Cel care vorbea era poziționat chiar în fața șemineului, astfel încât noilor veniți, Yaxley și Plesneală, le fu greu la început să-i distingă altceva decât silueta. Totuși, în momentul în care ajunseră mai aproape, putură să-i observe chipul spân care îi strălucea în întuneric, ca al unui șarpe, cu fante în loc de nări și ochi roșietici scânteietori, cu pupile verticale. Era atât de palid, încât parcă răspândea o lumină sidefie.
J.K. Rowling în Harry Potter și Talismanele morții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.