Sunt o lacrima

sumt o lacrima de roua
sufletu-mi sta sa cada
ploua...

norii plumburii cad peste pamant
in urma mea
se nasc aripi de vant

am ermetizat iubirea
in gandul meu ucis
si mi-am cuibarit gandirea
in scorburi de copac incins

poezie de Lucian Bota din Pagini aiudene (12 iunie 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupt

rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant

nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie

sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece

poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrima noptii

Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua, in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.

Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua…etern paradis.

Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos!

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar am crezut

Chiar am crezut ca-n stele pot zbura,
Ca pot atinge luna si pot pasi pe ea,
Ca pot dormi pe norii dusi de vant,
Ca pot alerga cu vantul pe pamant.

Am crezut in flori si-n boabele de roua,
In zambetul senin si-n picurii de ploaie,
In racoarea noptii, cand afara ploua,
Am crezut in tine si-n iubirea vie.

Chiar am crezut in lumea creata doar de mine,
In lumea de vis, eu te-am chemat pe tine,
Credeam ca ma iubesti si ca vei ramane,
Am crezut ca vrei sa fii doar pentru mine.

Ti-am crezut iubirea si linistea promisa,
Chiar credeam ca sunt a inimii aleasa,
Ca dragostea invinge si va triumfa.
Am crezut, voi crede, nicicum nu voi ceda.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza in vant

De zeci de ori am uitat de zei,
De mii de ori am vrut sa uit de toate.
Bat vanturi, pe rand; fiorii duc cu ei
O inima moarta, iubiri stramutate.
Ruga spre ceruri, frunza in vant
Asa mi-e iubirea, in van, pe pamant.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingerul-demon timp

aripa vremii s-a oprit in loc peste noi
incremenita-n vazduhul de lapte
dar, obosit, falfaind numai c-o aripa-n vant,
timpul s-a frant in clipe si soapte
pravalit pe Pamant.

ce lumina alba-i acum peste noi
pare ca ploua cu boabe de ceata
sau poate ca ni s-au matuit noua pupilele
si lumea vazuta prin ochiul opac
pare o sfera de lac
in palma Ingerului-Demon Timp

poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Adina Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca in fiecare primavara

Astazi a trecut prin mine
o singuratate.
Si mirosea ca in fiecare primavara.
A trupul tau,
in care se odihneste gandul meu,
frant pe din doua
sa incapa tot si sa nu-l ploua,
cu ganduri si cu roua.
Si mai mirosea
a trupuri de flori zdrobite,
a sange si lut
Cu sanatatea pe jumatate pamant
Si uite asa a trecut prin mine
si am trecut si eu prin ea,
o singuratate.
Ca in fiecare primavara.

poezie de Marius Gîrniţă din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

Cer si pamant,
Cer si pamant,
Nu ma striviti,
Inca nu vreau mormant!

Da, am cazut
Din cer pe pamant,
Nu ma umiliti,
Voi, vorbe in vant!

Ma voi ridica
Si voi re-nvia,
Din crater de suflet
Sa creasca un zambet?

Simt cum se scurge
Din mine-al meu sange...
Dar inca traiesc!
Ce sperante nutresc?

Voi, vorbe in vant,
Inca nu vreau mormant!
Sa creasca un zambet...
Ce sperante nutresc!...

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte păsări au fost ucise luându-li-se cerul de sub aripi...

aforism de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog la timpuri noi

Ne amăgim cu tinereţea, dar murim cu fiecare secundă.
Nu împărţim cu nimeni tăcerea. Iubirea se uită...
Iubirea e roua în care lacrima se odihneşte o clipă, apoi un curcubeu de vis se ridică.
Inima este o mânăstire în care coboară îngeri cu aripi de ceară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima vară cu tine

Ploua şi atunci cu năduf şi revoltă,
Ploua şi atunci ca-n potopul lui Noe,
Ploua din pământ, rana mea ca din boltă,
Ploua dezinvolt, fără nori, fără voie.

Ploua dimineaţa, ploua la cafea
Şi beam amândoi câte-o ploaie din ea,
Ploua şi la prânz, mai domol şi timid,
Ploua anacronic şi-aproape stupid.

Amurgul cădea peste umeri şiroaie,
O cruce de nori ai pictat pe retină,
Iubirea-nota, ca nebună-n noroaie
Şi ploia gemea-mpovărată de vină.

Doar noaptea plângea pe-nfundate în pumni,
Cu lacrimi albastre din ochii-mi în ploi,
Iar eu te priveam cum din vară le-aduni.
Ia-mi lacrima, Doamne, dă-mi vara-napoi!

Mai plouă şi azi, dintr-un cer cu suspine
Şi ploaia mă spală de vară şi doare
E ultima vară, iubite, cu tine
Şi vara-mi rămâne, cu tine, datoare.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Ploua greu peste sufletul meu,
Cu picaturi amare si reci
Culese din roua tristei dimineti.

Vremuri trec si nu mai vin...
Te-am cautat... sa stii!
Prin romane si povesti, dar n-ai vrut sa vii!

