Als: Dar deocamdată, ce se aude cu cina din seara asta; sărim din nou și peste ea?
Rena: Iarăși ți-e foame? Tu numai la mâncare te gândești?
Als: Păi, ce să fac?! Nu-s eu de vină; stomacul cere. S-a obișnuit să i se ofere mai mult...
Rena: Va trebui să-l dezobișnuiești.
Als: Ah, mai dificil... De altfel, dacă nu sunt sătul, nu dau randament; poate greșesc calculele, ceea ce n-ar fi de dorit. Vrei să ajungem iar altundeva? Într-o altă lume? Într-un alt univers paralel?
Rena: Uff... Nu-ți face griji, nu vom sări peste cina din seara asta, însă va trebui să te înveți cu mai puțin.
Als: Mda... În ritmul ăsta, în curând am să arăt ca o fosilă, dar una vie.
Rena: Nu te mai plânge! Conformează-te situației! Și eu înfrunt aceleași neajunsuri ca și tine, dar nu fac atâta caz.
Als: Păi, tu, probabil ești obișnuită, doar te preocupa mereu menținerea siluetei.
Rena: Așa aveai impresia? Greșit, amice! Dar acum n-am încotro...
Als: Hmm, n-ai... Bine, lasă; hai să mâncăm totuși ceva!
Rena: Desigur.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Als: Tyrannosaurul...
Rena: L-am văzut...
Als: De ce o sta acolo și nu atacă?
Rena: Nu știu. Probabil e sătul, altfel nu se explică. Ai vrea să-l vezi în acțiune?
Als: La drept vorbind, nu prea.
Rena: E o ea.
Als: Cum?!
Rena: Ty Rex-ul din pădure; e o femelă tânără. O "ea".
Als: De unde știi?
Rena: Știu...
Als: Cum? Și-a ridicat cumva fustița?
Rena: Aș... Tyranna...
Als: Poftim?!
Rena: Tyranna; așa am denumit-o.
Als: Vrei să spui că i-ai pus un nume? Tyranna?! Ești nebună!
Rena: Ba, deloc!
Als: Păi, ce, ne aflăm aici ca să botezăm dinozaurii din Cretacic?
Rena: Poate că nu, dar ei o să-i spun Tyranna.
Als: Trebuie să recunosc că e un nume care i se potrivește ca o mănușă.
Rena: Normal, doar e un Ty Rex, femelă.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Ce-i asta?
Rena: N-am idee.
Als: Ce fel de copaci sunt aceștia?
Rena: Nici asta nu știu. Ar putea fi Sequoia...
Als: Ce vegetație! Parcă ar fi o pădure tropicală.
Rena: Poate asta și e...
Als: În ce zonă a globului am nimerit oare?
Rena: Probabil în America de Sud; parcă pe acolo sunt păduri de genul acesteia, cu Sequoia...
Als: Probabil...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Să reîncărcăm acumulatorii? Cum?
Rena: Sunt resurse de energie neexploatate, practic nelimitate. Ne trebuie doar puțină îndemânare și vom reuși.
Als: Ce îndemânare printre toți dinozaurii ăia? Cine o să ne ajute? Vărul Ty Rex? Unchiul Tricer? Mătușa Raptor?
Rena: Lasă ironia! Nu-i cazul.
Als: Dar eu vorbesc serios!
Rena: Robotul nostru ne va ajuta. Doar el. În plus, va trebui să învățăm să utilizăm în mod eficient aparatura de bord și utilajele de care dispunem. În rest, totul e din abundență.
Als: Inclusiv dinozaurii, sau, mai ales ei. Nu vom reuși niciodată!
Rena: Nu fi atât de sceptic. În plus, ai tu vreo altă idee mai bună?
Als: Nu, din nefericire, n-am. Dar tu ești comandantul. Găsește tu soluția potrivită!
Rena: Așa, lașule! Pasează-mi mie întreaga responsabilitate.
Als: Nu-mi spune mie laș!
Rena: Atunci nu te comporta de parcă ai fi!
Als: Bine, să coborâm, deși... Oare cum am putut spune una ca asta? Dar fie. Să facem cum zici tu. Ce prostie...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Parcă tu ai studiat paleontologia.
Rena: De fapt, am început doar s-o studiez. Nu mi-am terminat niciodată studiile astea de specialitate.
Als: Acum ai ocazia să ți le termini, în direct... În orice caz, câte perioade erau în era Mezozoică?
Rena: Atâta lucru ar trebui să ști și tu.
