Als: Să reîncărcăm acumulatorii? Cum?
Rena: Sunt resurse de energie neexploatate, practic nelimitate. Ne trebuie doar puțină îndemânare și vom reuși.
Als: Ce îndemânare printre toți dinozaurii ăia? Cine o să ne ajute? Vărul Ty Rex? Unchiul Tricer? Mătușa Raptor?
Rena: Lasă ironia! Nu-i cazul.
Als: Dar eu vorbesc serios!
Rena: Robotul nostru ne va ajuta. Doar el. În plus, va trebui să învățăm să utilizăm în mod eficient aparatura de bord și utilajele de care dispunem. În rest, totul e din abundență.
Als: Inclusiv dinozaurii, sau, mai ales ei. Nu vom reuși niciodată!
Rena: Nu fi atât de sceptic. În plus, ai tu vreo altă idee mai bună?
Als: Nu, din nefericire, n-am. Dar tu ești comandantul. Găsește tu soluția potrivită!
Rena: Așa, lașule! Pasează-mi mie întreaga responsabilitate.
Als: Nu-mi spune mie laș!
Rena: Atunci nu te comporta de parcă ai fi!
Als: Bine, să coborâm, deși... Oare cum am putut spune una ca asta? Dar fie. Să facem cum zici tu. Ce prostie...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Als: Tyrannosaurul...
Rena: L-am văzut...
Als: De ce o sta acolo și nu atacă?
Rena: Nu știu. Probabil e sătul, altfel nu se explică. Ai vrea să-l vezi în acțiune?
Als: La drept vorbind, nu prea.
Rena: E o ea.
Als: Cum?!
Rena: Ty Rex-ul din pădure; e o femelă tânără. O "ea".
Als: De unde știi?
Rena: Știu...
Als: Cum? Și-a ridicat cumva fustița?
Rena: Aș... Tyranna...
Als: Poftim?!
Rena: Tyranna; așa am denumit-o.
Als: Vrei să spui că i-ai pus un nume? Tyranna?! Ești nebună!
Rena: Ba, deloc!
Als: Păi, ce, ne aflăm aici ca să botezăm dinozaurii din Cretacic?
Rena: Poate că nu, dar ei o să-i spun Tyranna.
Als: Trebuie să recunosc că e un nume care i se potrivește ca o mănușă.
Rena: Normal, doar e un Ty Rex, femelă.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Ce-i asta?
Rena: N-am idee.
Als: Ce fel de copaci sunt aceștia?
Rena: Nici asta nu știu. Ar putea fi Sequoia...
Als: Ce vegetație! Parcă ar fi o pădure tropicală.
Rena: Poate asta și e...
Als: În ce zonă a globului am nimerit oare?
Rena: Probabil în America de Sud; parcă pe acolo sunt păduri de genul acesteia, cu Sequoia...
Als: Probabil...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Și crezi că ai să mă poți lămuri tu în privința dinozaurilor?
Rena: Trebuie. Măcar esențialul, Als!
Als: Esențialul? Știu cam cum ar trebui să arate un Ty Rex și un Tricer, deci cred că e de ajuns.
Rena: Ba nu-i deloc suficient! Acolo, afară, nu te vei confrunta doar cu Ty Rex și cu Tricer. Sunt o mulțime de alte specii, pe care n-ai cum să le recunoști, doar prin simpla comparare cu aceștia.
Als: Dar ce nevoie aș avea să le recunosc?
Rena: Nu se știe niciodată. Poate vei avea.
Als: Eh, dacă are gheare și dinți, înseamnă că e un carnivor feroce, periculos și trebuie să mă feresc din calea lui; dacă nu, e din celălalt, un ierbivor mai puțin periculos și nu trebuie să-mi fac probleme...
Rena: Nu te poți ghida doar după aceste amănunte! Dinozaurii ierbivori și-au perfecționat numeroase modalități de apărare contra atacatorilor.
Als: Bine, hai să încercăm să învățăm puțină paleontologie. Instruiește-mă, șefa!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Parcă tu ai studiat paleontologia.
Rena: De fapt, am început doar s-o studiez. Nu mi-am terminat niciodată studiile astea de specialitate.
Als: Acum ai ocazia să ți le termini, în direct... În orice caz, câte perioade erau în era Mezozoică?
Rena: Atâta lucru ar trebui să ști și tu.
Als: Eu n-am studiat deloc paleontologia, dar parcă erau trei.
