Cioburi
Zeci și mii si sute de cioburi,
Strapung prin frageda carne,
Adanc...
Printre coaste,
Către nimic.
Cioburi de sticlă,
De gheață,
Ce se topesc
Si picură incet
În balta de roșu și durere.
Zeci si mii si sute de amintiri.....
Arse, de focul mistuitor al durerii,
Mă sufocă, precum o funie in jurul gâtului,
Îmi inundă traheia
Și îmi șopteste culori de gri la ureche.
Precum și vioara.
Ce îmi șoptea ducli și suave
Petalii de hortensie.
Cândva, vedeam și eu Soare
Vedeam parfumul primăverii,
Iar de pe buze gustam zâmbete.
Acum, orb și mut și surd,
Bâjbâi dupa fericire,
Dar totul...
Tot ce ating și cuprind,
Doare și este gri și roșu.
poezie de Corneliu Caluian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Caluian. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.