...
Rena: Greșit! Poate că primii doi, Stego și Bronto, au trăit în Jurasic, dar ceilalți doi, Ty Rex și Tricer, cu siguranță în Cretacic, ba chiar în Cretacicul Superior.
Als: Vrei să spui că... Ty Rex și Tricer?
Rena: Exact! Asta ne așteaptă acolo, jos...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Spuneai că ai obținut antidotul necesar mie din sângele unui saurian de afară.
Rena: Da. Numai așa am reușit să te stabilizez, altfel situația ta era incertă.
Als: Și cum era sângele dinozaurului ăsta? Rece sau cald?
Rena: Rece.
Als: Deci dinozaurii sunt creaturi cu sânge rece. Și iată cum am mai rezolvat astfel o altă mare dilemă a omenirii.
Rena: Nu m-aș grăbi cu afirmațiile de genul acesta. Concluzia e irelevantă.
Als: Ce vrei să spui?
Rena: Nu sunt foarte sigură de acest amănunt. De acord, acela avea sânge rece, dar nu-i exclus să existe și specii cu sânge cald. Ba chiar parcă sunt convinsă că există și din aceia.
Als: Ah; cum complici tu totul!
Rena: Nu-i adevărat! Nu complic nimic. Lucrurile nu sunt deloc simple. Afirmațiile de genul acesteia au nevoie de o bază solidă, de o confirmare, altfel nu-și au rostul.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Ce s-a întâmplat, Als?
Als: Nu știu. Dormeam... M-a trezit alarma! De abia am sosit. Acum verific sistemul.
Rena: Vreun incendiu cumva, vreo defecțiune a motoarelor, sau stricăciuni cauzate învelișului extern al navei de către radiațiile cosmice?
Als: Încă n-am reușit să aflu... Dar n-avem nici un incendiu. Nici probleme cu motoarele navei. Nici învelișul extern nu e afectat. Se pare însă că am deviat serios de la traseul pe care trebuia să-l urmăm.
Rena: Cum adică am deviat? S-a stricat pilotul automat? Nu ne mai îndreptăm spre Terra?
Als: Nu cred că mai mergem spre Terra... Cel puțin așa pare, conform indicațiilor aparaturii.
Rena: Ce-ar fi putut provoca o asemenea deviere?
Als: Nava a fost pe pilot automat, deci e posibil să se fi strecurat vreo eroare în sistem, sau vreun virus.
Rena: Vai! Și de cât timp ne deplasăm astfel? Și-n ce direcție?
Als: Încă nu știu nimic sigur.
Rena: Încearcă să corectezi traiectoria!
Als: Va fi foarte dificil...
Rena: Dificil sau nu, încearcă!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Și crezi că ai să mă poți lămuri tu în privința dinozaurilor?
Rena: Trebuie. Măcar esențialul, Als!
Als: Esențialul? Știu cam cum ar trebui să arate un Ty Rex și un Tricer, deci cred că e de ajuns.
Rena: Ba nu-i deloc suficient! Acolo, afară, nu te vei confrunta doar cu Ty Rex și cu Tricer. Sunt o mulțime de alte specii, pe care n-ai cum să le recunoști, doar prin simpla comparare cu aceștia.
Als: Dar ce nevoie aș avea să le recunosc?
Rena: Nu se știe niciodată. Poate vei avea.
Als: Eh, dacă are gheare și dinți, înseamnă că e un carnivor feroce, periculos și trebuie să mă feresc din calea lui; dacă nu, e din celălalt, un ierbivor mai puțin periculos și nu trebuie să-mi fac probleme...
Rena: Nu te poți ghida doar după aceste amănunte! Dinozaurii ierbivori și-au perfecționat numeroase modalități de apărare contra atacatorilor.
Als: Bine, hai să încercăm să învățăm puțină paleontologie. Instruiește-mă, șefa!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Cum? Te-ai întors deja?