Rena: Exact. Atâtea erau; trei: Triasic, Jurasic și Cretacic. Iar Pangeea s-a despărțit în cele două continente, Laurasia și Gondwana, înaintea Cretacicului. Iar așa, atât de bine conturat, în Cretacicul Superior.
Als: Cretacic? Ce bine că n-am nimerit în Jurasic! Parcă atunci trăiau Stegosaurus, Brontosaurus, Ty Rex, Triceratops...
Rena: Greșit! Poate că primii doi, Stego și Bronto, au trăit în Jurasic, dar ceilalți doi, Ty Rex și Tricer, cu siguranță în Cretacic, ba chiar în Cretacicul Superior.
Als: Vrei să spui că... Ty Rex și Tricer?
Rena: Exact! Asta ne așteaptă acolo, jos...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Dar deocamdată, ce se aude cu cina din seara asta; sărim din nou și peste ea?
Rena: Iarăși ți-e foame? Tu numai la mâncare te gândești?
Als: Păi, ce să fac?! Nu-s eu de vină; stomacul cere. S-a obișnuit să i se ofere mai mult...
Rena: Va trebui să-l dezobișnuiești.
Als: Ah, mai dificil... De altfel, dacă nu sunt sătul, nu dau randament; poate greșesc calculele, ceea ce n-ar fi de dorit. Vrei să ajungem iar altundeva? Într-o altă lume? Într-un alt univers paralel?
Rena: Uff... Nu-ți face griji, nu vom sări peste cina din seara asta, însă va trebui să te înveți cu mai puțin.
Als: Mda... În ritmul ăsta, în curând am să arăt ca o fosilă, dar una vie.
Rena: Nu te mai plânge! Conformează-te situației! Și eu înfrunt aceleași neajunsuri ca și tine, dar nu fac atâta caz.
Als: Păi, tu, probabil ești obișnuită, doar te preocupa mereu menținerea siluetei.
Rena: Așa aveai impresia? Greșit, amice! Dar acum n-am încotro...
Als: Hmm, n-ai... Bine, lasă; hai să mâncăm totuși ceva!
Rena: Desigur.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Spuneai că ai obținut antidotul necesar mie din sângele unui saurian de afară.
Rena: Da. Numai așa am reușit să te stabilizez, altfel situația ta era incertă.
Als: Și cum era sângele dinozaurului ăsta? Rece sau cald?
Rena: Rece.
Als: Deci dinozaurii sunt creaturi cu sânge rece. Și iată cum am mai rezolvat astfel o altă mare dilemă a omenirii.
Rena: Nu m-aș grăbi cu afirmațiile de genul acesta. Concluzia e irelevantă.
Als: Ce vrei să spui?
Rena: Nu sunt foarte sigură de acest amănunt. De acord, acela avea sânge rece, dar nu-i exclus să existe și specii cu sânge cald. Ba chiar parcă sunt convinsă că există și din aceia.
Als: Ah; cum complici tu totul!
Rena: Nu-i adevărat! Nu complic nimic. Lucrurile nu sunt deloc simple. Afirmațiile de genul acesteia au nevoie de o bază solidă, de o confirmare, altfel nu-și au rostul.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Ai dreptate. Hai să continuăm scanarea. Vom alege locul de aterizare potrivit.
Als: Incredibil! Noi și dinozaurii din Cretacicul Superior, pe la sfârșitul erei Mezozoice... Sună ciudat. Sper totuși să nu cadă și meteoritul ăla în curând; n-am mai avea cum să ne apărăm și de el. Ăla ne-ar mai lipsi!
Rena: Ți-am mai zis de atâtea ori că nu e sigur că asta s-ar fi întâmplat.
Als: Știu ce mi-ai zis; nu sunt uituc. Nici tâmpit. Dar de atâtea ori s-a vorbit pe Terra despre acest gen de sfârșit al dinozaurilor, încât ăsta mi-a rămas întipărit în minte. Nu-mi pot închipui ce altceva ar fi putut păți giganții ăia...
Rena: Ce altceva? De pildă, am fi ajuns noi în timpul lor...
Als: Și noi am fi produs exterminarea lor?!
Rena: Glumeam, Als, ce naiba?
Als: Desigur, știam, ce crezi? Dar n-ar fi imposibil. Eu sunt un exterminator de temut. Deci, dinozaurilor, feriți-vă! Vine Als, meteoritul vostru!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Ce s-a întâmplat, Als?
Als: Nu știu. Dormeam... M-a trezit alarma! De abia am sosit. Acum verific sistemul.
