La o piesă a lui Cornel Udrea

Concentrat, nu scot nici pâs,
Spectacolul réce mă lasă.
În schimb, era să mor de râs,
Când am ajuns... acasă.

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ieşirea de la un spectacol, un om m-a oprit şi mi-a spus: "Cum să fac, domnule Albulescu, să iau spectacolul ăsta acasă? Atât de mult mi-a plăcut!" Recunosc că m-a încurcat. Piesa "Vizita bătrânei doamne", ca şi "Dantonul" de acum vreo 40 de ani, se juca de la Bulevardul Bălescu până la strada Arghezi, cât e de adâncă scena, cum să ia omul ăsta spectacolul acasă?

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am îndrăznit multă vreme să spun nimănui nimic nici despre epoca de întuneric, nici despre cheia de aur pe care o găsisem într-o zi cu soare. Cum am ajuns acasă, m-am gheboşat asupra cărţuliei mele ş-am izbutit să scot din ceaţă Ursul păcălit de vulpe şi Acul şi barosul, povestirile pentru copii ale lui Creangă, de la sfârşitul vechiului şi uitatului său abecedar.

Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socoteala de acasă...

O viaţă-ntreagă-am adunat
Tot socotind pe de'şte,
Când m-am ajuns, am observat
Că totul îmi lipseşte.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albinele, la fel ca profesorii, scot şi trântorii la cules de nectar. Nu vor să le reproseze-n toamnă, când vine frigul: de ce-i scot afară din stup, de ce-i lasă repetenţi?

aforism de Cornel Stelian Popa (29 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când spectacolul vieţii e mut

Am grijă de mine deşi se moare-ncet
încă de pe când eram vioară
când spectacolul vieţii e mut
dă-mi voie sa plâng
sunt pe o urmă de rană...
nu-mi aminti cum am ajuns
femeie de foc din copilul de lut

Cât eram de frumoasă
ştiam de la tine,
astăzi nu mai ştiu de fel
dar învăţ cum se moare-n picioare
de pe vremea când
aveam pe deget inel...

Şi mă-ndepărtez de toate
să văd
până unde nu mă mai văd,
dacă vreau să uit,
să mă uit –
nimic nu mă ţine
am voie să plâng,
să mor în picioare,
şi să strig istovită după mine...

poezie de Daniela Pârvu Dorin din de la Autor, Clipe (2 august 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tropăie elegant

mai multe perechi de tocuri cui
în cui se-nalţă pantoful şi glezna
fină merge la trap sau galop
pe asfaltul tare dimineaţa asta
se-ndreaptă spre locuri neştiute
firesc duc picioarele odihnite
de somnul şi seducţia nopţii
păcănitul diversificat lasă în urmă
parfumuri ce te scot din minţi
tocurile duc zâmbete şi buze rujate
cu tot felul de culori care scot
bărbaţii din amorţeală dimineţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc concentrat

Ce să fac, iubito, cu tine?!
Să te iubesc? Atât? E bine?
Şi totuşi, oare, ce se-ntâmplă
Că mor ducând un trandafir la tâmplă?!

epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă

şi-n seara asta la geamul
pe jumătate deschis
dar înde
ajuns de deschis
încât să simţi par
fumul florilor pe care le a
duc în fiecare seară la patul tău
să nu stai cu ochii trişti
sau
visătoare la crizanteme
le scot din viaţa lor şi le a
duc la tine să te scot din vis
să mă aştepţi cu fruntea-n mâini
cu ochii-n stele
cu luna în podul palmei
aşteaptă-mă în faţa televizorului
la un film romantic
o să vin cu ciocolată
o să aduc lichior de cireşe amare
aşteaptă-mă (!?) n-ai ce pierde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

Am trei feciori, dar nu îmi pasă,
Mă scot din orişice impas:
Nici chiar să mor ei nu mă lasă,
Fiindcă n-am ce să le las!

epigramă de Paul Dumitrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, 12:26-28 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, epigramiştii!

Nici nu bem, nici ne-mbătăm,
Nici prea sănătoşi la minte,
În schimb toţi ne lăudăm
Cu "beţia de cuvinte".

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui însurat c-o rusoaică

Soaţa ţi-e rusoaică, frate,
Şi nu poţi nici cum s-o-nfrângi:
Nu te lasă, când te bate,
Nici în limba ta să... plângi!

epigramă de Vasile Plăcintă din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsă

Mă fascinau codanele, firesc,
Când, june, soţ, veneam târziu acasă...
M-ameninţa soţia, că mă lasă
Şi chiar bătrân, mă lasă... să privesc!

epigramă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că spectacolul va merge în jos în istorie... Oamenii se vor scărpina în cap şi vor zice: "Cum a ajuns asta vreodată să fie difuzat la TV?"

citat din Denise Crosby
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, nu ţi-s îngerii destui?

