Chemarea ta

Ar trebui să plec; se bate-o oră
Mult prea târzie ca să mă conforte.
Chemarea ei m-atrage în cohorte;
Chemarea ta, ascunsă, mă devoră.

Te joci cu vorba ca să mă escorte
Prin vreme, ca o masă piroforă,
Când ceasul bate ca să ies din horă
Şi nu ştii, a te-abţine, ce efort e!

Stau prins ca-ntr-o capcană ilicită,
Gata să-i sparg ferestrele opace,
Când gestul tău mă prinde în ispită

Cu-aceeaşi abdicare zălogită
Ca dopamine paradiziace.
Ar trebui să plec şi n-o pot face...

poezie de Adrian Erbiceanu din Confesiuni pentru două generaţii (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mor

Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu şi-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am îngheţat şi sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.

Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine şi inima a amorţit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac şi aşa plecată. Şi chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.

Că poate treci şi te opreşti şi-mi spui că ai glumit sau nu mai ştiu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viaţă am acum când tu nu eşti. E seacă, fără aer şi cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar, să nu mai vorbesc de ce mă doare. Poate o să fiu nevoită să plec la Bucureşti. Mi-a scris Victor Iamandi să plec îndată ce-mi telegrafiază. Te voi anunţa printr-o carte poştală când plec, dar îmi poţi scrie şi-n lipsă: n-o să stau mult, iar scrisorile mele îmi sunt respectate.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă întrebi

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Voi tace căci răspunsul tu îl ştii
Şi n-aş putea în sufletu-mi de plumb
Să răscolesc prin amintiri şi zile mii.

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
De nopţile pustii şi fără tine ştii
Când ruga-n lacrimi mă îngenunchia,
Iar zorii mă prindeau fără să vii?

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Răspunsul a crescut mut între noi,
Ieri erau mici dealuri, azi de piatră munţi
Şi-au împărţit destin şi amintiri la doi.

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Vreau tu să îmi răspunzi mai ştii
Când mi-ai promis că ne vom regăsi,
Dar azi e prea târziu, să nu mai vii.

Eşti liber azi chiar dacă încă sunt,
Nu mă mai roade gândul că nu vii
Şi-n nopţile în care-s trează şi nu eşti
Pe cine strângi la piept te las doar tu să ştii.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mâine va trebui să plec la serviciu. Gata cu vacanţa! Am lenevit parcă prea mult şi nu ar fi indicat să mă obişnuiesc cu răsfăţul" gândeam eu. "Măcar să profit de această ultimă zi." Zâmbeam trist. Mi-aş mai fi dorit câteva zile libere.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plec

La mine-n ţară nu mă-ngraş,
În Occident poţi să te frigi;
Iau zilnic masa în oraş
Când stau la coadă la covrigi.

epigramă de Ioan Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ncearcă uite-aşa

Mă-ncearcă, uite-aşa, un dor de ducă
prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele – unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor.

Mă cere, uite-aşa, o alternanţă –
minuterie pusă pe-un cârlig –
o voce gravitând în rezonanţă
când fără voie mă surprind că strig.

Mă poartă, uite-aşa, o unduire
de aripi... presimţindu-le că-mi cresc
– simptom acut de gravă cumpănire –
între ce vreau şi ce am să găsesc.

Mă prinde, uite-aşa, "un nu ştiu cine",
şi-"un nu ştiu ce" m-atrage spre-nserat,
dar glasul tău zvoneşte viu în mine
şi iar mă-ntorc la poarta ta... şi bat...

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, Luna şi Marea...
Sângele meu, foarte sec,
Ascultându-le chemarea,
Îi spune inimii: "Plec!"

catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia totuşi să plec. Numai cei ce se tem de singurătate stau în cumpănă când e vorba să plece mai departe.

Octavian Paler în Mitologii subiective
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc cu vecinul

Când să plec şi eu la mare,
Un vecin mi-a spus în şoaptă,
Să nu stau prea mult la soare
Că şi-aşa-s destul de coaptă.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi vreme

Anii vin şi trec prea iute
Mulţi, puţini, cum ne e dat,
N-au urechi ca să asculte
Ruga noastră, au zburat.

Stau atunci şi mă gândesc
Ce-mi rămâne-n urmă mie?
Am ştiut cum să trăiesc
Punând suflu chezăşie?

Pierzând zilele de-a rândul
Cu îndemnuri trecătoare,
Încropind din aburi, visul
Ce pierea la simpla boare.

Socotind cum clipa pleacă
Şi doar grija îmi rămâne,
Văzând luntrea că se-neacă
Am vâslit spre-nchinăciune.

Te rog, Doamne, mai dă-mi vreme
Să ating al meu liman!
Spune-mi, Doamne: "Nu te teme!"
Când am frică şi alean.

Pentru suflet dă-mi o haină
Din iertare şi iubire,
Să o spăl în mare taină
În lumină şi smerire.

Nu vreau inimă pustie
Din argint şi nestemate,
Fă-o, Doamne, simplă, vie
Să o simt în piept cum bate.