Rena: Vreun incendiu cumva, vreo defecțiune a motoarelor, sau stricăciuni cauzate învelișului extern al navei de către radiațiile cosmice?
Als: Încă n-am reușit să aflu... Dar n-avem nici un incendiu. Nici probleme cu motoarele navei. Nici învelișul extern nu e afectat. Se pare însă că am deviat serios de la traseul pe care trebuia să-l urmăm.
Rena: Cum adică am deviat? S-a stricat pilotul automat? Nu ne mai îndreptăm spre Terra?
Als: Nu cred că mai mergem spre Terra... Cel puțin așa pare, conform indicațiilor aparaturii.
Rena: Ce-ar fi putut provoca o asemenea deviere?
Als: Nava a fost pe pilot automat, deci e posibil să se fi strecurat vreo eroare în sistem, sau vreun virus.
Rena: Vai! Și de cât timp ne deplasăm astfel? Și-n ce direcție?
Als: Încă nu știu nimic sigur.
Rena: Încearcă să corectezi traiectoria!
Als: Va fi foarte dificil...
Rena: Dificil sau nu, încearcă!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Eu cred că nu pot nici măcar să pronunț corect toate aceste denumiri.
Rena: Ar fi cazul să te obișnuiești cu ele, ba chiar să înveți câte ceva despre fiecare.
Als: Da', ce, am înnebunit? Nici prin gând nu-mi trece! Nu mă pasionează deloc paleontologia, câtuși de puțin.
Rena: Atunci să nu te plângi când nu vei reuși să deosebești un dinozaur carnivor de unul ierbivor, sau când nu vei reuși să-i recunoști, dacă te va ataca vreunul.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Cum? Te-ai întors deja?
Rena: Da. Ți-era dor de mine?
Als: Nu, deloc. M-aș fi bucurat să scap definitiv de tine, ești o pacoste! Cum de nu te-a inclus nici un dinozaur în meniul său?
Rena: Ca să vezi... Cum de-au neglijat oare?
Als: Fraierii! Habar n-au ce-au pierdut...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Te-ai încumeta să te aventurezi printre ele?
Als: Poate; închis într-o navetă, echipată corespunzător cu armamentul necesar. Aș înlătura rapid din cale orice creatură din asta, mică sau mare, ierbivoră sau carnivoră...
Rena: Ce-ai spus?! Să-ți fie clar, zevzecule! Nu vom ucide nici un dinozaur! Cap sec!
Als: Cum adică?!
Rena: Nu ne aflăm aici ca să ucidem aceste creaturi.
Als: Mai bine noi pe ele, decât ele pe noi. De altfel, oricum se ucid singure, între ele.
Rena: Asta nu-i treaba noastră! N-au decât să facă tot ceea ce vor! Noi n-avem dreptul să ne amestecăm, să ne implicăm, să distrugem echilibrul ecologic dintre ele.
Als: Despre ce echilibru vorbești? În scurt timp va sosi meteoritul și... Buuum!!! Pa! S-a zis cu orice echilibru. Adio!
Rena: Ia mai lasă meteoritul ăla afurisit în pace! În orice caz, noi n-avem dreptul să provocăm moartea nici unui exemplar dintre aceste creaturi.
Als: Ascultă, drăguțo, eu am de gând să ne apărăm cu orice preț. Și prefer ca prețul să fie viața vreunui dinozaur, nu a noastră.
Rena: Să ne apărăm, de acord! Dar asta nu înseamnă să ucidem. Credeam că ne deosebim de acele creaturi...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: De altfel, Cretacicul Superior... Nu-i asta perioada care a pus capăt erei Mezozoice și dominației dinozaurilor?
Rena: Ba da, e ultima perioadă din Mezozoic.
Als: Și s-a încheiat cu extincția dinozaurilor, datorată unui meteorit uriaș, un asteroid, care a căzut pe Pământ, determinând schimbări majore, bruște, în evoluția Terrei.
Rena: Așa se presupune, că un asteroid ar fi cauzat extincția dinozaurilor, dar nu se știe sigur.
Als: Și oare noi ne aflăm chiar înainte de sosirea meteoritului cu pricina?
Rena: Als, repet, e doar o teorie, încă nesigură. Nu este confirmată.