Als: Eu n-am studiat deloc paleontologia, dar parcă erau trei.
Rena: Exact. Atâtea erau; trei: Triasic, Jurasic și Cretacic. Iar Pangeea s-a despărțit în cele două continente, Laurasia și Gondwana, înaintea Cretacicului. Iar așa, atât de bine conturat, în Cretacicul Superior.
Als: Cretacic? Ce bine că n-am nimerit în Jurasic! Parcă atunci trăiau Stegosaurus, Brontosaurus, Ty Rex, Triceratops...
Rena: Greșit! Poate că primii doi, Stego și Bronto, au trăit în Jurasic, dar ceilalți doi, Ty Rex și Tricer, cu siguranță în Cretacic, ba chiar în Cretacicul Superior.
Als: Vrei să spui că... Ty Rex și Tricer?
Rena: Exact! Asta ne așteaptă acolo, jos...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Ai dreptate. Hai să continuăm scanarea. Vom alege locul de aterizare potrivit.
Als: Incredibil! Noi și dinozaurii din Cretacicul Superior, pe la sfârșitul erei Mezozoice... Sună ciudat. Sper totuși să nu cadă și meteoritul ăla în curând; n-am mai avea cum să ne apărăm și de el. Ăla ne-ar mai lipsi!
Rena: Ți-am mai zis de atâtea ori că nu e sigur că asta s-ar fi întâmplat.
Als: Știu ce mi-ai zis; nu sunt uituc. Nici tâmpit. Dar de atâtea ori s-a vorbit pe Terra despre acest gen de sfârșit al dinozaurilor, încât ăsta mi-a rămas întipărit în minte. Nu-mi pot închipui ce altceva ar fi putut păți giganții ăia...
Rena: Ce altceva? De pildă, am fi ajuns noi în timpul lor...
Als: Și noi am fi produs exterminarea lor?!
Rena: Glumeam, Als, ce naiba?
Als: Desigur, știam, ce crezi? Dar n-ar fi imposibil. Eu sunt un exterminator de temut. Deci, dinozaurilor, feriți-vă! Vine Als, meteoritul vostru!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Ce s-a întâmplat, Als?
Als: Nu știu. Dormeam... M-a trezit alarma! De abia am sosit. Acum verific sistemul.
Rena: Vreun incendiu cumva, vreo defecțiune a motoarelor, sau stricăciuni cauzate învelișului extern al navei de către radiațiile cosmice?
Als: Încă n-am reușit să aflu... Dar n-avem nici un incendiu. Nici probleme cu motoarele navei. Nici învelișul extern nu e afectat. Se pare însă că am deviat serios de la traseul pe care trebuia să-l urmăm.
Rena: Cum adică am deviat? S-a stricat pilotul automat? Nu ne mai îndreptăm spre Terra?
Als: Nu cred că mai mergem spre Terra... Cel puțin așa pare, conform indicațiilor aparaturii.
Rena: Ce-ar fi putut provoca o asemenea deviere?
Als: Nava a fost pe pilot automat, deci e posibil să se fi strecurat vreo eroare în sistem, sau vreun virus.
Rena: Vai! Și de cât timp ne deplasăm astfel? Și-n ce direcție?
Als: Încă nu știu nimic sigur.
Rena: Încearcă să corectezi traiectoria!
Als: Va fi foarte dificil...
Rena: Dificil sau nu, încearcă!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Spuneai că ai obținut antidotul necesar mie din sângele unui saurian de afară.
Rena: Da. Numai așa am reușit să te stabilizez, altfel situația ta era incertă.
Als: Și cum era sângele dinozaurului ăsta? Rece sau cald?
Rena: Rece.
Als: Deci dinozaurii sunt creaturi cu sânge rece. Și iată cum am mai rezolvat astfel o altă mare dilemă a omenirii.
Rena: Nu m-aș grăbi cu afirmațiile de genul acesta. Concluzia e irelevantă.
Als: Ce vrei să spui?
Rena: Nu sunt foarte sigură de acest amănunt. De acord, acela avea sânge rece, dar nu-i exclus să existe și specii cu sânge cald. Ba chiar parcă sunt convinsă că există și din aceia.
Als: Ah; cum complici tu totul!
Rena: Nu-i adevărat! Nu complic nimic. Lucrurile nu sunt deloc simple. Afirmațiile de genul acesteia au nevoie de o bază solidă, de o confirmare, altfel nu-și au rostul.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Te-ai încumeta să te aventurezi printre ele?
