Mă-ncearcă uite-așa
Mă-ncearcă, uite-așa, un dor de ducă
prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor.
Mă cere, uite-așa, o alternanță
minuterie pusă pe-un cârlig
o voce gravitând în rezonanță
când fără voie mă surprind că strig.
Mă poartă, uite-așa, o unduire
de aripi... presimțindu-le că-mi cresc
simptom acut de gravă cumpănire
între ce vreau și ce am să găsesc.
Mă prinde, uite-așa, "un nu știu cine",
și-"un nu știu ce" m-atrage spre-nserat,
dar glasul tău zvonește viu în mine
și iar mă-ntorc la poarta ta... și bat...
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.