Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Cojocariu

Drum șerpuit

Nu am casă, nu am masă,
Departe am plecat...
Iar drumul șerpuit, să mă întorc
Nu mă mai lasă,
Nici să întorc capul... nici să vin acasă.
Și hoinăresc prin lume neîncetat.

Picioarele-mi rănite...
Abia mi le mai port.
Iar soarele mă arde...
De nu îl mai suport.
Sudoarea de pe frunte...
Î-mi cade tot mai tare,
Iar drumul șerpuit...
Of doamne... sfârșit nu mai are.
Am inima... ce încă,
Nu mă lasă...
Mereu î-mi bate tare
Acum... la-n'tors acasă.
O ploaie cer plângând
Arșița ca să-mi treacă
Pe drum să merg cântând
Să uit că e săracă.

Săracă a mea țară...
Săracă și-n nevoi...
Că ne-au vândut acuma
Din nou domnii ciocoi.
Îl rog pe bunul Dumnezeu
Să-mi sfârșească drumul șerpuit.
Că numai pot de greu
Că țara... tare mi-am dorit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ajuta - ne Doamne

Mai spală Doamne drumurile vieții
Să nu mai rătăcim așa de greu
Și lasă - ne doar anii tinereții
fim frumoși și inimoși mereu!

Mai lasă - ne iubirea pentru-o viață
Iubirea pentru tot ce e frumos
Mai spală - ne cu rouă iar pe față
Ca să ne fie chipul luminos.

Întoarce-ți fiii iarăși către casă
Destul prin lume ei au rătăcit
fie adunați din nou la masă
fie cu ai lor pan la sfârșit....

Mai ia - ne Doamne greul ce ne-apasă
Mai șterge - ne și lacrima în zori
Ajută - ne să fim din nou acasă
Să nu mai rătăcim printre ninsori.

Gimbte Germania

poezie de (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Doamne, mai fă o minune!

Eu credeam -s cel mai tare
eu sunt cel mai vestit...
Dar în fața ta o doamne...
Mi-am dat seama sunt mic.

Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.

Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.

N-ascultam nici o povață
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viață
Ce am strâns tot am pierdut.

Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.

Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.

Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Și salvează- un pic.

Ia- în împărăția... care
Sus în cer o stăpânești.
Știu doamne că ai răbdare
Eu aștept... vin când dorești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

După mai multe ore pe baltă

I-am spus soției mele sus și tare
Că am să mă întorc c-un pește mare,
Iar drumul meu acuma o fie,
Obligatoriu, pe la... pescărie!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Cântece

I
E vina mea că te-ntâlnesc acum
Și-i vina mea că nu te pot iubi?
De ce trecuși așa târziu pe-aci
Și nu-mi ieșiși mai de cu vreme-n drum?

Privesc în zări și zările îmi par
-s tot mai reci și tot mai depărtate,
Și-n care țări de-ndrăgostiți uitate
Cei morți învie iubească iar?

De ce-aș pleca cu tine?... Drumul meu
Nu-i drumul tău, și visurile tale
Le-aș spulbera la jumătate cale,
Că n-aș putea te-nsoțesc mereu.

Norocul tău e veșnic înainte
Spre răsărit-al meu spre miazăzi;
Te-aș urmări de te-aș putea iubi
Și te-aș putea iubi de mi-aș aduce-aminte...

II
Dă-mi ochii ți-i mai sărut o dată
Și lasă-mă să plec în lume iar,
Nu-mi pare poarta-nchisă stăvilar,
Nici gura suptă și nesărutată.

Și nu-ntreba -ți spun de ce te las,
Când știi și tu ce toată lumea știe-
Că nu putem iubi pe veșnicie
Și-s obosit de-al dragostei popas.

Azi vreau plec din nou și-n noul drum
Să-mi uit de toate câte-am întâlnit,
Să nu mai fiu ca-n vremuri nici iubit,
Nici să iubesc cum te iubesc acum.

Și să m-afund pe drumuri tot mai șterse,
Tot mai pustii, iar suflul toamnei reci
Cărarea dulce-a liniștei de veci
În bietu-mi corp și-n suflet să mi-o verse.

