Din cioburi de vise
Din cioburi de vise se nasc entitați
De liniște, de dor și candoare,
Ascultă-le șoapta și tu... dacă poți
Și-aruncă-le apoi în vâltoare...
Veni-vor speranțe, tumult și elan,
Imagini de lume nebună,
Dar eu pentru voi am un plan,
Să fim ca și-acum... împreună.
Din cioburi de vise răsar împliniri
Și gânduri rebele-s la poartă,
O mâna le strânge și cerne zefiri,
Pe tâmplele albe de soartă.
Cuvântul e magic, abil vrăjitor,
Plutind spre abisul de stele,
Curgând din penită, atât de ușor,
Ca lacrima, inimii mele.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.