Rena: Da. Ți-era dor de mine?
Als: Nu, deloc. M-aș fi bucurat să scap definitiv de tine, ești o pacoste! Cum de nu te-a inclus nici un dinozaur în meniul său?
Rena: Ca să vezi... Cum de-au neglijat oare?
Als: Fraierii! Habar n-au ce-au pierdut...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Ai dreptate. Hai să continuăm scanarea. Vom alege locul de aterizare potrivit.
Als: Incredibil! Noi și dinozaurii din Cretacicul Superior, pe la sfârșitul erei Mezozoice... Sună ciudat. Sper totuși să nu cadă și meteoritul ăla în curând; n-am mai avea cum să ne apărăm și de el. Ăla ne-ar mai lipsi!
Rena: Ți-am mai zis de atâtea ori că nu e sigur că asta s-ar fi întâmplat.
Als: Știu ce mi-ai zis; nu sunt uituc. Nici tâmpit. Dar de atâtea ori s-a vorbit pe Terra despre acest gen de sfârșit al dinozaurilor, încât ăsta mi-a rămas întipărit în minte. Nu-mi pot închipui ce altceva ar fi putut păți giganții ăia...
Rena: Ce altceva? De pildă, am fi ajuns noi în timpul lor...
Als: Și noi am fi produs exterminarea lor?!
Rena: Glumeam, Als, ce naiba?
Als: Desigur, știam, ce crezi? Dar n-ar fi imposibil. Eu sunt un exterminator de temut. Deci, dinozaurilor, feriți-vă! Vine Als, meteoritul vostru!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Te-ai încumeta să te aventurezi printre ele?
Als: Poate; închis într-o navetă, echipată corespunzător cu armamentul necesar. Aș înlătura rapid din cale orice creatură din asta, mică sau mare, ierbivoră sau carnivoră...
Rena: Ce-ai spus?! Să-ți fie clar, zevzecule! Nu vom ucide nici un dinozaur! Cap sec!
Als: Cum adică?!
Rena: Nu ne aflăm aici ca să ucidem aceste creaturi.
Als: Mai bine noi pe ele, decât ele pe noi. De altfel, oricum se ucid singure, între ele.
Rena: Asta nu-i treaba noastră! N-au decât să facă tot ceea ce vor! Noi n-avem dreptul să ne amestecăm, să ne implicăm, să distrugem echilibrul ecologic dintre ele.
Als: Despre ce echilibru vorbești? În scurt timp va sosi meteoritul și... Buuum!!! Pa! S-a zis cu orice echilibru. Adio!
Rena: Ia mai lasă meteoritul ăla afurisit în pace! În orice caz, noi n-avem dreptul să provocăm moartea nici unui exemplar dintre aceste creaturi.
Als: Ascultă, drăguțo, eu am de gând să ne apărăm cu orice preț. Și prefer ca prețul să fie viața vreunui dinozaur, nu a noastră.
Rena: Să ne apărăm, de acord! Dar asta nu înseamnă să ucidem. Credeam că ne deosebim de acele creaturi...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: De altfel, Cretacicul Superior... Nu-i asta perioada care a pus capăt erei Mezozoice și dominației dinozaurilor?
Rena: Ba da, e ultima perioadă din Mezozoic.
Als: Și s-a încheiat cu extincția dinozaurilor, datorată unui meteorit uriaș, un asteroid, care a căzut pe Pământ, determinând schimbări majore, bruște, în evoluția Terrei.
Rena: Așa se presupune, că un asteroid ar fi cauzat extincția dinozaurilor, dar nu se știe sigur.
Als: Și oare noi ne aflăm chiar înainte de sosirea meteoritului cu pricina?
Rena: Als, repet, e doar o teorie, încă nesigură. Nu este confirmată.