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Mircea Albulescu

Când am fost mic, mic, mic am încercat să merg, iar mama mea mă ținea lângă ea și avea un capot de care eu țineam foarte tare ca să pot să merg. Iar după ceva vreme ea a avut teribila înțelepciune să-mi dea o bucată de cârpă în mână. Și în clipa aceea am început să pot să merg pentru aveam iluzia capotului ei, iar eu am mers mai repede, mai frumos și mai departe.

în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mă uit în ochii tăi

uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi și durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.

Vreau te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărțirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.

De-aș putea să întorc timpul înapoi,
fim iarăși tu și eu,
Tu fii o floare între flori,
Eu soarele tău.

Dar viața acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!

poezie de (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Corneliu Vadim Tudor

Lucrul cel mai imoral din lume este fii bogat într-o țară săracă. Indiferent ce justificări îți creezi, țara e săracă și din pricina ta.

aforism celebru de
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cu ce-aș putea...?

Nu plânge, mamă, și nici nu mă chema,
Îmi faci mult rău chemându-mă acasă,
Tu știi la fel de bine în țara mea,
Dacă nu fur, nu pot să-mi construiesc o casă.
Știu ți-e greu că sunt acum printre străini
Și că ai vrea fiu în sat alăturea de tine,
bătătura astăzi ți-e plină de ciulini
Și cât mai suferi, dar gândește-te la mine.
Cu ce-aș putea te ajut stând lângă tine,
Poate-aș cosi în curte și ți-aș sparge lemne?
Dar oare-n țara asta pentru mine
E de ajuns ca să cosesc și să crap lemne?
Mă doare sufletul -ți sunt atât de departe,
Că nu mai pot să te ridic când cazi,
Dar, mamă dragă, să nu uiți sărăcia ne desparte
Și că mi-e dor în fiecare zi de ochii-ți calzi.
Și aș veni târându-mă-n genunchi acasă,
-ți fiu aproape, te mângâi pe față,
Dar știu că n-ai avea ce să îmi pui pe masă
Și m-aș trezi plângând în fiecare dimineață.
Cum să mă-mpart în două, scumpă mamă,
fiu și-aici, fiu și lângă voi?
Ce -i răspundă copilul mamei care-l cheamă
Și își dorește fiul, rătăcit prin lume, înapoi?
Nu plânge, mamă, eu te rog, rezistă,
Nu mă chemă văd mori săracă,
M-ai învățat DUMNEZEU există,
Și roagă-te la EL, pe fiul rătăcit ți-l întoarcă!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Flacără săracă

Sunt mii și mii de case fără casă
Și mii și mii de ramuri fără ramuri,
Cuvinte condamnate la sloganuri
Și oameni fără vatra lor de-acasă.

Sunt mii și mii de faceri fără faceri,
Ce-au rezultat din faceri nefăcute,
Din goliciuni cu goliciuni umplute,
De-o lume care face-n gol afaceri.

Nimicul în nimic e dat să treacă,
Din ce-a fost plin, e azi deșertăciune,
Cenușa e scursura din tăciune,
Tăciunele-i o flacără săracă.

Din gând, rezultă totdeauna gânduri,
Și, în pământ, pământ se pământește,
Iar viscolul, prin viscol viscolește,
Când iarna-îngheață seva din pământuri.

La poartă, bate-a traistă goală vântul,
Iar ușa se deschide, încă-i ușă,
Pe horn e fum, pe vatră-i doar cenușă,
Și-n cer se-ascunde, viscolit, pământul.

Îl strâng la piept, îl învelesc cu gândul,
La primăvară, nu-l mai crește grâul,
Pe Valea Mare nu mai curge râul,
Săteanul și-a pierdut la toate rândul...

Poarta nu e poartă, ușa nu e ușă,
Curtea nu e-n curte, casa nu-i acasă,
Ziua nu apune, noaptea nu se lasă,
Focul nu mai arde, nu mai e cenușă.

Au apus țăranii de atâta moarte,
Țara nu-i mai știe, câinii nu-i mai latră,
Nu-i mai arde-n palme focul de pe vatră
Cei bătrâni sunt umbre, tinerii-s departe.

Nu mai e nimic din ce-a fost de milenii,
Au învins tâlharii, visteria-i goală,
Satele sunt vide, soarele-i de smoală,
Și s-au dus pe ape, singuri, pământenii.