Als: Poate; închis într-o navetă, echipată corespunzător cu armamentul necesar. Aș înlătura rapid din cale orice creatură din asta, mică sau mare, ierbivoră sau carnivoră...
Rena: Ce-ai spus?! Să-ți fie clar, zevzecule! Nu vom ucide nici un dinozaur! Cap sec!
Als: Cum adică?!
Rena: Nu ne aflăm aici ca să ucidem aceste creaturi.
Als: Mai bine noi pe ele, decât ele pe noi. De altfel, oricum se ucid singure, între ele.
Rena: Asta nu-i treaba noastră! N-au decât să facă tot ceea ce vor! Noi n-avem dreptul să ne amestecăm, să ne implicăm, să distrugem echilibrul ecologic dintre ele.
Als: Despre ce echilibru vorbești? În scurt timp va sosi meteoritul și... Buuum!!! Pa! S-a zis cu orice echilibru. Adio!
Rena: Ia mai lasă meteoritul ăla afurisit în pace! În orice caz, noi n-avem dreptul să provocăm moartea nici unui exemplar dintre aceste creaturi.
Als: Ascultă, drăguțo, eu am de gând să ne apărăm cu orice preț. Și prefer ca prețul să fie viața vreunui dinozaur, nu a noastră.
Rena: Să ne apărăm, de acord! Dar asta nu înseamnă să ucidem. Credeam că ne deosebim de acele creaturi...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Și crezi că ai să mă poți lămuri tu în privința dinozaurilor?
Rena: Trebuie. Măcar esențialul, Als!
Als: Esențialul? Știu cam cum ar trebui să arate un Ty Rex și un Tricer, deci cred că e de ajuns.
Rena: Ba nu-i deloc suficient! Acolo, afară, nu te vei confrunta doar cu Ty Rex și cu Tricer. Sunt o mulțime de alte specii, pe care n-ai cum să le recunoști, doar prin simpla comparare cu aceștia.
Als: Dar ce nevoie aș avea să le recunosc?
Rena: Nu se știe niciodată. Poate vei avea.
Als: Eh, dacă are gheare și dinți, înseamnă că e un carnivor feroce, periculos și trebuie să mă feresc din calea lui; dacă nu, e din celălalt, un ierbivor mai puțin periculos și nu trebuie să-mi fac probleme...
Rena: Nu te poți ghida doar după aceste amănunte! Dinozaurii ierbivori și-au perfecționat numeroase modalități de apărare contra atacatorilor.
Als: Bine, hai să încercăm să învățăm puțină paleontologie. Instruiește-mă, șefa!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Cum? Te-ai întors deja?
Rena: Da. Ți-era dor de mine?
Als: Nu, deloc. M-aș fi bucurat să scap definitiv de tine, ești o pacoste! Cum de nu te-a inclus nici un dinozaur în meniul său?
Rena: Ca să vezi... Cum de-au neglijat oare?
Als: Fraierii! Habar n-au ce-au pierdut...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Eu cred că nu pot nici măcar să pronunț corect toate aceste denumiri.
Rena: Ar fi cazul să te obișnuiești cu ele, ba chiar să înveți câte ceva despre fiecare.
Als: Da', ce, am înnebunit? Nici prin gând nu-mi trece! Nu mă pasionează deloc paleontologia, câtuși de puțin.
Rena: Atunci să nu te plângi când nu vei reuși să deosebești un dinozaur carnivor de unul ierbivor, sau când nu vei reuși să-i recunoști, dacă te va ataca vreunul.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: De altfel, Cretacicul Superior... Nu-i asta perioada care a pus capăt erei Mezozoice și dominației dinozaurilor?
Rena: Ba da, e ultima perioadă din Mezozoic.
Als: Și s-a încheiat cu extincția dinozaurilor, datorată unui meteorit uriaș, un asteroid, care a căzut pe Pământ, determinând schimbări majore, bruște, în evoluția Terrei.
Rena: Așa se presupune, că un asteroid ar fi cauzat extincția dinozaurilor, dar nu se știe sigur.
Als: Și oare noi ne aflăm chiar înainte de sosirea meteoritului cu pricina?
Rena: Als, repet, e doar o teorie, încă nesigură. Nu este confirmată.
Als: Ce contează? N-aș vrea să fiu acolo, când va sosi meteoritul, să asist la dispariția dinozaurilor. De altfel, n-aș vrea să fiu deloc acolo, nici când aceștia ar fi vii, umblând liberi, prin păduri... Nu! Hotărât: Nu! Categoric, nu! Nu!!!
