ciobite lumi
Stau cioburi pe masă
Tăcută mireasă
Din joc de călcâi
Ah, mire
Tu soare din ziua întâi.
Stau colțuri de stele
În visele mele se-ntind
Somnoroase
Și calc peste cioburi
Și mese livide
Doar doar să le-ating.
Stau mese sub cioburi
Smerite speteze
Ah, ostenelile lumii
Prin blide si pori
Crește pe margini de linguri
Lăcusta război
Și hrană
La colțuri de gură
Uimită spărtură.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.