Doamne, nu ţi-s îngerii destui?
(Pe Pământ majoritari sunt dracii!)
De ne laşi mereu pe noi, săracii,
Cei de nicăieri, ai nimănui?

Ne-ai creat din lut cu mâna Ta
Să purtăm în noi iubirea-Ţi, chipul,
Însă gol, ori spart în noi e şipul,
Am uitat a binecuvânta.

Doamne, nu mai suntem fraţi de mult
Şi purtăm lichidă ura-n vene,
Vorbele ne sunt cuvinte-obscene,
Răzbunarea a ajuns un cult.

Te rugăm priveşte înspre noi
Cei ce credem încă în mai bine,
De cum am ajuns ne e ruşine
Căci purtăm în piept nu foc, ci sloi.

Ne mai vizitează până nu-i
Prea târziu şi--ai să ne chemi acasă...
Ori jandarmi cu scuturi nu Te lasă...
Ori nici îngerii nu ţi-s destui?

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vădana la ginecolog

- Mă aşez şi eu cum pot,
Dar hainele când le scot?
Doctorul - un pui de lele:
- Când le scot eu pe-ale mele!

epigramă de Ovidiu Creangă din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţie la vorba aceea : " Olteanul e sigur acasă dacă îi vezi rufele întinse la uscat"

Vorbă mare - ţine minte:
Zise ieri a lui Melinte,
Rufe am, că schimb bărbatu'
Într-un an vă schimb tot satu'!

epigramă de Valeriu Ene din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi lasă singur un animăluţ care devine conştient de suferinţa singurătăţii. Cât era mic şi nu înţelegea singurătatea, îl mai puteam lasă singur, în casă, pentru câteva ore sau pentru o noapte întreagă. Însă, după ce a mai crescut şi a început să simtă dorul, când am văzut că deja suferă, pentru faptul că îl las acasă, am ştiut că nu îl mai pot lăsa singur. Era inadmisibil. Conştiinţa singurătăţii este cea mai grea pedeapsă şi nici un sufleţel nevinovat nu merită să îi cunoască durerea.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos de trăiri

nu am nici azi chef să schimb lumea
las asta pe seama politicienilor, liderilor religioşi, îndragostiţilor,
laureaţilor premiilor Nobel în literatură sau mai ştiu eu în ce...
să mă schimb pe mine şi lumea mea interioară
asta e tot ce contează...

uneori o carte bună şi un tril de păsărele
sunt cele mai mari fericiri pe care le poate avea omul

nu am azi chef să mă înalţ mai sus de constelaţii
las asta pentru ziua când îmi voi fi îndeajuns de mult de prisos
şi atunci voi explora frenetic toate galaxiile
când mă voi transfigura într-o licărire de stea

uneori e de ajuns să-l asculţi pe Bach
pentru a arunca o ocheadă paradisului

azi am chef doar de poezie în forma ei cea mai frustă
să creezi din nimic versuri, să adulmeci din neant cuvântul nefixat
să fii un mic creator pe lângă marele creator
e cel mai frumos sentiment pe care-l poţi avea

uneori e suficient să-i citeşti pe Socrate, Alexandrian şi Vasile Lovinescu
ca să poţi redimensiona universul lăuntric.

şi solitudinea poate fi plăcută
când îţi umpli ziua cu un adaos de trăiri
vibrante

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum şerpuit

Nu am casă, nu am masă,
Departe am plecat...
Iar drumul şerpuit, să mă întorc
Nu mă mai lasă,
Nici să întorc capul... nici să vin acasă.
Şi hoinăresc prin lume neîncetat.

Picioarele-mi rănite...
Abia mi le mai port.
Iar soarele mă arde...
De nu îl mai suport.
Sudoarea de pe frunte...
Î-mi cade tot mai tare,
Iar drumul şerpuit...
Of doamne... sfârşit nu mai are.
Am inima... ce încă,
Nu mă lasă...
Mereu î-mi bate tare
Acum... la-n'tors acasă.
O ploaie cer plângând
Arşiţa ca să-mi treacă
Pe drum să merg cântând
Să uit că e săracă.

Săracă a mea ţară...
Săracă şi-n nevoi...
Că ne-au vândut acuma
Din nou domnii ciocoi.
Îl rog pe bunul Dumnezeu
Să-mi sfârşească drumul şerpuit.
Că numai pot de greu
Că ţara... tare mi-am dorit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!