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Ce ești? Pari cam micuț pentru un dinozaur! Probabil că ești pui, nu-i așa?! Ce știi tu oare? Ce mă privești așa? N-ai mai văzut asemenea ființe ca mine, nu?! Nici n-o să mai ai vreodată ocazia! Ține minte: Eu sunt Als! Un om... Pricepi?! Mai mult de-o groază... Ce să pricepi?! Ești tare prost, greu de cap, încet la minte! Și al dracului de urât, pe deasupra! Nu-i de mirare că ați dispărut toți de pe suprafața Terrei. Și-o să dispăreți din nou, în curând. Nu mai e mult până vine meteoritul, face "Bum!" și gata! Asta a fost! S-a zis cu voi! Sunteți istorie; de domeniul trecutului. Te uiți la mine... Vezi, eu reprezint viitorul, nu cei ca tine, de teapa ta. Hm; ești prost. Teribil de prost! Nu pricepi nimic, nici o iotă... Hai, cară-te, dacă n-ai treabă pe aici! Lasă-mă naiba în pace! Du-te unde oi vrea, să nu te mai văd pe aici... Ce dracu' de nu cade meteoritu' ăla stupid odată, să termine cu toate creaturile astea idioate, oribile și uriașe?! Eu și Rena ne-am descurca, am supraviețui, am avea unde să ne adăpostim. Cât despre proștii ăștia... Cui îi pasă ce pățesc? Probabil, doar Renei! Paleontologie; hm, ce porcărie inutilă! Oricum, extincția îi așteaptă pe toți fraierii ăștia și ei habar n-au; se plimbă nepăsători pe aici, de parcă ar fi stăpânii lumii... Tot aici ești? Pleacă, n-auzi?! N-ai dispărut? Ce mai aștepți? Hai, du-te! Cară-te! Marș...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Tu?! Ce cauți aici? Nu trebuia să fii aici...
Lucian: Am venit să te trezesc. Se pare că ești cam puturoasă. Toți sunt deja afară și te așteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ți-e clar? Pentru că așa am vrut. Hai, acum, trezește-te odată! Doar nu-ți închipui că aș fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat să vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe ușă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o lași deschisă, dacă nu dorești să intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puțin...
Lucian: Puțin doar?! Am de gând să stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalți, ne așteaptă. Domnișoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineață.
Lia: Înseamnă că ea a lăsat ușa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune că trebuie să-i fiu recunoscător, să-i mulțumesc, altfel aș fi stat mult și bine să aștept la ușă, până binevoiai tu să te trezești, să-mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ți face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aș fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-mă, te-am privit doar, atâta tot.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Acum însă, spune-mi, ce altceva mai ești, în afară de astronom șef, elev al domnului profesor Manea, preferatul domnului director, matematician, proiectantul navei și unul dintre constructorii ei?
Lucian: Chiar te interesează, sau de ce mă întrebi?
Lia: Din simplă curiozitate, dar dacă nu vrei să-mi spui, n-am să insist.
Lucian: Nu sunt decât matematician. Care ți-e verdictul?
Lia: Matematician? Asta știam deja. Dar ce altceva?
Lucian: Matematician și nimic altceva, cel puțin deocamdată, din câte știu. De ce ar trebui să mai fiu și altceva? Nu înțeleg... Ce altceva ai vrea să mai fiu?
Lia: Nu ce-aș vrea eu să mai fii; ce altceva mai ești în realitate?
Lucian: Nimic. Poate doar un Don Juan, nu-i așa? Sau poate un Casanova?
Lia: Nu-i nevoie să-mi amintești de impresia pe care o am despre tine, nu crezi?!
Lucian: Și ce se întâmplă dacă sunt numai matematician? Nu e oare de ajuns?
Lia: Ba da, poate e suficient. Credeam doar că ai mai fi și altceva.
Lucian: Regret, altceva nu mai sunt, decât doar Enka Lucian, dacă-ți convine.
Lia: Păi, tocmai asta nu-mi prea convine mie, că ești chiar acel Enka Lucian a cărui faimă este de mult recunoscută în întreg Institutul și nu se limitează doar la Institutul nostru, însă se pare că n-am ce face. N-am de ales; sunt nevoită să accept ideea că-mi vei fi coleg. Mă întreb numai la ce oare e nevoie de un matematician într-o misiune spațială importantă?
Lucian: Nu se știe niciodată. Poate că totuși e nevoie și de un matematician ca mine, oi fi și eu bun la ceva, poate că vă voi fi de folos vreodată, mă mai pricep și la multe alte mărunțișuri, nu doar la calcule matematice.