Este doar o vorbă despre-o zi senină,
Când aveam o casă plină de lumină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calator

Întorc capul și privesc în urmă
O jalnică parere de regret
Și zborul spre minciună.
Cu ochii închiși voiam să merg pe drumul drept,
Mi-am îngenuncheat dorința și vrerea mea nebună,
Privesc acum în față coclauri și aștept
Chiar de ocolesc mai mult, acesta-i drum mai drept
Și pot zîmbi acum, fară vre-un regret.

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare către Țară

E ziua ta, azi, Țară! și-s departe
Și nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide și pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.

Nu munții tăi cu aur și păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit bântuim pribegi.

Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.

Când piepturile goale ne-au rămas
Și cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvățăm.

Și iată, ești slăvită-n an o dată
De cei ce soarta ți-o pecetluiesc,
Săracă, țara mea, țară bogată,
Oare câți astăzi chiar te mai iubesc?

Oare câți dintre cei ce peste an
Te dau la schimb, te sfâșie, te sug,
Nu te vor da iar mâine pe-un ciolan
Și nu te-or pune pentr-un euro, pe rug?

E ziua ta, azi, Românie și-s departe
Și-n suflet mi te port prin pribegii,
Dar îți urez ți se facă parte
La ultimul tău drept de-a te trezi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune

Îngerii toți îi vreau, nu doar un stol de îngeri,
Să mă-nsoțească Doamne, în drumul meu mereu,
Să-mi port pașii-n lumină, nu în dureri și plângeri,
Și ocrotită cer să fiu de Dumnezeu.

Să nu plece-n bejenii preamilostivii sfinți,
În drum să nu mă muște o viperă de gleznă,
Nu o să-mi dau credința pe-o mână de arginți,
Iar seara Sfânta Cruce o fac mereu pe pernă.

Cuțitul de cristal un gând să nu-mi întoarne,
Să-mi fure o bucată de suflet pe-nserat,
Un pas și încă unul îl fac spre Tine Doamne,
Doar Ție-Ți port credință, la alții nu am dat.

Pe mâini îmi sprijin fruntea, și în genunchi m-așez,
Iar lacrimile-mi curg împreunate-n flori,
Cu rugăciuni pioase Altarul Ți-l veghez
În fiecare seară și-n răsărit de zori.

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Un ultim romantic

Tu suflet care tremuri... în taina nopții albastre,
De n-ai fi fost tu... nici eu nu existam.
Te-am căutat o viață... acolo printre astre,
Numai cu tine noaptea, plângeam când te visam.

Străbat întreg pământul cuprins de al tău dor
Străjer î-mi este vântul... în spate simt fior.
La fel și îmbrățișarea, -ți simt întregul trup
Nu mai știu în ce parte, aș mai putea fug?

Esența vieții însăși... împerechează lumea,
Destinul cel pierdut acum ni s-a unit.
Și dacă te voi pierde... acum e oare vina...?
Când după tine... o viață mereu am chinuit.

Am amintiri plăcute... sunt... cred un... visător,
Sunt ultimul romantic ce... mai visează încă.
Eu știu -n viața asta totul e trecător,
Dar voi rămâne... același romantic călător.

Tu... ia- iar în brațe, dă -mi un sărut fierbinte,
Să î-mi străpungă noaptea, întregul corp aș vrea.
Sunt prea departe încă, dar tu... exiști în minte,
Și fără tine viața, î-mi este foarte grea.

Dă -mi mâna... și... vin-o străbatem infinitul
rămânem undeva... pierduți... de negăsit.
Adormi pe bratul meu, azi... nu vine sfârșitul
Și îmbrățișează... un ultim romantic fericit.

poezie de din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pribegie ,,săracă copilărie"

Și-au plecat români de-ai noștri
De voie și de nevoie,
Prin străini în lumea mare,
Pentru un bani, mai de valoare,
Pentru ce-au uitat legiștii.

Zările îndepărtate crunt onoarea le-a lovit,
Căci român ești doar în țară,
La străini, slugă vândut.
Plâng copiii, plânge neamul,
Când familii se dezbină,
Dorurile îi sugrumă
Și în lacrimi le înghit,
Numai banii îi mai alină,
Prețul lor e scump plătit.

