Era atât de firesc acest sentiment de dragoste pentru poporul meu, atât de firească dorința de a-i închina rostul principal al vieții mele, încât nici prin gând nu-mi putea trece, și nimeni altuia atunci, că pentru dragostea și munca mea dezinteresată pentru poporul meu voi putea suferi odată nu numai o închisoare de cinci ani, o ostracizare de alți zece ani și o nesocotire și oprire a activității mele științifice, care putea să fie încă folositoare științei românești.
Iuliu Moldovan în Amintiri și reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.