Als: Ce contează? N-aș vrea să fiu acolo, când va sosi meteoritul, să asist la dispariția dinozaurilor. De altfel, n-aș vrea să fiu deloc acolo, nici când aceștia ar fi vii, umblând liberi, prin păduri... Nu! Hotărât: Nu! Categoric, nu! Nu!!!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Ce ești? Pari cam micuț pentru un dinozaur! Probabil că ești pui, nu-i așa?! Ce știi tu oare? Ce mă privești așa? N-ai mai văzut asemenea ființe ca mine, nu?! Nici n-o să mai ai vreodată ocazia! Ține minte: Eu sunt Als! Un om... Pricepi?! Mai mult de-o groază... Ce să pricepi?! Ești tare prost, greu de cap, încet la minte! Și al dracului de urât, pe deasupra! Nu-i de mirare că ați dispărut toți de pe suprafața Terrei. Și-o să dispăreți din nou, în curând. Nu mai e mult până vine meteoritul, face "Bum!" și gata! Asta a fost! S-a zis cu voi! Sunteți istorie; de domeniul trecutului. Te uiți la mine... Vezi, eu reprezint viitorul, nu cei ca tine, de teapa ta. Hm; ești prost. Teribil de prost! Nu pricepi nimic, nici o iotă... Hai, cară-te, dacă n-ai treabă pe aici! Lasă-mă naiba în pace! Du-te unde oi vrea, să nu te mai văd pe aici... Ce dracu' de nu cade meteoritu' ăla stupid odată, să termine cu toate creaturile astea idioate, oribile și uriașe?! Eu și Rena ne-am descurca, am supraviețui, am avea unde să ne adăpostim. Cât despre proștii ăștia... Cui îi pasă ce pățesc? Probabil, doar Renei! Paleontologie; hm, ce porcărie inutilă! Oricum, extincția îi așteaptă pe toți fraierii ăștia și ei habar n-au; se plimbă nepăsători pe aici, de parcă ar fi stăpânii lumii... Tot aici ești? Pleacă, n-auzi?! N-ai dispărut? Ce mai aștepți? Hai, du-te! Cară-te! Marș...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Stela, te rog eu... Nu fi așa dură cu el!
Stela: Dură?! Eu?! Tot eu?! Nu-i mai tot luați partea! Nici acum nu vă dați seama că, datorită acestor pastiluțe pe care și-a permis să le ia cu de la sine putere, putea să doarmă mult și bine, pe veci chiar și poate niciodată nu ne-am fi dat seama din ce cauză! Aceste pastiluțe sunt foarte "curate", nu lasă deloc urme în organism, de aceea aparatura medicală și toate analizele pe care i le făceam degeaba indicau în mod cert că n-are absolut nimic, e perfect sănătos! Sunt asimilate rapid și eficient! Fără urme... Deci, doar câteva să mai fi luat și n-am mai fi avut ce să facem pentru tine, frumosule, nu te-am mai fi putut ajuta cu nimic, în nici un fel, nu te-am fi putut salva, oricât ne-am fi străduit noi! Și nici n-am fi știut de ce s-ar fi întâmplat astfel... Ce zici de fapta ta acum? Spune ceva, comandante!
Lucian: Păi... Cine știe?! Poate că era mai bine! Scăpați de mine și gata! Mare scofală?!
Stela: Ah, da?! Mare scofală?! Și gata, că bine zici! E nebun! Vedeți?! Complet nebun... Ascultă-mă bine, frumosule! Să nu mai spui niciodată așa ceva, nici măcar în glumă, că te pocnesc serios, de mă ții minte pentru tot restul vieții tale, pricepi?! Cu mine nu e de joacă! Să nu mai încerci vreodată să faci ceva asemănător, că intri în mare încurcătură! Ne-am înțeles?!
Lucian: Da... Pricep.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Arată-mi ultima fotografie!
Lucian: Nu cred că ai vrea s-o vezi...
Lia: Dă-mi-o! Ah, da... Poți s-o păstrezi pe aceasta. Mie nu-mi trebuie.
Lucian: Ți-am spus că n-o să-ți placă.
Lia: Nu contează... Spune mersi că n-am rupt-o! Dar nu cumva s-o arăți colegilor noștri, să te lauzi cu ea.
Lucian: De ce-aș face așa ceva?! Sincer, nu-mi stă în caracter... Din nou mă surprinzi, într-un mod neplăcut; cât de puțin mă cunoști, Lia... Ce zici, mai stăm sau coborâm?
Lia: Mai stăm! Nu coborâm încă.
Lucian: Bine. Dacă zici tu, atunci să stăm. Dar nu prea mult. Aproape s-a înserat.