Când din lume am să plec,
Nu ştiu când, poate şi mâine,
Fie-mi ceasul bun să trec
Vămile ce duc spre Tine.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am venit aici din dorinţa mea şi nici nu pot să plec când vreau. Cel care m-a adus, va trebui să mă şi ia Acasă.

citat din Rumi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va trebui

Va trebui să ierţi şi vei ierta
Păcatul mâinii noastre care-a scris
Adio pe fereastra unui vis
Va trebui să ierţi...
şi vei ierta.

Va trebui să pleci şi vei pleca
Nu prea departe – cât ar fi de-ajuns
Să nu-ţi mai dau de urmă pe ascuns
Va trebui să pleci...
Şi vei pleca.

Va trebui să zbori şi vei zbura
Minţindu-te că stelele sunt sus
Când ele în ţărână s-au ascuns
Va trebui să zbori... şi vei zbura.

Va trebui sa uiţi... şi vei uita
Din toate, doar un foşnet arămiu
Pe care tu îl simţi şi eu îl ştiu
Va trebui să uiţi.... şi vei uita...

Va trebui să ierţi,
Va trebui să pleci,
Va trebui să uiţi,
Va trebui să zbori...
Mă vei uita plecând,
Te voi uita iubind
Pe-altcineva...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc şi plec

Un chip frumos o piele măsline
O toamnă frunză argintie
Un voal de negură aruncat
O inimă de om care a-nşelat
Îşi caută iubita pe înserat
La ceas târziu în noapte
Îi spune multe şoaptă
El tot aşa de mult iubeşte
Ea ştie că o amăgeşte
Atunci când noaptea vine
L-apucă un dor de mine
Că el ar fi un făt frumos
Şi vrea să stau lângă el jos
Că s-a gândit în fiecare zi
Acum dorul cel mare îl găsi
Că el a fost la fete-n sat
Cu privirea el le-a mângâiat
Că fără mine nu poate trăi
Că-şi pune ştreangul într-o zi
Mă uit şi nu ştiu ce să cred
Cu ochii minţii îl privesc
Ma uit mă-ntorc şi plec
Rămâi să stai de vorba
Cu iubirea chinuită a mea
Eu plec departe de inima ta!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca salcia

Prin sălcii vântul se frământă,
La nesfârşit fixându-şi straiul,
Ca fata, ce de mijloc frântă,
Işi bate rufele cu maiul.

Deposedat, se-mpleticeşte
In propria-i intimitate,
Ca fata ce, livid, roşeşte,
C-o prinzi cu poale suflecate.

Ca salcia ce nu mai scapă
De vânt, prin vânturi despletită
E fata, pân’ la brâu în apă,
Ce te atrage în ispită.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sa plec

Am auzit ca nu ma vreti,
Vreti altceva, deci o sa plec,
Dar cand veti vorbi doar la pereti,
Stiti ceva, eu doar o sa plec.

Acuma nu-s importante
Clipele, clipele toate.
Degeaba mai dau acu' pe rec.,
Deci, pana la urma o sa plec.

Acum deageaba ma mai chinuiesc.
Am inteles ce vreti, o sa plec.
Chiar daca clipele nu se-mplinesc
Incerc sa ma opresc, o sa plec...

Da...
Tineti minte...
O sa plec...

poezie de Alexandru Corlan (16 noiembrie 2008)
Adăugat de Alexandru Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care
Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă
De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă
Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morţii-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zăboveşti prea mult ascultând chemarea, e foarte posibil să rămâi cu strigătele.

Robert Marian Teodorescu în Creierul (3 aprilie 2012)
Adăugat de Robert Marian Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul vieţii

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Trec secundele spre stele
ca un stol de rîndunele.
Zboară vremea către slavă
şi cu roadă şi cu pleavă.
Zboară clipa către Rai.
Tu, prietene, ce-i dai?

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Zboară clipele albastre
către Domnul vieţii noastre.

Tu, acel ce mergi pe Cale,
ce dai tu secundei tale?
Tu, ce ştii ce-a dat Isus,
ce-i trimiţi acolo sus?

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Vremea trece. Holda-i coaptă.
Domnu-i gata şi ne-aşteaptă.

Domnu-i gata şi ne roagă
să-L vestim în lumea-ntreagă,
să dăm iureş secerînd,
ca să vie mai curînd!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se bate toaca
din zorii zilei
dar nu mai are
cine în sat
să-i audă chemarea

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea inimii

Te voi iubi în mugurii sălbatici,
Când pleoapa dimineţii se desface,
Iar tu-i priveşti cu ochii enigmatici
Care vorbesc, chiar dacă gura tace

Am să te simt în adieri de lună,
Ce îşi strecoară printre ramuri raza,
De parcă îşi doreşte să îmi spună,
Că blânda ei lumină ne e paza

Te-mbrăţişez în susur de izvoare,
Acolo unde curge fericirea,
În mijloc de albastru, într-o zare,
Ce a pictat în curcubeu iubirea

Am să-ţi sărut pe chip tot ce e vreme,
Să înţelegi cum inima îmi bate,
Când ritmul ei încearcă să te cheme,
În clipe-n care mi-eşti mult prea departe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!