Epilog la timpuri noi
Ne amăgim cu tinerețea, dar murim cu fiecare secundă.
Nu împărțim cu nimeni tăcerea. Iubirea se uită...
Iubirea e roua în care lacrima se odihnește o clipă, apoi un curcubeu de vis se ridică.
Inima este o mânăstire în care coboară îngeri cu aripi de ceară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.