Lia: Nu-i nici o problemă, doar suntem pe Proxima.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Ba da, draga mea. Ar trebui, ar fi minunat... Să-i vorbești, să-i spui totul, nu numai despre problemele tale, dar și ceea ce ți-am povestit eu depre el, să-i mărturisești totul, inclusiv dragostea ta pentru el. Ar fi bine ca el să afle toate acestea de la tine, nu din alte surse și nu știu de ce, însă sunt sigur că nu doar va încerca să te ajute, dar va și reuși acest lucru. Nu știu de ce am această convingere, totuși, o am, asta-i sigur!
Lia: Ah, tati... Nu pot să-ți promit nimic în sensul ăsta, dar poate că vreodată am să încerc să vorbesc cu el despre toate acestea. Nu știu însă dacă voi și reuși, el mă intimidează. Are ceva care... E adevărat că mă atrage, totuși, mi-e greu să-i vorbesc, despre orice, mai ales despre așa ceva. Mi-e foarte greu și numai să-l privesc, dar să-i mai și spun asemenea lucruri...
To Kuny: Păi, dacă te deranjează atât de mult privirea lui și te intimidează, nu te uita în ochii lui când îi vorbești.
Lia: Dar unde altundeva să mă uit, dacă am fi doar noi doi, eu și el?! Nu-l pot evita tot timpul... Nu știu dacă vreodată voi putea, nu știu dacă voi reuși să-i vorbesc...
To Kuny: Ar trebui, draga mea. Cel puțin, să încerci. Spre binele tău, scumpo, chiar ar trebui. Și nu vreodată, ci cât mai curând. Problema asta nu suferă amânare. Crede-mă, așa ar fi corect. El este blând, bun, calm și înțelegător, mai ales cu tine. Are multă răbdare. Te va înțelege și sigur te va ajuta, pentru că te iubește, nespus de mult. Zău, scumpo...
Lia: Poate că ai dreptate, tati. Poate voi încerca vreodată, într-o zi; nu știu sigur, poate, deci nu pot să-ți promit nimic. Dar dacă, așa cum spui tu, mă iubește, de ce nu ia el însuși inițiativa, de ce nu încearcă el primul să-mi vorbească deschis, la modul cel mai serios posibil; cred că, în mod normal, el ar trebui să fie cel care să pornească o astfel de discuție.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Felicitări, Lucian! Vezi că în cele din urmă tot tu ai fost numit comandantul nostru. Am avut deci dreptate când am presupus că tu vei fi acela; am avut o intuiție grozavă.
Lucian: Da, Maria, se pare că ai avut dreptate. Îți mulțumesc pentru felicitări, deși nu știu cum ai putut să-ți dai seama atât de exact de acest amănunt. Cred că te-ai infiltrat cumva prin Comisia care a fost desemnată să ia această decizie, sau probabil ai avut relații importante printre cei din Comisie.
Maria: Asta cred că se dorea a fi o glumă. Îmi place că ai simțul umorului.
Lucian: Da, cred că tocmai asta ne mai lipsea: Un comandant cu simțul umorului; în rest le aveam pe toate, nu-i așa?!
Maria: Cu simțul umorului, dar și cu cel al responsabilității.
Lucian: Adică, vrei cumva să spui că doar eu voi fi responsabil de tot ceea ce se va întâmpla, bine sau rău, de acum încolo, în decursul celor 13 ani, sau cât va dura misiunea noastră?! Te asigur că-mi voi asuma întreaga responsabilitate care-mi revine, dar nu cred că totul ar trebui să cadă pe umerii mei; n-aș putea face față!
Maria: N-am vrut să spun asta, Lucian. Nu mă înțelege greșit. Bineînțeles că nu trebuie să cadă totul pe umerii tăi sau ai lui Mihai; într-un fel sau altul, toți suntem răspunzători de ceea ce se va întâmpla în continuare și trebuie să contribuim cu ceva. N-o să vă lăsăm singuri.
Lucian: Mă bucur să aud asta.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Știi că tata se înțelege foarte bine cu comandantul vostru?
Maria: Nu știu... Cu Luci?! Ce vrei să spui?
Nick: Păi, chiar Luci mi-a spus că tatăl meu i-a acordat prietenia sa, sprijinul său.
Maria: Serios?! Surprinzător... Deși n-ar trebui să mi se pară astfel. Luci e un tip care reușește să stârnească astfel de reacții. Dar tatăl tău...
