Dacă respiră

Soare în cameră
apă rece spălând
pielea şi carnea
de piatră.

Temniţa în formă de femeie
îţi stă în drum.
Dacă respiră

Striveşte soarele înfipt
în lacrima ei
pune-i oglinda la gură
şi dacă respiră
mergi mai departe.

poezie de Tamara Zub (2009)
Adăugat de Daria Vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singura femeie ce şi-a înfipt cuţitul în piept

nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie ce şi-a smuls inima
cu mâinile amândouă
ca un măcelar profesionist
aşteptând să fie plătit
pentru sângele scurs pe tejghea
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie care a avut curaj
să îşi arunce inima în ţărână
apoi să o calce în picioare
nu
nu sunt singura femeie care a crezut
că poate să îşi pună inima la loc
fără să urle
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie
care a înfipt acul în carnea sângerândă
şi a promis că se vindecă
nu
nici pe departe
că doar asta au făcut toate femeile
ce te-au privit
măcar o secundă
până în adâncul durerii tale

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin muzică sufletul respiră; respiră în concordanţă cu măreţia supremă a universului.

Aldyn Alexander
Adăugat de Aldyn Alexander
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cei ce respiră

priveşte în crepuscul
soarele
fascinant precum o femeie
lunecând
între două iubiri
.
oh, prinde şoaptele
mereu
mai frumoase
decât
vorbele rostite clar
.
caută prin ninsoare
urmele paşilor aproape şterşi
ce duc miraculos
în orice sens
.
fii păstrătorul luminii difuze
unde absolut toate posibilităţile
sunt certitudini
.
văzându-mă, nevăzându-mă,
în lipsa verbului "a avea"
mă vei iubi profund
.
de-aceea, bărbate,
voi rămâne tot timpul alcătuită
din fire de polen

printre cei ce respiră

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile bărbatului cretan

Respiră înăuntrul meu,
fata viselor mele, timidă şi rezervată,
simplă frumuseţe delicată,
elegantă şi cu minte rafinată.
Respiră înăuntrul meu,
făcând să izvorască spontan,
sursa mea de a fi puternic,
trezind entuziasmul copilului cretan.
Respiră înăuntrul meu
forţa romantismului şi sentimentelor de iubire,
în sufletu-mi bogat găsind armonie.
Tu eşti esenţa vieţii şi cosmosul ce locuieşte în grădina mea,
eşti al meu Eu împlinit într-o stea.
În inima mea eşti şi ca ramurile în mine creşti
conştientul şi subconştientul îmi locuieşti.
Eşti doamna orgoliului meu masculin,
ţie femeie mă închin!
Gloria inimii şi misterul sufletului dezlegi
suflând peste ele ca o Zee, le modelezi.
Mă respiri, mă suspini, mă faci să sufăr,
m-ai transformat femeie, într-un alb nufăr.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Am privit adeseori
Cum răsare soarele,
Cum cade roua în zori
Umezind ogoarele.

În fiece dimineaţă
Soarele străpunge norii.
Pădurea respiră viaţă,
În zare zboară cocorii.

În lan cântă pitpalacul,
Ciocârlia urcă-n soare,
O oglindă este lacul,
Pentru multe zburătoare.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

gură

Definiţia gurii

Într-o formă consacrată,
Gura-i cameră cu cheie
Şi-i o şansă nesperată
... De-i închisă la femeie!

definiţie epigramatică de Gabriela Genţiana Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte, respiră şi mergi încet.

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşele respiră

s-a terminat sezonul turistic. au căzut şi frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele îşi lasă voaletele cenuşii şi aşteaptă nopţile mai lungi
au atâtea de povestit şi nu vor să fie întrerupte

copacii desfrunziţi se spală cu cer curat şi-l lasă să coboare
iar cerul păşeşte cu grijă printre maşini
şi aşteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar ştie ritmul vieţii.

poveştile născute prematur sunt ţinute la incubator
primesc zile intravenos şi respiră cu greutate
dar se ştie că orice început e mai greu

plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-şi cum săreau şotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar şi casele mor. cad pur şi simplu

oraşele respiră. cenuşii la faţă. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rău se respiră

Îmi plăcea
Când poetul Marek Zarecki
Fuma ţigările mele mentolate,
Spunând: după ele se respiră mai uşor.

Dar el nu mai e,
Iar eu am încetat să mai fumez ţigări mentolate.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile nedespărţirii

1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.

2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeaţă separată.

Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.