Als: Ce contează? N-aș vrea să fiu acolo, când va sosi meteoritul, să asist la dispariția dinozaurilor. De altfel, n-aș vrea să fiu deloc acolo, nici când aceștia ar fi vii, umblând liberi, prin păduri... Nu! Hotărât: Nu! Categoric, nu! Nu!!!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Eu cred că nu pot nici măcar să pronunț corect toate aceste denumiri.
Rena: Ar fi cazul să te obișnuiești cu ele, ba chiar să înveți câte ceva despre fiecare.
Als: Da', ce, am înnebunit? Nici prin gând nu-mi trece! Nu mă pasionează deloc paleontologia, câtuși de puțin.
Rena: Atunci să nu te plângi când nu vei reuși să deosebești un dinozaur carnivor de unul ierbivor, sau când nu vei reuși să-i recunoști, dacă te va ataca vreunul.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Ce ești? Pari cam micuț pentru un dinozaur! Probabil că ești pui, nu-i așa?! Ce știi tu oare? Ce mă privești așa? N-ai mai văzut asemenea ființe ca mine, nu?! Nici n-o să mai ai vreodată ocazia! Ține minte: Eu sunt Als! Un om... Pricepi?! Mai mult de-o groază... Ce să pricepi?! Ești tare prost, greu de cap, încet la minte! Și al dracului de urât, pe deasupra! Nu-i de mirare că ați dispărut toți de pe suprafața Terrei. Și-o să dispăreți din nou, în curând. Nu mai e mult până vine meteoritul, face "Bum!" și gata! Asta a fost! S-a zis cu voi! Sunteți istorie; de domeniul trecutului. Te uiți la mine... Vezi, eu reprezint viitorul, nu cei ca tine, de teapa ta. Hm; ești prost. Teribil de prost! Nu pricepi nimic, nici o iotă... Hai, cară-te, dacă n-ai treabă pe aici! Lasă-mă naiba în pace! Du-te unde oi vrea, să nu te mai văd pe aici... Ce dracu' de nu cade meteoritu' ăla stupid odată, să termine cu toate creaturile astea idioate, oribile și uriașe?! Eu și Rena ne-am descurca, am supraviețui, am avea unde să ne adăpostim. Cât despre proștii ăștia... Cui îi pasă ce pățesc? Probabil, doar Renei! Paleontologie; hm, ce porcărie inutilă! Oricum, extincția îi așteaptă pe toți fraierii ăștia și ei habar n-au; se plimbă nepăsători pe aici, de parcă ar fi stăpânii lumii... Tot aici ești? Pleacă, n-auzi?! N-ai dispărut? Ce mai aștepți? Hai, du-te! Cară-te! Marș...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Luci, ce-a fost asta? Cum poți să te comporți astfel, să te faci de râs, tocmai tu? Zău așa...
Lucian: Poftim?! Cine și cum se face de râs?
Maria: Tu, te-ai făcut deja; de fapt, nu doar pe tine, ci și pe mine, că eram împreună cu tine la acea masă... M-ai făcut serios de râs acum!
Lucian: Eu?! Nu înțeleg absolut nimic din ce-mi spui, Maria...
Maria: Ah, Luci... Știi foarte bine că nu trebuie să facem zgomote aici, pe Proxima.
Lucian: Off... La naiba! Cui îi mai pasă? Ce contează? Chiar e lipsit de orice importanță! N-are sens; nimic...
Maria: Te rog, nu vorbi astfel.
Lucian: Dar... L-a sărutat! Nu-mi vine să cred! Chiar l-a sărutat!
Maria: Știu, Luci. Am văzut și te înțeleg. Eu, da, însă nu și localnicii. Trebuie să te controlezi, nu să reacționezi astfel.
Lucian: Poate că ai dreptate. Însă, în acel moment, cine s-ar mai fi putut controla?! Eu nu, eram mult prea furios!
