Deşi ghilotinarea a fost abolită de un secol, mai sunt încă destui oameni fără cap.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumirire

Deşi abolită e ghilotina
Vorbe din pricina asta nu-ncap
Constaţi şi nu stii a cui este vina
Că prea mulţi oameni sunt azi fără cap!

citat din Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... (fără titlu)

Văd în faţa doi omuleţi
Frumoşi, în iarnă îmbrăcaţi.
Nu sunt, cum aţi crede, doi băieţi
Şi nici doi oameni mai curaţi.

Sunt doar doi îndragostiţi,
Cu cerul drept părinţi,
Ce stau drăguţ îmbraţişaţi,
De căldură, fraţi...

Nu pot crede când îi văd
Cum iubire îşi rostesc
În timp ce lumea toată
Pare că pe ei se lasă...

"Să mă simt eu, oare, neîndreptăţit
Când de viaţă am fost chiar răsplătit?
Să mai spun că n-am nimic,
Când trecutul mi-a fost darnic?"

Stau şi mă întreb, uitându-mă în gol...
De parcă ar trece secol după secol,
"Este oare fericirea selectivă
Sau îmi intră mintea în derivă?"

poezie de Costel Obadă (20 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

După părerea mea; aici e un vrednic subiect de cugetare pentru observatorul filozof: de o parte geniul unui secol care nu se sprijină decât pe amintirea trecutului, şi de alta, geniul unui secol al vremii nouă, puternic şi nervos - deşi e înfăşurat încă în scutecele copilăriei şi a imitaţiei necugetate.

Alecu Russo în Iaşii şi locuitorii săi în 1840
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi...

Deşi în comunism a fost nasol,
Deşi, de-atunci, e ţara mult mai brează
Şi nu se bea, ca-n vremuri, nechezol,
În parlamente, încă se nechează!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă acest secol poate fi numit secolul omului obişnuit, atunci fotbalul, din toate sporturile, este în mod sigur jocul acestui secol. Într-o lume bântuită de bombele cu hidrogen şi napalm, terenul de fotbal este un loc în care sănătatea şi speranţa sunt încă întregi.

citat din Stanley Rous
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holocaustul a fost o perioadă obscenă din istoria naţiunii noastre... din istoria acestui secol... Cu toţii am trăit în acest secol. Eu nu am trăit în acest secol.

perlă de Dan Quayle
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi suntem în epoca lămpilor electrice, mai sunt destui cei care bagă fitile.

citat din Maricel Popa
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, nu ţi-s îngerii destui?

Doamne, nu ţi-s îngerii destui?
(Pe Pământ majoritari sunt dracii!)
De ne laşi mereu pe noi, săracii,
Cei de nicăieri, ai nimănui?

Ne-ai creat din lut cu mâna Ta
Să purtăm în noi iubirea-Ţi, chipul,
Însă gol, ori spart în noi e şipul,
Am uitat a binecuvânta.

Doamne, nu mai suntem fraţi de mult
Şi purtăm lichidă ura-n vene,
Vorbele ne sunt cuvinte-obscene,
Răzbunarea a ajuns un cult.

Te rugăm priveşte înspre noi
Cei ce credem încă în mai bine,
De cum am ajuns ne e ruşine
Căci purtăm în piept nu foc, ci sloi.

Ne mai vizitează până nu-i
Prea târziu şi--ai să ne chemi acasă...
Ori jandarmi cu scuturi nu Te lasă...
Ori nici îngerii nu ţi-s destui?

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţiune

Mezart
a fost accesibil
fără a fi
superficial.
Beethoven
a fost trist
fără a i se
ofili iubirea.
Bach
a plutit
printre noi
fără a înceta
să calce pe
pământ.
Ei au atins
imposibilul
fără a părăsi
spaţiul îngust
al posibilului.
Deşi sunt mereu
interpretaţi
rămân mereu
nedescifraţi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa este unicul "timp" ce-l avem, de care merită să profităm, ea pecetluind legătura dintre noi şi faptele noastre. Îmi răsunau în minte vorbele mătuşii "timpul nu este de vânzare, căci dacă ar fi fost, mulţi ar fi cumpărat secole..." Mda! Oare, ce ne dorim mai mult, un secol sau o clipă? Sau toate clipele dintr-un secol? Dau o clipă pentru un secol, sau, la fel de bine, dau un secol pentru o clipă; dar nu dăm nimic, pentru că nu avem ce da în efemera noastră existenţă pe Pământ!

Dorina Georgescu în Weekend gratis (octombrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni care îţi zâmbesc deşi nu te agrează şi oameni care vor trece tăcuţi pe lângă tine deşi te poartă în inimă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa cu moartea este abolită de orice om civilizat şi ea va fi ştearsă din codurile de legi în sec. XX. Ar fi bine dacă am practica încă de pe acum, în 1882, legea viitorului.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurii oameni care pretind că banii nu sunt importanţi, sunt cei care au destui încât sunt scutiţi de urâta povară de a se gândi la ei.

citat din Joyce Carol Oates
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori citesc câte un lucru inteligent mă gândesc la tine, iar claritatea ta vizionară, accentul patetic al înţelegerii tale, îmi trezesc imaginea unui secol al XVIII-lea meditând Apocalipsul. De când sunt în Franţa am început să iubesc acest secol, pe care nu-l putem dispreţui fără să evacuăm inteligenţa din istorie.

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (19 ianuarie 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare cum doarme liniştit un avocat care a obţinut achitarea unui criminal, a unui hoţ, a unui corupt etc., deşi ştia că sunt vinovaţi? Singura explicaţie este că banii, când sunt destui, sunt un anestezic puternic al conştiinţei.

aforism de George Budoi din Avocaţii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 ianuarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi Weber a fost interesat de elementele de iraţionalitate ale sistemelor dotate cu raţionalitate formală, el a fost şi mai preocupat de ceea ce a numit "cuşca de fier" a raţionalităţii. În concepţia lui Weber, birocraţiile sunt cuşti în sensul că indivizii sunt prinşi în ele ca într-o capcană, negându-li-se calitatea de oameni.

George Ritzer în Mcdonaldizarea societăţii
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa cu moartea a fost abolită. De-acum încolo, fiecare trebuie să-şi asigure cumva viitorul.

aforism de Rade Jovanovic din Din aforistica Serbiei, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că m-au atras întotdeauna cimitirele. De câte ori am avut timp şi există un cimitir prin apropiere, încă înainte de a deveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri întregi printre morminte. E plăcut să întâlneşti atâtea nume de oameni faţă de care tu ai o superioritate indiscutabilă: trăieşti. Orice ar fi făcut ei, oricât de mari ar fi fost calităţile lor, mediocritatea ta valoarează mai mult: e vie, respiră. În plus, nimeni nu-ţi strigă că nu eşti bun de nimic, deşi într-un cimitir sunt mai numeroşi oameni decât pe stradă. Cu morţii nu rişti niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoşi şi discreţi; singurul pericol e să te plictiseşti de atâta discreţie.

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel nostalgic

Deşi mi-e încă sufletul ardent,
Subit, mă copleşeşte-o nostalgie,
Când văd că din oglindă, o stafie
Mă ţintuieste calm, condescendent.

Mai are-un rest de chică colilie
Şi-un abdomen umflat, proeminent;
Deşi mi-e încă sufletul ardent,
Subit mă copleşeşte-o nostalgie.

Nervos, arunc oglinda pe ciment,
Se sparge, ghinion, e pandemie;
În van un cor de muze, permanent,
Mă cheamă, sunt iobag legat de glie...

Deşi mi-e încă sufletul ardent!

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!