Lia: Mărunțișuri? Cine are nevoie de mărunțișuri?
Lucian: Într-adevăr, oare cine?! Oricum, în spațiu, uneori e nevoie și de matematică, printre altele.
Lia: Probabil...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Așa-i mult mai bine.
Lucian: Desigur. Și arăți mult mai bine. Cu costumul ăla pe tine, nici nu-ți distingeam chipul. Doar după glas am reușit să te recunosc, să-mi dau seama că ești tu. E chiar atât de incomod costumul protector, de nu-l poți suporta pe tine?
Sonya: Nu chiar, dar nu mă simt bine încorsetată cu el; am impresia că aș fi privată de libertate. Mi-e mult mai bine fără el.
Lucian: Pricep. Deci, nu costumul e incomod, ci faptul că ești obligată să-l porți.
Sonya: Cam așa. De ce nu încerci să porți și tu un costum din ăsta câtva timp, să vezi cum e? Poate așa ai înțelege mai bine...
Lucian: Aș putea încerca, dar nu, mulțumesc, prefer să stau așa, fără.
Sonya: Păi, vezi... Ce bine e de tine, de voi; voi sunteți cu adevărat liberi, noi avem doar falsa impresie de libertate, când, de fapt, trăim mereu izolați de mediul extern, fie într-o lume artificială, fie în costume protectoare.
Lucian: Lasă, nu-i chiar atât de grav cum ți se pare. Dar cum, n-ați găsit o altă posibilitate de a supraviețui?
Sonya: Nu, pentru noi asta pare unica modalitate de supraviețuire.
Lucian: E bine că ați găsit totuși o soluție.
Sonya: Care nu pare deloc a fi cea mai potrivită.
Lucian: Totuși, e destul de bine. Dar să nu mai vorbim despre asta, dacă nu-ți convine subiectul și te indispune...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Poate ar trebui să mă duc după el, să încerc să-i explic...
Maria: Nu! Nu-i nevoie! Lasă-l, Luci!
Lucian: Poftim?! Să-l las? Dar ai văzut cât de răvășit era...
Maria: Exact! Am văzut. Și tu ești la fel ca el! Acum sunteți amândoi prea tulburați pentru a vă și înțelege unul cu altul. Oricum, el sigur nu te-ar asculta.
Lucian: Păi, nu pot nega că-l înțeleg perfect! La naiba! Cum reușesc oare mereu să intru în astfel de încurcături?! Sunt atât de tâmpit uneori! Nu-mi vine să cred! La naiba!
Maria: Ah, Luci... Tu n-ai nici o vină, cel puțin nu de data asta. Doar încercai să mă liniștești, atâta tot. Acum tu ești cel tulburat, după cum observ eu.
Lucian: Sigur că sunt! Cum altfel ai vrea să fiu?! Calm?! N-aș putea... Vezi, se pare că dacă până acum nu aveai totuși, nici un fel de probleme cu Nick, acum chiar că ai una, destul de gravă. Și numai din cauza mea! La naiba! Simt că înnebunesc! Uff... Ce prost sunt! Mare prost...
Maria: Luci, tu ești oricum altcumva ai vrea tu să fii, numai prost, sigur nu! Deci, nu spune așa ceva! Niciodată!
Lucian: Off, blondo... Tare mult aș vrea să ai dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Ba da, draga mea. Ar trebui, ar fi minunat... Să-i vorbești, să-i spui totul, nu numai despre problemele tale, dar și ceea ce ți-am povestit eu depre el, să-i mărturisești totul, inclusiv dragostea ta pentru el. Ar fi bine ca el să afle toate acestea de la tine, nu din alte surse și nu știu de ce, însă sunt sigur că nu doar va încerca să te ajute, dar va și reuși acest lucru. Nu știu de ce am această convingere, totuși, o am, asta-i sigur!
Lia: Ah, tati... Nu pot să-ți promit nimic în sensul ăsta, dar poate că vreodată am să încerc să vorbesc cu el despre toate acestea. Nu știu însă dacă voi și reuși, el mă intimidează. Are ceva care... E adevărat că mă atrage, totuși, mi-e greu să-i vorbesc, despre orice, mai ales despre așa ceva. Mi-e foarte greu și numai să-l privesc, dar să-i mai și spun asemenea lucruri...
To Kuny: Păi, dacă te deranjează atât de mult privirea lui și te intimidează, nu te uita în ochii lui când îi vorbești.