Maria: Luci, te înțeleg foarte bine! Știu că ți-a fost greu să-i vezi astfel, însă asta nu explică modul în care ai reacționat. Indiferent de situație, nu trebuie să uităm unde ne aflăm și care e regula de bază aici: Liniștea! Pentru localnici, liniștea e sfântă. Și noi trebuie să o respectăm.
Lucian: Păi, știu foarte bine asta, dar... La naiba! L-a sărutat! Chiar l-a sărutat! Pe Sid! De ce tocmai pe el? Ea pe el, nu invers. Adică... Măcar dacă o săruta Sid pe ea, nu mă deranja atât de mult. Înțelegeam. Dar așa... Nu înțeleg, nu mai înțeleg nimic! Nu pot... Ce-nseamnă asta?! E-o nebunie!
Maria: Off, Luci... Ce complicat!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mda, sigur; ai dreptate... Nu trebuia să accept de la bun început, trebuia să fi refuzat.
Sonya: Însă de moment ce tot ai acceptat, nu poți da înapoi, trebuie să-ți faci datoria care îți revine, în calitate de comandant al misiunii, datorie pe care ai neglijat-o în ultima vreme.
Lucian: Poftim?! Greșești! Îmi fac datoria, așa cum știu.
Sonya: Nu-i adevărat! De la un timp, nu-ți faci deloc datoria, în nici un fel. De ce te-ai separat de colegii tăi, de ce i-ai lăsat singuri?
Lucian: Nu mă-ntreba! Nu cred că te interesează. Nu-i treaba ta.
Sonya: Ba este și treaba mea; mă interesează ceea ce ți se întâmplă, pentru că-ți sunt prietenă. Ți-am spus că știu ce s-a petrecut între voi. Știu din ce cauză s-a produs această separare. Știu cine și ce ți-a spus, dar asta nu explică deloc comportamentul tău, nu-ți justifică purtarea.
Lucian: Sonya, te rog încă o dată, renunță la acest subiect!
Sonya: Sigur, lașule... Dar nu renunț deloc. Să văd, ce o să faci?
Lucian: Nu știu ce voi face, dar laș nu sunt, să știi!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Luci...
Lucian: Ah, Lia... Scuză-mă, te-am lăsat singură cu ai mei; sper că nu sunt prea cicălitori.
Lia: Nu, deloc; sunt foarte drăguți, dar... Văd că ești cam ocupat și am să înțeleg dacă nu mă poți conduce până acasă, dar aș vrea să plec; nu mai pot întârzia.
Lucian: Poftim?! Nu, cum să pleci singură?! Ți-am spus că o să te conduc până acasă, deci exact așa se va întâmpla. Am să te rog doar să mai aștepți; nu durează mult, mai am doar puțin de lucru aici. Știu că părinții tăi te așteaptă, dar sper să nu fie prea îngrijorați dacă o să mai întârzii nițeluș.
Lia: Nu, nu sunt îngrijorați; ei mă știu în siguranță, cu body-guarzii aceia.
Lucian: Body-guarzii; aceia de care te-am scăpat în seara asta... Lasă, că și cu mine ești în siguranță.
Lia: Nu mă-ndoiesc de acest lucru, dar...
Lucian: Te rog, așteaptă-mă numai puțin, dincolo; doar nu sunt chiar atât de îngrozitori ai mei, încât să vrei să pleci de acolo.
Lia: Ah, nu... Bine, am să te mai aștept puțin.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Dar atunci, nu înțeleg, Luci... De ce și eu...? Adică... Și pe mine... Tu... De ce m-ai sărutat? De mai multe ori chiar?!
Lucian: Cum?! Pe... tine?!
Lia: Da, pe mine. Adică... Eu ce reprezint pentru tine? Sunt și eu, tot la fel ca celelalte, doar una dintre multele tale cuceriri, menită să mărească lunga ta listă cu prenume feminine? Vezi, mă interesează... Doar din cauza asta, pentru că e vorba și despre mine, pentru că sunt și eu implicată. Poate că de asta te-am și urmărit în seara aceea, poate că asta doream să aflu, să înțeleg... Și încă vreau... Răspunde-mi, te rog!
