Statuie
Pe soclu și un bolovan se suie.
monostih de Gheorghe Leu din Punctul pe i (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prețul
În loc de-a-i ferici atât
Pe-acei ce-n viață-și fac statuie,
Întreabă-i cât s-au coborât,
Dorind pe soclu să se suie.
epigramă de Mircea Trifu din Unde nu e cap, e vai de picioare (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nora îi ridică soacrei statuie
Îi face o statuie,
O pune sus pe soclu,
În slavă să o suie,
S-o vadă cu binoclul.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul

Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteroidul
Bolovan gonind ca vântul
Ce va provoca infernul
De ne va lovi pământul...
Nu mai rău decât... guvernul!
epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul este o imensă carierăde piatră prin care mulți și-ar dori să se plimbe ca pe autostradă, în timp ce alții merg răbdători din bolovan în bolovan și îl ridică pe fiecare, pentru că simt nevoia să vadă ce se ascunde dedesubt.
Jose Saramago în Călătoria elefantului (2008)
Adăugat de Lena Chilari

Comentează! | Votează! | Copiază!
- prostie
- Prostia e un monument
Clădit c-un anumit tipic:
Sub soclu nu e fundament,
Iar peste soclu n-i nimic.
Prostia
definiție epigramatică de Mircea Trifu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui care se crede dur
Când te privesc mai cred și încă
Susțin cu patos și elan,
Că tu puteai să fii o stâncă,
De n-ai fi fost un bolovan!
epigramă de Gheorghe Roman din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de tembel să fii încât să te ridici pe un soclu atât de înalt încât să devii invizibil?!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Popcultura a ridicat hipnoza pe un soclu. Risc să fiu în situația celui care afirmă că nu există Moș Crăciun: acest soclu este fragil, iar hipnoza a devenit de mult pentru publicul larg un adevărat mit urban.
Eugen Ovidiu Chirovici în O amintire de la Paris (2012)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport de producție
Cum, prin uzine, termometru
Mai mult de șapte nu mai suie,
Vă raportăm, că-n perimetru,
Vom depăși planul la... cuie!
epigramă de Gheorghe Păun-Ulmu din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea celor 42, cu excepția câtorva partizani ai lui Bolovan și ai lui Motan, era de părere că imaculiștii nu s-ar angaja niciodată într-un conflict ce i-ar duce la o confruntare directă cu Maculia. Această considerațiune îl împinse pe Bostan să treacă în tabăra adversă, în timp ce Bolovan și Motan, urmați de Boba care de-acum se săturase de atâtea dezbateri, refuzară demn orice compromis și plecară din țară spre a încerca să-i convingă pe imaculiști să intervină.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un rege rămâne un rege. Are o educație aparte. Păi, președinții de azi, ce știu ei, de unde vin? Din ce abisuri preistorice vin oamenii aceștia ca să se suie în funcție pentru că i-a votat partidul?
Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpească
El, ca poet, când ceva scrie,
Nici nu coboară, nici nu suie,
Ci merge numai pe loc șes
Și bate câmpii... cu-al lui vers.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica la poezia "Albastru 47" de Violetta Petre
În noapte, se dezbracă-n miez de vară
Vecina de la bloc, și-ncepe chinul,
C-apare dezbrăcat, a zecea oară,
Probabil de la duș, cântând. vecinul.
Frumoasă e de parcă-i o statuie,
Ce-a coborât, sublimă, de pe soclu,
El, un satir păros ce-n pat se suie,
De dau nervos, de masă, cu binoclul.
O mâță-a dărâmat subit perdeaua
Si-n ritm halucinant de canzonete
Satirul trage iute jaluzeaua...
Și pot vedea doar scene incomplete!
E un coșmar cumplit, dar mă trezesc,
Privesc nevasta și se-aprind avarii,
Mi-a spus că de vecina-n somn vorbesc
Și că mi-am spart azi noapte ochelarii!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XVII
Afund, străbunu-ncâlcit,
rădăcină a tuturor
celor durați, ascuns izvor
niciodată privit.
Coif de asalt, corn la vânat,
stihuri cărunte,
frate pe frate mâniat,
femei ca lăute...
Ram cu ram, strâns se înșiră,
liber, nicăieri nu e...
Unul, o, suie, suie...
Dar tot se rup încă.
Sus, drumul însă,
se-ndoaie ca liră.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolovanul, oricât îl vei șlefui, tot bolovan va fi!
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din copilărie
Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine și muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a pașilor morții.
Aer cald ce topește fluturii.
Copilărie, fete
cu țâțe de plastilină.
poezie clasică de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea e un bolovan greu și depinde de direcția în care o ia.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Între un om superficial și un bolovan prefer bolovanul, pentru că el va fi la fel și mâine.
Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar

Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetenție
Șapte ani a stat, măi frate,
"Un bolovan" în facultate!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar cel mînat de mirajul originilor îndrăznește să tulbure copleșitoarea încremenire. Ca un gînd străin, se strecoară în enormul creier. În afară de cerul de deasupra albastră boltă pustie nimic nu arata că s-ar putea ajunge și altundeva. Spre necrezuta țintă el suie, străduindu-se să-i forțeze poarta. Rămas, cu timpul, o pură, vibrantă dîrzenie, trăgîndu-și puterea din singuratatea și înălțimea la care a ajuns, suie mereu.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!