Cu el pot merge mai departe
Deseori bat desculț la poarta gândurilor
și-mi răspund singur din cauza frigului,
nu mă invită nimeni dar nici nu mă oprește,
intru cu sufletul îndoit pe la colțuri
până-n odaia în care-mi priveghez amintirile,
scriu poema lacomă de aroma trupului tău.
Cuvintele se joacă, beaau amarul și dulceața
și se ascund în metafore.
Trec printr-o ambiguă formă de reflectare
a trăirilor ce nu pot urca ma mult
și nimic transparent nu respiră lumină
ci ma mult răscumpără logosul.
Cu el pot merge mai departe,
pot depăși asfințitul care mă paște
și seara sub stelele căzute-n ispită
sparge oglinda în care plânge întunericul
lăsând la o parte durerea să moară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.