Lucian: Tu?! Nu... Tu nu ești ca toate celelalte, ca nici una dintre ele. Deloc... Ești cu totul altfel. Diferită. Total. Ești deosebită. Dar... Nu despre asta discutam.
Lia: Luci, sincer, te rog, vreau să știu adevărul... Mă interesează... De ce m-ai sărutat? Și încă nu o singură dată... Ce însemn eu pentru tine?!
Lucian: Tu?! Ce însemni pentru mine?! Adică... Vrei să spui că nu știi?! Nu-ți dai seama ce simt?! Cum se poate? Lia, ești psiholog și psihiatru... Asta ar trebui să te ajute să înțelegi. Ar trebui să știi sigur.
Lia: Poate că ar trebui, dar... Nu știu. Și aș vrea să știu.
Lucian: Deci, nu știi... Atunci, gândește-te mai bine! Încearcă să-ți dai seama! Ghicește! Să vedem... Iată o temă pentru tine, domnișoară psiholog: Ce anume crezi tu că simt eu când procedez astfel? Când fac acest lucru? Sau pe acesta? Ce anume crezi tu că simt eu acum, în aceste momente?!
Lia: Nu știu... Dar... Dă-mi drumul, te rog! Singurul lucru pe care-l pot spune e că... Te pricepi să săruți, cu adevărat.
Lucian: Serios?!
Lia: Da... Dar să nu-ți închipui cumva că mi-ar plăcea! Nu, domnule comandant! Doar că...
Lucian: Nici n-am afirmat că ți-ar plăcea.
Lia: Știu că n-ai afirmat deloc acest lucru. Doar că...
Lucian: Lasă... Nu trebuie să-mi explici nimic. Ai uitat acest lucru?
Lia: Nu încercam să-ți explic nimic. Doream doar să... Adică... Încercam doar să-ți spun că... Să nu cumva să-ți închipui că mi-ar plăcea de tine, sau altceva de genul acesta. Asta-i tot!
Lucian: Nu-mi închipuiam nimic. Nici măcar nu încercam.
Lia: Nici să nu încerci vreodată!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Dar spune-mi, Luci, nu te înțeleg... De ce te chinui atât de mult? De ce te închizi în tine și nu-i spui odată totul? Tocmai tu, care, de obicei, ești atât de direct... De ce nu-i destăinui sentimentele pe care le ai față de ea de atâta timp? Tu spui că-ți pare rău de Nick, că suferă atât de mult, dar el exagerează puțin; noi ne-am cunoscut de abia patru zile, pe când tu, pe Lia, o știi de mai mult de șase ani...
Lucian: Șapte; șapte ani și jumătate.
Maria: Eh, poftim, șapte... Și atunci, de ce? Ce rost au toate astea?
Lucian: Nu știu... Cu Lia nu-i deloc atât de simplu. Nu pot... Nu sunt încă pregătit să-i spun. În plus, mă leagă și mă încurcă teribil o promisiune absurdă, pe care am făcut-o mai demult cuiva; și ei, dar și altcuiva. O promisiune pe care nu mi-o pot încălca așa de ușor, nu pot trece peste ea, deși aș vrea... Dar, în fine... N-are importanță!
Maria: Cum să nu aibă?! Nu vorbi așa, Luci! Dă-o încolo de promisiune! Uit-o! Și... Spune-i odată!
Lucian: Ah, nu merge; nu-i atât de simplu... De altfel, drept să-ți spun, mi-e și teamă; mi-e teamă de un refuz din partea ei. Nu știu dacă ea ar accepta această destăinuire, iar eu nu știu cum aș reacționa dacă ea m-ar refuza categoric, după atâția ani de așteptare, de speranță, sau numai de iluzii deșarte...
