Olteanul aude o voce

- Ioane! şti' tot satul
Că nevasta ta-i cu altul.
Olteanu-aleargă. – Stai puţin;
S-alerge Ion, că io-s Mărin.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Amza Pelea

Şi-mpărat,
Şi Nea Mărin,
Dar ce păcat
C-aşa puţin!

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpşane
o claie de cer şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobote-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri şi funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!...

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta surprinsă în flagrant delict: "Ioane, numai la cap să nu dai, Ioaneeee!"

aforism de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nea Mărin pe litoral

Privind pogonul de nudiste-şi spune
Mărin, în sinea lui, pe olteneşte:
"De ce aceste dame se prăjeşte,
Chiar şi când crude e la fel de bune".

epigramă de Dan-Radu Ionescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi Ioane...

De ce râzi aşa, Ioane?
Lumea-i de necazuri plină!
Dacă vrei, o mai alină
Că-i cuprinsă de frisoane!

Dac-ai vrea să dai iubire
De un leu la fiecare,
Tot ar fi un lucru mare
Şi pricină de cinstire.

Tu îmbeţi de voie bună
Un dor ce te-a prins în valuri;
Înăcrit în idealuri
Noaptea te zgâieşti la lună

În perplexa ta visare.
Vorbă bună n-o să-ţi spună,
Nici nu-ţi va pune cunună
Că doreşti ce soarta n-are!

Nu mai râde-aşa, Ioane,
Că te-i încreţi pe faţă
Ca un stârv de cotoroanţă!
Zi mai bine-"Ajută, Doamne!",

Vezi de lume şi-o alină
Şi dă vers de împăcare,
Dulce pentru fiecare,
Că de-amar e tare plină!

Măi Ioane, măi Ioane,
Oful tău a prins rugină,
Mult aşa n-o să te ţină!
Ce? Acum ai tu frisoane?!

Măi Ioane, măi Ioane...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (1 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi Ioane, Domnul ştie...

Eu mă uit lung la icoane
Şi parcă ele la mine...
Ce îţi spui, tu, măi Ioane,
Chemăm altul să se-nchine?

Îţi eşti putred de păcate
Şi de fapte ne-creştine
Şi făgăduinţi uitate...
Crezi că ele ţi-s spre bine?

Hai, începe-odată ruga
Că ţi s-a lungi de foame
Şi nu scapi nicicum cu fuga
La vreun corcoduş cu... poame!

Tot mă uit lung la icoane,
Parcă sfinţii au răbdare...
"La cei sfinţi vreau şi eu, Doamne,
Nu le trebuie mâncare!"

Iac-aşa fu rugăciunea
De păcate-ngreunată
Şi-ncepui cu ea de lunea
S-o ţin săptămâna toată.

Măi Ioane, Domnul ştie
Cum ţi-i fundul la izmene
Şi mai faci câte-o prostie
Că de rugăciuni ţi-e lene!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botez - e şi ea

Botezat-ai chiar cerul în apă, Ioane!
Ai pus nemurirea în râul ce curge
şi de-acuma, prin buze şi vene,
albastrul - ne pătrunde în sânge.
*
Ioane! Botezat-ai în val -
pe Cel de cu soare, de cu aripi,
de cu alb şi cu TOTUL - venit
să-şi toarne prea-plinul fiinţei
în pocalul curat de argint!
*
Cele de sus, picăturile-nalte,
cu cele de jos, din dreapta, din stânga
şi din zările toate... fost-au strigate!
Curge viaţa-izvor cu voci luminate!
*
Te uită la nori, Ioane cel mare!
şi norii se nasc din apele tale!
Te uită la ploi Ioane, la bunele ploi,
la ninsori ce botează negrul noroi...
Ioane! Apa... lumină se face!
În pământ şi în carne, departe,
se-aud seminţe nou botezate!
Te uită în lacuri, te uită în noi
Cum duhul şi apa - e-un singur şuvoi!
*
În etern cât de viu eşti, Ioane!
Salomeea îşi moare, dansându-se-n van
pe când tu, reverşi neînvins, pe tipsie,
botezul iubirii în lumea- ocean!
*
Şi-atunci, mă aplec înainte-ţi,
în palmă - cu una - lacrima mea
si-ţi spun cu sfială:
"Ia-o Ioane! Botez - e şi ea! "

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mărin şi Veta" este un omagiu adus unui unchi de-al meu, care a murit pe front, pe care-l chema Mărin şi care era foarte vesel, cu mult haz, iar pe nevastă-sa o chema Veta.

citat din Amza Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasile: Alo, Ioane, hai la o bere la baru' din colţ.
Ion: Păi, când te-am sunat eu acum o oră, ai zis că ai o migrenă îngrozitoare!
Vasile: Aveam, da' acum migrena a plecat la cumpărături.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu povestea mea

Satul meu ca o grădină

ba e preş gură de rai

şi nu ştii cât o să ţină

puntea între fugi şi stai

Ba e preş gura de rai

cerul pare de mătase

oamenii ba câini ba cai

au zile şi stele-n oase

Cerul pare de mătase

şi nu ştii cât o să ţină

amintirea ce-ţi rămase

satul meu ca o grădină

Cât e preş gura de rai

ce frumos e însă vai

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dandana

Vă zic, e mare dandana,
Fiindcă de ieri, nevasta mea,
Plăteşte boodygard la haine...
- Văleu, Ioane, ferite-ar, Doamne!
Beleaua asta zău că-i mare!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te!