Lia: Dar unde altundeva să mă uit, dacă am fi doar noi doi, eu și el?! Nu-l pot evita tot timpul... Nu știu dacă vreodată voi putea, nu știu dacă voi reuși să-i vorbesc...
To Kuny: Ar trebui, draga mea. Cel puțin, să încerci. Spre binele tău, scumpo, chiar ar trebui. Și nu vreodată, ci cât mai curând. Problema asta nu suferă amânare. Crede-mă, așa ar fi corect. El este blând, bun, calm și înțelegător, mai ales cu tine. Are multă răbdare. Te va înțelege și sigur te va ajuta, pentru că te iubește, nespus de mult. Zău, scumpo...
Lia: Poate că ai dreptate, tati. Poate voi încerca vreodată, într-o zi; nu știu sigur, poate, deci nu pot să-ți promit nimic. Dar dacă, așa cum spui tu, mă iubește, de ce nu ia el însuși inițiativa, de ce nu încearcă el primul să-mi vorbească deschis, la modul cel mai serios posibil; cred că, în mod normal, el ar trebui să fie cel care să pornească o astfel de discuție.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și, Nis... Altădată, te rog mult, nu-mi mai permite să te jignesc de față cu ceilalți, oprește-mă la timp, înainte să spun ce n-ar trebui despre tine, ceva ce apoi am să regret! Pentru că oricât de bun prieten ți-aș fi, sau tocmai din acest motiv, n-ar trebui să vorbesc urât despre tine de față cu ceilalți. Pricepi, mă, nărodule?! Dă-mi peste nas, dacă e nevoie!
Nistor: Lasă, șefu', că nu m-ai jignit deloc! Nu-i nevoie să-ți dau peste nas! Nu trebuie să te simți vinovat de chestia asta, deci n-ai ce regreta. Zău... E-n ordine! Tot prieteni suntem. Bine?!
Lucian: Exact, prieteni... Sigur, nu s-ar putea altfel. Dar între prieteni, n-ar trebui să existe astfel de manifestări, deci, repet, nu-mi da voie să mă port urât cu tine, pentru că nu meriți! Ești un tip de treabă...
Nistor: Sigur, șefu'... Am priceput. Eu sunt marfă! Da' nici tu nu ești prost, în nici un caz!
Lucian: Ba, când mă port urât cu tine, fără motiv, chiar sunt, foarte prost, să știi... Hai, pa!
Nistor: Bine, șefu', cum zici tu... Pa!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Știi, anul trecut aveai o părere total diferită despre mine. Aș vrea ca lucrurile să fie din nou la fel ca atunci.
Ly: Da, dar știi că nu mai pot fi la fel ca atunci!
Lucian: Știu... Ia loc, te rog! Și relaxează-te! N-am să te mănânc, pe cuvânt! Serios, nu sunt chiar un monstru... Nu mă privi atât de speriată; n-am de gând să-ți fac absolut nimic! Nici să te sărut. Promit! Jur! Ce vrei mai mult de atât de la mine?
Ly: De ce-aș avea încredere în tine?
Lucian: De ce n-ai avea?! Ți-am dat vreodată vreun motiv?
Ly: Da, mi-ai dat, atunci...
Lucian: Ah, atunci... Știu, am fost un dobitoc! Și-mi cer mii de scuze față de tine, Ly, pentru acel gest necugetat! Chiar nu mă poți ierta? Nu poți trece peste ceea ce s-a întâmplat atunci? Te rog, din nou...
Ly: Nu știu... Nu știu ce să mai cred despre tine, Lucian! După ce te-am văzut la supercomputer, de ziua mamei tale... Mă derutezi continuu!
Lucian: Sunt un ciudat...
Ly: Nu chiar un ciudat. Și totuși, ce făceai pe aici?
Lucian: Nimic deosebit. Înainte de a intra tu, de abia sosisem și... Răsfoiam puțin albumul cu fotografii al Liei.
Ly: N-ar trebui să umbli prin lucrurile ei, dacă ea nu este aici.
Lucian: Știu foarte bine asta, dar tocmai am stabilit că sunt un ciudat, deci, nu mă comport normal... Crezi că am greșit chiar atât de mult, dacă i-am răsfoit puțin albumul?
Ly: Nu, probabil că nu. Știi, de fapt, cred că aș vrea să-l văd și eu, pentru că ea nu mi l-a arătat niciodată. Crezi că s-ar supăra dacă voi arunca și eu o privire?
Lucian: Nu, n-ar avea de ce.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!