Nick: Da. I-a devenit un fel de... Domnul director de acolo, de pe Terra, care, după cum am înțeles eu, îl ajuta să treacă peste anumite momente mai dificile. Acum tata s-a oferit de bună voie să-i ia locul acelui domn, deci, i-a acordat lui Luci prietenia și sprijinul său.
Maria: Ca să vezi...
Nick: În plus, pe drum spre nava voastră, mă gândeam chiar să-i spun totuși câte ceva colegului tău, comandantul misiunii. Nu chiar tot ce știu, dar o bună parte din adevăr.
Maria: Adevărat, iubitule? Ai fi făcut asta?
Nick: Da. Sau nu... Nu știu. Eram derutat. Nu știam dacă ar fi bine să-i spun ceva, doar îi promisesem tatălui meu că voi păstra în continuare tăcerea. Însă dacă nu vă găseam îmbrățișați și m-ar fi întrebat ceva în acest sens, cred că i-aș fi spus, totuși... Oricum, dacă i-aș fi spus ceva, nu i-aș fi spus totul, ci doar ceva foarte vag, sau...
Maria: Încă nu e prea târziu. I-ai putea încă spune.
Nick: Nu, acum nu, n-aș mai putea, deși... Vezi tu, și mie mi-e greu. Adică, aș vrea foarte mult ca ei să știe că sunt la fel ca voi, că sunt de-al vostru, să ne putem bucura toți, împreună, de faptul că ne-am regăsit, dar... Nu! Acum nu! Chiar nu mai pot! Te rog, înțelege-mă! Să încercăm să-i facem pe plac tatălui meu, în continuare. Cel puțin deocamdată.
Maria: Bine, voi încerca și eu. Însă nu te asigur că voi și reuși acest lucru. Dacă vreunul dintre ei mă va întreba ceva în acest sens, nu știu dacă mă voi putea abține. Serios, nu știu... Sper să nu mă întrebe.
Nick: Te înțeleg. Oricum, se pare că tot tatăl meu a câștigat și de data aceasta.
Maria: Așa e, se pare... Sper că într-adevăr va discuta cât mai curând cu Luci, deși nu știm ce îi va spune, însă sper că va reuși să-l convingă măcar să nu insiste asupra subiectului, o perioadă. Ceea ce ar putea reuși, de moment ce spui că se înțeleg atât de bine amândoi. Luci era foarte apropiat de domnul director, îi era un bun prieten, iar dacă tatăl tău a preluat rolul dânsului în viața lui, înseamnă că au devenit apropiați, deci, se înțeleg.
Nick: Așa sper și eu...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ah, Lia, oricât aș încerca să te înțeleg, cred că nu voi reuși niciodată!
Lia: Același lucru e valabil și pentru mine, în cazul tău. Singurul lucru pe care-l înțeleg ar fi că totuși, ești un mare Don Juan, în continuare, fie că-ți place, fie că nu. Nu poți nega acest lucru și ar fi bine să nici nu încerci.
Lucian: De ce aș contrazice un psihiatru?! Ar fi o "nebunie" din partea mea!
Lia: Lasă textele, Don Juan!
Lucian: Le-aș lăsa, dar nu-mi dai voie... În fine! Repet: Chiar nu contează! Aș aprecia însă dacă ți-ai ține gura față de colegii noștri și nu le-ai spune nimic din ceea ce tocmai ai aflat.
Lia: De ce nu le-aș spune?
Lucian: Pentru că... Nu știu. Nu găsesc motive. Dar nu văd nici de ce le-ai spune. Nu-i nimic interesant. Nu te-ar ajuta cu nimic.
Lia: Nu-ți face griji. Nu le voi spune! Promit!
Lucian: Nu-i nevoie să-mi promiți, dar, oricum, mulțumesc. Deci, eu ți-am povestit partea mea. Acum e rândul tău. Tu ce ai de spus?
Lia: Eu?! În legătură cu ce? Cumva... Cu Sid?! Nimic!
Lucian: Haide, eu ți-am făcut pe plac, deși nu eram obligat! Încearcă să procedezi și tu la fel. Relația de parteneriat se bazează pe încredere reciprocă, nu doar de o singură parte; de obicei, de partea mea. Doar eu trebuie să fiu cel sincer, mereu? Tu, nu? Niciodată?
Lia: Fie. De fapt, cu Sid m-am întâlnit sâmbătă seara, prin oraș, iar la despărțire, am căzut de acord să ne vedem și ziua următoare, adică ieri. Și asta a fost tot.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aș avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly să aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!