3. Noapte.
Acum deja împreună creştem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperişuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea şi mai departe -
ramură, dă-mi mâna,
să nu ne călcăm,
picior al meu de piatră
scoarţă, peşte
vorbeşte, vorbeşte odată...

simţi cum ne bat inimile
sub solzi, sub cochilii
ah, această nelinişte
să o alungăm -
să murim împreună.

poezie de Miron Bialoszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou din cuvinte

pietrele respiră un aer mirositor a veşnicie
cuibăresc în mine păsări cântătoare
multe femei au cerul străpuns de fulgere
iar bărbaţii îşi scrijelesc fruntea de stele
numai bătrânii de singurătate, uită ochii departe
şi aşteaptă nepoţii plini de neastâmpăr
să le înmugurească timpul cu întrebări

pământul respiră aerul purificat al morţii
anotimpurile s-au înfrăţit cu cerul
plouă rar şi mult
ninge la fel
călătorii suportă drumurile răscolite de întâmplări
lumina alunecă şchioapă prin gânduri
şi desfinţează vămile
moartea cade rece
păsările zboară vertical
gândurile ne ademenesc deasupra de nori
iar imperiul făgăduit
s-a întrupat în tăcere

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţi se bagă pumnul în gură, respiră pe nas!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu el pot merge mai departe

Deseori bat desculţ la poarta gândurilor
şi-mi răspund singur din cauza frigului,
nu mă invită nimeni dar nici nu mă opreşte,
intru cu sufletul îndoit pe la colţuri
până-n odaia în care-mi priveghez amintirile,
scriu poema lacomă de aroma trupului tău.

Cuvintele se joacă, beaau amarul şi dulceaţa
şi se ascund în metafore.

Trec printr-o ambiguă formă de reflectare
a trăirilor ce nu pot urca ma mult
şi nimic transparent nu respiră lumină
ci ma mult răscumpără logosul.

Cu el pot merge mai departe,
pot depăşi asfinţitul care mă paşte
şi seara sub stelele căzute-n ispită
sparge oglinda în care plânge întunericul
lăsând la o parte durerea să moară.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

dacă voi plânge femeie în noapte
să ştii, să ştii
că am plecat departe
departe de lume, de toate
pe punţi de ape, păşesc mai departe, în noapte
punţi de tăcere, de lacrimi, durere
plânge cerul
e lacrimă toată
iubirea pierdută, uitată, ratată
femeie, cu buze de mure
uscate de gânduri
sărutul absent
trupul plânge în gene de sânge
s-a ofilit, nu s-a mai frânt în aprigă îmbrăţişare
pe cearceafuri fierbinţi
pe cărările sufletului curg azi amintiri
femeie, unde eşti
e noapte târzie
atât de neagră, opacă şi goală
doar umbre mai trec pe alei
pe cărările gândului şi lacrima dorului
azi pescăruşii au fugit
de tristeţe şi dor
plecând departe, pe mare
ducând cu ei
lacrima, iubirea, visarea
pe mare, valurile plâng
aşteaptă o femeie în zare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îţi dai seama că un bărbat e gata să facă sex? Dacă respiră.

Allan Pease în De ce bărbaţii se uită Ia meci şi femeile se uită în oglindă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un nai ce respiră

atâtea ploi tomnatice îmi înfrigurează trăirile difuze
ca un nai ce respiră gândul mă poartă lin şi încet
înspre locurile calde din mine care cântă a dor
aerul mi-e tot mai ars şi simt o ciudată sete -
beau un strop de ploaie şi mă înnorez
fără soare azi - îmi zic resemnat -
putere n-am - parcă-s atonic...
voi străbate ziua printr-o
clepsidră fără nisip
şi caut acel zbor
lăuntric şi calm
ca şi seninul.
că iar mă
înaripă
aripa
ce o
am

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda în care ne privim

Chiar din fruct arome lichide
se risipesc prin aerul cupei
cum iubirea prin inima mea
luminând ca un felinar întunericul
devenind împreună muguri deschişi.

Simţind coaja prin care respiră lumina
Însetaţii de cuvinte caută înţelesul
Char dacă preţul urcă pe scară
şi valorile rămân tot ma jos.

Oglinda în care ne privim din umbră
recunoaşte bucuria lichidelor tari
şi timpul se umple c-un gol
în care nimeni nu pune nimic,
dar lasă crezul în fructul de aur.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul e o fiinţă. Dacă nu respiră oxigen, moare.

aforism de Cornel Stelian Popa (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu eşti ploaia

Dacă nu eşti ploaia, dragul meu,
Fii pom încărcat de roade, fii pom,
Iar dacă nu eşti pom, dragul meu,
Fii piatră îmbibată cu umezeală, fii piatră,
Iar dacă nu eşti piatră, dragul meu, fii lună
În visul celor pe care-i iubeşti, fii lună.
(Cuvinte spuse de o femeie la funeraliile fiului ei).

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!