Cucerind abisul

Piedestal peste copilăresc,
Prezenţa ta absentă mie;
Semne moi, solubile în palmă,
Conştiinţa de prezent în drum.

Emulsie pentru nebuni,
Păpuşa cu mâinile rupte,
O relicvă preţuită,
Contestabilă acum.

Jocul veşted tot presară
Larmă-n nasturii cămăşii mele;
Foarfeca ce sfarmă vidul
E tăcerea sau sublimul.

O sonată dă tot sensul
Dacă tu eşti printre note,
Însă schimbi compozitorul,
Spor să laşi abstracturlui.

Fie-n frac sau nud absurdul,
Cioburi, cioburi îmi torni rolul
Într-un pustnic fericit,
Neştiind de drept băiatul
- că-n abis am nimerit...

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cioburi

prietenii au plecat departe
am rămas singur în noapte
astăzi sparg
oale şi ulcele
ce să fac acum cu ele
toate's sparte, toate's rele
adun cioburi dintre gânduri
printre rânduri amputate
ce să fac astăzi cu toate
viaţa calcă
trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri şi din amurguri
curg şi lacrimi
curg de toate
printre cioburi şi ulcele
toate's goale, toate's sparte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul

Mi-era dor de tine
Pana sa te cunosc.
Dar acum
Nici nu mai stiu ce esti.

Esti timpul?
Esti privirea matura
A copilului din mine?

Sfidare! Esti sfidarea ochilor!
Simtamant dezacordat,
Rapus de vina.

Esti oare calea
Ce-o urmez orbeste?
Caci simt o indrumare
Lenesa, perfida.

Imi vin cuvintele concrete,
Aproape ca de sticla.
Mi-e frica sa le spun
Grabit, sa nu-si piarda
Sensul definit,
Sau sa nu ma tai in cioburi?

Aceste coridoare...
“Aseaza-te si cere indurare!”

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de iubire

din cioburi de iubire
eu visele-mi adun...
sunt ca o mângâiere
la un sfârşit de drum

târziu.. târziu in noapte
când somnu-ncet mă minte
privesc pe cer cum luna
insiră la cuvinte...

imi spune trist povestea
crispată-n nemurire
adună pe cer stele
din cioburi de iubire.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracteristic femeilor de moravuri uşoare este optimismul fals, mincinos. Zâmbesc exagerat de mult în văzul lumii, joacă rolul de doamnă puternică, independentă, neştiind că piedestalul lor e din ceară ce se topeşte în a desfrâului seară. La polul opus, pe un piedestal de cristal stă femeia cinstită, ca o regină împodobită şi preţuită.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cioburi de vise

Din cioburi de vise se nasc entitaţi
De linişte, de dor şi candoare,
Ascultă-le şoapta şi tu... dacă poţi
Şi-aruncă-le apoi în vâltoare...

Veni-vor speranţe, tumult şi elan,
Imagini de lume nebună,
Dar eu pentru voi am un plan,
Să fim ca şi-acum... împreună.

Din cioburi de vise răsar împliniri
Şi gânduri rebele-s la poartă,
O mâna le strânge şi cerne zefiri,
Pe tâmplele albe de soartă.

Cuvântul e magic, abil vrăjitor,
Plutind spre abisul de stele,
Curgând din penită, atât de uşor,
Ca lacrima, inimii mele.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ciobite lumi

Stau cioburi pe masă
Tăcută mireasă
Din joc de călcâi
Ah, mire
Tu soare din ziua întâi.
Stau colţuri de stele
În visele mele se-ntind
Somnoroase
Şi calc peste cioburi
Şi mese livide
Doar doar să le-ating.
Stau mese sub cioburi
Smerite speteze
Ah, ostenelile lumii
Prin blide si pori
Creşte pe margini de linguri
Lăcusta război
Şi hrană
La colţuri de gură
Uimită spărtură.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coeur De Lion

cei ce nu mă ştiu
îmi caută numele undeva deasupra capului, printre luceferi
degeaba trăieşti dacă nu adori
cerul
dacă nu îmi găseşti numele cuibărit
ba în Vega, ba în Cassiopeia
colorând nori în spatele lunii

cei ce cred că mă ştiu
mă privesc de sus
sub firul de iarbă gemând
printre cioburi şi melci
o umbră a lumii cu gleznele goale
spre care stau cu mâna întinsă
sperând

cei ce mă ştiu tac
îşi umplu rănile cu mine
călcând peste lut
peste lumea cu clovni şi covrigi
suflând tristeţea apusului
în păpădii

tu, cel care mă iubeşti,
caută-mi numele prin iarbă
răstoarnă-ţi luceferii cu pământul în sus
umple-ţi rănile cu lut şi cioburi din mine
aşază-te

acum priveşte-mă în ochi

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

Cioburi de vise interzise
imi străpung tălpile,
mă ard, mă supun.
Genunchii le sărută, palmele le sprijină.
Mă ridic. Continui să dansez.
Sângerez.
Visele dor. Cioburile sângerează.
Se sparg in zeci de alte cioburi,
fiecare jertfind câte o picătură de sânge
spre a-mi hrăni visul.
Infinite cioburi hrănesc un vis
al cărui sfârşit e proiectat în fiecare ciob infinit
acelaşi, altul, mereu al meu...