Maria: Ar trebui să încerci totuși ceva, nu să suferi atât de mult. Nu meriți să suferi atât, Luci!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Ce părere ai despre el?
Stela: Nu știu ce să-ți spun; e prea devreme să mă pronunț! Dar e drăguț.
Maria: Drăguț doar, spui?! Nu e numai drăguț! E revoltător de frumos; nefiresc de atrăgător... Mi se pare periculos să călătorim alături de unul ca el, pentru o perioadă atât de lungă. Sau cel puțin riscant.
Stela: Periculos, riscant?! Haide, fii serioasă!
Maria: Știi tu ce anume vreau să spun... Credeam că ei trei sunt mai în vârstă, ca domnul profesor Manea, nu așa de tineri, ca noi.
Stela: Și eu credeam la fel, dar se pare că ne-am înșelat amândouă.
Maria: În plus... Enka Lucian; după nume, mi-e foarte cunoscut, am mai auzit de el. Știi ce se vorbește despre el prin Institut?
Stela: Nu, habar n-am! Ce se vorbește?
Maria: Că ar fi un mare Don Juan. Sau, cel puțin, așa am auzit, iar acum, că l-am și văzut, înțeleg de ce.
Stela: Eh, aș...
Maria: Dar despre ceilalți doi ce părere ai?
Stela: Nu știu. Nu pot să-mi dau seama imediat. Vom avea destul timp să-i cunoaștem suficient de bine pe toți. Oricum, sunt drăguți; toți trei! Cel înalt pare puțin cam aiurit. Sper că știu să se poarte frumos, să nu fie niște mojici nesuferiți. Iar puștiul ăsta, Mihai; el e atât de tânăr...
Maria: Ai dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Stela: Poți să-mi explici și mie ce este asta, frumosule?! Sunt convinsă că ți-e foarte cunoscut acest obiect. Iar tu, lunganule, dă-te mai încolo! Deci, ce ai de zis în apărare, frumosule?! Hmm... N-aud nimic! Te ascult, comandante!
Lucian: Ce-ai vrea să-ți spun?!
Stela: Adevărul. Ce-ai zice despre asta?
Lucian: Adevărul?! Bine, recunosc... Am luat câteva pastile de acolo, să mă ajute să dorm. Niște somnifere...
Stela: Câteva, zici?! Doar câteva?! Atunci, explică-mi, te rog, de ce cutiuța asta, care până în urmă cu câteva zile, era plină ochi, e acum aproape goală?! Nu lipsesc deloc doar câteva, cum zici tu!
Lucian: Bine, de acord, am luat mai multe, poate. Dar nu pe toate deodată. Câteva doar. Le-am luat... în etape; două sau patru, la câteva ore distanță...
Stela: Asta ar mai fi lipsit, să le fi luat pe toate deodată! Și acum... Poți să-mi spui sincer, ce naiba se petrece cu tine, pentru că eu nu-mi dau seama!? Ești cumva inconștient când procedezi astfel, ți-ai pierdut complet mințile, sau ce?! De ce taci, comandante?! Te rog, spune-mi, ce naiba e cu tine?! Ești anormal, sau cum?!
Lucian: Nu știu...
Stela: Nu știi?! Nu te simți bine până nu faci câte o boacănă din asta, mare de tot?! Desigur, n-ai mai fi tu dacă ai renunța la toate prostiile astea... Vorbește odată! De ce taci?! Încă aștept explicații din partea ta... Să te aud, comandante! Ce ai de zis în apărare?
Lucian: Ce-aș putea spune?! N-am ce explica! Îmi pare rău...
Stela: Ah... Îți pare rău, nu?! Și cu asta crezi că ai rezolvat totul?! Ești complet nebun! Nebun, nu glumă!
Lucian: Nu știu; probabil...
Stela: Probabil?! Nu probabil, ci foarte sigur!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!