Nu-mi ucide sansa de a visa,
La tine si la tot ce as putea avea
De ce sunt singur si inca ploua?
De ce, ea?

poezie de Mihai Alexandru
Adăugat de Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dram de uimire

Peste dureri si pacate
aceeasi neliniste bate

Pentru vorba spusa piezis
acelasi de prisos ascunzis

Pentru cei ce poarta-n privire
macar si un dram de uimire

Pentru vant si urma ce lasa
o lacrima nimeni nu varsa

poezie de Nicolae Mihai
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printesa inimii

Povestea inimii mele nici odata nu se va sfarsi
Prin umbre si zabrele mereu o voi gasi...
Surasu-l ei prea fin buzele flori de pelin..
Ochii doua migdale... ea ca doua petale...
Imi va spune te iubesc cand e frig si ploua
Ma va saruta cu drag cand e pe inima roua....

Soarele imi incalzeste o parte din inima mea
Inima imi sopteste ca o vrea pe ea...
Printesa inimii mele vino inapoi
Si iubirea dintre noi sa razbata vant si ploi....

poezie de Octavian Dumitraşcu
Adăugat de Octavian Dumitraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Unde te duci frumoasa doamna?
Ai stat trei luni, acum te duci,
In urma ta miros de Toamna,
creta, cerneala, si de nuci.

Mai stai o zi si ne-ncalzeste,
Soarele tine-l peste noi,
Caci sora ta totul raceste,
Si-aduce doar zile cu ploi.

Marea e trista, cerul te plange,
De dorul tau frunze-or sa cada,
Azi toti la pieptul lor te-or strange,
Si-or astepta sa te revada.

Unde te duci frumoasa doamna?
E trist si -n casa si afara,
O-ntampinam maine pe Toamna,
Dar ne e gandul tot la Vara.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea să rup din cer doar un petec de albastru
Aş croi din el umbrelă pentru sufletu-mi sihastru
Să îl apăr de ninsori şi de ploile târzii
Dar n-am aripi ca să urc peste norii plumburii

De-aş putea să rup de sus doar o rază aurie
Aş picta cu ea un soare să mi-l pun la pălărie,
Sufletul să-l încălzească când îmi plouă şi îmi ninge
Dar n-am scară să mă sui, soarele nu-l pot atinge

De-aş putea să fac din ochi un izvor cu apă lină
Mi-aş spăla sufletu-n el de păcate şi de tină
Poate vede şi el Raiul, c-am oftat şi am tot plâns,
Însă lacrimi nu mai curg şi poate n-au fost de-ajuns...

De-aş putea aş fura focul de la însuşi Prometeu
Şi-aş aprinde c-o scânteie o iubire-n pieptul meu
Pentru tine care ştii să provoci ca o ispită
De n-aş şti că toamna cerne sentimentele prin sită...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pentru mine aşteptarea
e o dimineaţă care se târăşte
iubirile trec şi vin
acum o iau de la început
îmi iau patul şi umblu
imi iau carnea şi o pun din nou peste trup
şi-i spun inimii să bată

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul iubirii

Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viaţă, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!

Petale înflorite peste tot
Roua cuvintelor în psalmi
Scumpă adiere de clopot
Sună peste, peste ani!...

Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viaţă, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!

Gânduri se topesc în labirint
Destrămare unică-n suferinţă
Lacăte-n ispite, fluiditate, alint
La preţul de ortodoxă credinţă!

Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viaţă, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!

Frumuseţea se pierde-n efemer
False călăuze tind să spună
IUBIREA adevărată există doar în cer,
Dar în sărut... lacrima-i mai bună?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbor invers

Arbor invers, cu radacinile-n vant,
cu talpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingand
anotimpurile anului.
Cu mainile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbura-adanca
in care dorm ursii cu capul in jos, in zadar
spre-un cer de pamant vrand s-ajunga.

Mereu cu creierul gol, cu ideile
rasfirate ca pe-un deal pomii rotati,
dus in nori, in scanteile
celor neluminati.
Vazut ca in apa, mereu,
si fosnind de un vant de pamant,
cu radacinile infipte in curcubeu
si-n culori ce nu sunt.

Arbor invers am ramas, rupt din sfera
cu sfera aceasta aidoma, geamana...
Si totul imi pare stiu, dar nimica
din ce stiu cu ce este nu se aseamana.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest copac

Coboară şi dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruieşte picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu fiinţă vie în acest copac.

poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va ploua

mi spunea mama nu-ţi uita umbrela va ploua
vezi ea ştia că va ploua
şi mă asuma bucăţii sale de cer scrutat din ce în ce mai des
eu râdeam pregătită să primesc ploaia
dinapoia perdelei acum inventez o poveste
într-un surâs
aprins precum fulgerul ce luminează pătimaş strada
cu minunea vocii ei
iarăşi ocrotitoare ţi-am spus draga mamei că va ploua
şi plouă
azi ca în zilele acelea cu lumină incertă
peste glasul
ce se împrăştie peste tot şi desferecă
o lacrimă cât inima

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!