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

sparg azi oale şi ulcele
ce să fac acum cu ele
sparg şi gânduri
sparg de toate
ce să fac cu ele sparte
poate plec în altă parte
de ai carte
nu ai parte
doar tristeţi şi lacrimi toate
adun cioburi
printre cioburi
de prin vatră adunate
viaţa calcă trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri, tristeţi, amurguri
curg şi lacrimi
curg de toate
printre cioburi şi ulcele
ce să fac în altă parte
scriu o carte despre toate
se mai poate...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de vise

Aseară, am aruncat cu pietre în cer
şi am spart cateva stele.
Au căzut cioburi de vise peste mine
şi m-am taiat!
Erau şi visele tale printre ele,
visele ce nu le-ai trăit
şi le-ai ascuns printre alte vise.
Umplusei cerul cu ele,
le ascunsesei de teamă,
teamă că ai fi putut să le trăieşti.
M-am pansat
cu urmele palmelor tale,
au rămas de când
încă zâmbeam pentru doi.
Ştiu,
nu o să mă mai vindec niciodată,
dar aş arunca
oricând cu alte pietre în cer,
teama însă îmi este
că nu o să mai fie stele de spart
şi urmele palmelor tale
or să se usuce între timp!

poezie de Mihail Coandă (4 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura nenaturala

prin acea iarbă deasă mi-am alergat sufletul
era cu un pas în faţă
l-am ajuns la fântâna cu apă sărată
mi s-a părut că mă cunoaşte de undeva, a tresărit
încercând să-l ating am spart oglinda mamei,
ne-am tăiat amândoi în cioburi
eu plângeam, el râdea
dintre cioburi am răsărit amândoi într-un copac uscat
a venit o ploaie, a trecut un soare peste noi
acum ne împărţim mugurii
doi la mine, doi la tine
ce viţă de vie frumoasă
crezi că e fericită?

poezie de Dan Constantin Muresan
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as sti

Dacă aş şti că-n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aş şti că-n loc de lună-i
O farfurie peste nori;

Dacă aş şti că-n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aş şti că-n fiecare zori de ziuă
Că viaţa nu-i pentru noi doi.

Pământul eu l-aş părăsi
M-aş îndrepta spre soare
Dacă aş şti că tu nu ştii
Când nu te văd mă doare.

Misterul mării cea sărate
În care amintirea vieţii zace
Ar fi mult mai uşor de răscolit
Dacă aş sti că nu m-ai părăsit.

În fine, dacă-aş şti că-n lume
O alta nu va exista,
Voi şti că toate sunt pe bune
Că doar tu eşti aleasa mea.

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări

obosisem
stigmatizat zăceam printre gânduri
doar ploaia mai spăla sufletul de drum
eram mai bătrân decât mine
uneori mai plecat dintr-o parte în altă parte
eram singur cu timpul
simteam echivoc
o lume trecea, eu zăceam pe un ciot rupt de speranţă
speranţe nu aveam, le băusem pe toate la crâşma din drum
eram nimeni
aici şi acasă
deschideam, mai scriam câte-o carte, mă scriam
ploua peste mine şi totuşi ploua
răguşit, mă adunam dintre cioburi de gânduri
ruginise în palme cuvântul rămas
de rămas nu a rămas nimeni
doar ploaia bătea spasmodic în poartă
vroiam să vin dar nimic nu venea
am tăcut speriat, strângând în braţe cuvântul
renunţasem la lume, ruginise şi ea
păşeam printre şinele rupte
mi-era sete şi totuşi plecam
uitasem să cânt
în tindă fata plângea pe note difuze
rătăceam printre cei plecaţi între noi
sfărâmam lumina în palme
croind curcubee pe cer
învăţasem să vâd
aşteptând o clipă
ce azi nu venea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

De unde să încep? Sunt iţe încurcate...
Cum să separ acum trecutul de prezent
Şi cum să uit că tu mi-ai fost întreg înaltul
Şi aerul care-a trecut, prea des, indiferent.