Ne-am săturat să fim o biată colonie,
Nu mai dorim stăpâni străini şi cu fasoane,
Pentru a noastră preaiubită Românie,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru pădurea asta verde, strămoşească,
Tăiată nemilos şi dusă în vagoane
Ca hoţii ticăloşi să se îmbogăţească,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru preabunii sfinţi năpăstuiţi de soartă,
Pentru biserici şi frumoasele icoane,
Să vadă lumea că credinţa nu e moartă,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Să ne mai strângem iar şi s-alungăm duşmanii
Să-i scoatem chiar de s-ar ascunde în cotloane,
Fiindcă pe-acest meleag noi suntem suveranii,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

poezie de Octavian Cocoş (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Când nevasta nu-i acasă
(Fapt ce se întâmplă rar)
Rog vecina să mai iasă
Cel puţin la geam... măcar.

epigramă de Vasile Munteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În surâsul Florilor de vânt

Tăcerile-s aruncate în cuvinte
Minţire de lumină-n tăciuni –
Aezii orbi încercând verdicte
Îmblânzând trufia în îngeri nebuni!
De-aatâta realitate suntem captivi
În repetarea propriului real –
Suferim dimpreună cu Timpul, guralivi
Şi exponenţiali în trucaj abisal!
Dumnezeu ne sfărâmă fiece plecare
Din din suflet ne ia puţin câte puţin –
Ne minţim cu propria de-cristalizare
A atomilor de raţiune şi de dor divin
A atomilor de raţiune şi de dor divin!

SATUL: în carnea argintie a florilor de nea!

SATUL: tristeţea e-mpotriva tuturor!
fericit e cel ce-şi refuză trufia
şi se condamnă la propriile metafore A Fi!

SATUL: Iubirea greu dobândită
şi mereu la schimb cu iluziile
şi cu toţi îngerii corupţi ai fericirii posibile!!

SATUL: cuvinte incluse în metafore
câte-o nouă plecare
pentru fiecare alt Fiu risipitor!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Eşti un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viaţa e grea, e şi uşoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt şi eu deja.
Dar tu, satul meu, veşnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr şi eu voi rămânea.

poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tovărăşeşte, lui Ion Iliescu

Gândsc că scump plătim, Ioane,
Să rezistăm cu glorie,
Tu. n cartea de istorie,
Iar eu în cea de telefoane.

epigramă de Vasile Til Blidaru din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ta-i un bun pierdut... (după George Coşbuc)

Viáţa ta-i un bun pierdut
Când i-ai cedat lui Belzebut
Şi-n Dumnezeu nu ai crezut.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (25 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul

Satul meu
nicicând nu va pleca
în altă parte să-şi caute norocul

În jurul lui se învârte
şi se toceşte lumea.

Iată pe dealuri clăile de fân-
cuşme uriaşe de neînvinşi haiduci.

Aici mi-e patria
şi ale copilăriei
picioare desculţe
ce-au sângerat prin mirişti...

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică

Popa Toader, din scripturi,

Dă lui Mitru-nvăţături:

– "Mitre, ştii ce spune psaltul?

Să nu faci în viaţa ta

Ceea ce te-ar supăra

De ţi-ar face-o altul!"

Mitru stă şi stă gândind,

De el multe nu să prind.

– "Dar mai ştiu eu cum e asta!

Altul, da! zici înţelept,

D-apoi eu? Să n-am eu drept

Să-mi sărut nevasta?"

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul

La bunica, aici unde e satul copilăriei mele, cu perdele de fum şi cu risipă de voie bună
Mă simt a ta mireasă, mirele meu veşnic tânăr şi încăpător
Mă vreau a ta dulce sărutare, izvor nesecat de miere şi salcâm
Plec urechea spre fântâna din colţul gurii mele...
Sunt atât de secată, încât acea secetă mă va risipi puţin câte puţin
Ce linişte şi ce lacrimi îmi curg prin ochii negri-violet!
Sunt singură, dar nu sunt liberă
Nici nu pot fi decât a ta mireasa pe vecie, iubite sat.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!