Sunt vas de lut împrăştiat în mii cioburi,
M-am adunat privindu-te mereu în ochi
Şi îmi desfac chiar mâinile din greaua rugă,
Crezând că din iubirea oarbă mă deochi.

Am vrut să îmi dezleg tăcerea de dorinţă
Să strig la timp, să îmi separe toată teama,
Să schimbe noaptea într-o oază de lumină,
S-alunge din gânduri şi să gonească iarna.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonată

te iubesc
pentru că eşti sonată

şi nimeni nu mai ştie
să te-ncânte

până la următoarea abatere
voi mângâia o coardă

până îmi va spune şi ea
ce sonată eşti

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

Zeci şi mii si sute de cioburi,
Strapung prin frageda carne,
Adanc...
Printre coaste,
Către nimic.

Cioburi de sticlă,
De gheaţă,
Ce se topesc
Si picură incet
În balta de roşu şi durere.

Zeci si mii si sute de amintiri.....
Arse, de focul mistuitor al durerii,
Mă sufocă, precum o funie in jurul gâtului,
Îmi inundă traheia
Şi îmi şopteste culori de gri la ureche.
Precum şi vioara.
Ce îmi şoptea ducli şi suave
Petalii de hortensie.

Cândva, vedeam şi eu Soare
Vedeam parfumul primăverii,
Iar de pe buze gustam zâmbete.
Acum, orb şi mut şi surd,
Bâjbâi dupa fericire,
Dar totul...
Tot ce ating şi cuprind,
Doare şi este gri şi roşu.

poezie de Corneliu Caluian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt o partitură

Mă simt o partitură
Cu note în culori
Din care vin şi fură
Necunoscuţi, comori

Că nimeni nu mai vinde
Permise de noroc
Şi-n traista cu merinde
Doar lipsuri se mai coc

Că valul se frământă
Şi trece nenorocul
Cu bietul om la trântă
Şi se închide jocul

De-ar fi doar să dureze
Cic-ar fi spus bătrâna
Când umflă-n metereze
Furtunile, Fortuna

Şi lunga acoladă
Lăsând loc la concluzii
Pătrunde în livadă
Un vânt de deziluzii

Presară zorii roşii
Aromele-n fâneaţă
Şi cântă iar cocoşii
O nouă dimineaţă

Ci iarăşi mă împrăştii
Aproape clandestin
Când trag copii cu prăştii
În cioburi de destin

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâng în talpa vieţii mele

Strâng în talpa vieţii mele cioburi mici, ucigătoare,
Nu le scot că nu am vreme... Ei şi ce dacă mă doare?
Nu mă plâng de suferinţă, căci doar Domnul mă alină,
Şi răzbesc prin grota sorţii când balanţa greu se-nclină.

Am strâns spini... iar guri flămânde m-au muşcat cu lăcomie,
Şi-au sperat că mă doboară, m-au lovit cu infamie,
M-au trecut prin rug de iaduri perpelindu-mă tenace,
Însă antidotu-mi este "un ignor" spre minţi sărace.

Nu mă-nclin, nu strig, nu cad, nu cer falşilor clemenţă,
Şi îi las să se frământe, buimăciţi de rezistenţă,
Nu las lacrimi să îmi curgă pe obraji, ca exponate,
Nici în faţa celor falşi, nici ascuns. Am demnitate!

Calc pe cioburi ascuţite, să mă doară pân* la sânge,
Şi-mi cert fricile în taină şi-i spun inimii nătânge,
Să nu sufere că lumea poartă petice ostile,
Cu venin... vor să sugrume cu deprinderi de reptile.

Strâng în talpa vieţii mele cioburi mici, ucigătoare,
Nu le scot, că nu am vreme... Ei şi ce dacă mă doare?

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de viaţă, cioburi de moarte

Mi-am împărţit viaţa în cioburi
Şi fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viaţă,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele şi-a împărţit suferinţa
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele şi de recunoştinţă,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND RECUNOŞTI PREZENŢA ATÂT CORPUL CÂT ŞI "eu"-L FALS INTRĂ ÎN ABSENŢĂ. Tu spui că "TRĂIEŞTI DOAR ÎN PREZENT." Mai era unul care zicea că dacă îţi mişti ochii pupilele pierzi prezenţa. Oare vezi contradicţia? Realizezi că e dualitate? Există un tu şi prezentul în care stai, nu cumva e prea mare aglomeraţia acolo? Tu eşti Prezenţa, Prezenţa nu e o acţiune, cum ar fi cea de "a sta în prezent", Prezenţa nu e corpul care face acţiunea de a nu-şi mişca pupila sau orice altă scamatorie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!