Haideți fraților acasă!
Că și aici este de lucru,
Fața țării înflorim,
Drept bani sunt mai puțini,
Dar sunteți lângă copii,
Ocrotiți de-al vostru spirit
Și de bunul Dumnezeu.

De puneți umăr la umăr
Avântul în voi crească,
Ca și pâinea cea domnească,
Traiul vostru își schimbă fața,
În familia românească,
Libertatea ei cea sfântă,
Nimeni să n-o umilească!
Greu vin banii, ușor pleacă,
Voi pribegi din poartă în poartă,
Munca greatrupul vă-apleacă,
Iar timpul nimic nu iartă.
Când vă deșteptați mai bine,
Aveți doar pe Dumnezeu
Și-o fărâmă de lumină
În înțelepciune voastră,
Înțeleasă prea târziu.
Niciunde nu-i ca acasă,
Adunați cu toți la masă.

poezie de (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Ascuns în ceață

Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, îi e rușine
Și zilnic, știți, eu îl voi chinui.

Ascuns în ceață... dus de dimineață
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... și iarbă creață,
Știu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... cheamă acum din depărtare...
N-aș merge, dar nu am de ales.
Loc e destul știu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.

O zână... vine și-mi spune... hai acasă,
știi niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aș păși.

O clipă simt doare... oare cât voi putea...
încerc fiu tare... -frunt zodia mea.
Ascuns în ceață, zbat într-o credință
Și-n 'cerc ca să câștig dragostea ta.

Dar strig zadarnic... lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Știu se poate, îmi alini tot chinul
Și-aș merge înainte ca să fiu fericit.

Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puțin ți-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Și pot să întorc grăbit, ultimul ceas.

Doresc să port opincă, o coasă pe umăr să am.
plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân cânt într-un pustiu încă un an.
Și-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În țărâna care-l arde

Mergând să-și caute dreptatea
A plecat omul pe jos.
Șubredă-i e sănătatea,
Pielea-i spânzură pe os.

În țărâna care-l arde,
Omul calcă-ncetișor.
Se clatină iar și cade,
Strigând după ajutor.

De murit, nu vrea moară.
Are acasă cinci copii.
Ce vor crede ei diseară,
Când tata n-o mai veni?

De sus, soarele îl arde.
Jos, colbul de praf îl frige.
Se ridică și iar cade,
Nu mai poate nici să strige.

Cu ochii înlăcrimați
Către cer acum privește:
Doamne, două fete și trei frați...
Zicând acestea... el sfârșește.

În lumea de azi, se pare,
Nimenea nu te ajută.
Nu te crede cel ce are.
Este dușmănie multă.

poezie de (martie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu vreau să merg pe lună, vreau în România!

De-ar fi fie iar lansarea lui Apollo
Și eu un călător în zborul către stele
Aș deturna naveta și-n loc să merg încolo
Aș îndrepta-o-n grabă spre cerul țării mele.

Ce șansă mi-ar fi dată! Ce număr de magie!
fiu din nou acolo și străpungând un nor
Să pot privi din cer pământ de Românie
De care-mi este atât, atât, atât de dor!

Nu știu ce stratageme acum inventez
Să pot mă-ntoarce mâine dacă ar fi posibil
În țara ce-o iubesc și zilnic o visez,
Ce-mi stăruie in suflet la modul incredibil.

Îmi fac iar planuri și caut iar soluții
Să pot definitiv si tânăr sa revin
Capabil de tranziții, schimbări și revjoluții
În România dragă să am un trai senin.

Atingând din nou țara cu pași și cu priviri
-ncep a număra cu lacrimi și cu teamă
Ce-a mai rămas întreg din vechile amintiri
Ce-a mai rămas din tată, ce-a mai rămas din mamă.

Ce mai este frumos și ce nu s-a pierdut
De când n-am mai călcat pământul din grădină
Cu ce să pot începe trăi precum am vrut
În țara mea iubită, hulită fără vină.

Ajută- tu Doamne să-mi pot copiii crește
Acolo-n România si nu prin țări străine
Ascultă-, înțelege, te rog măcar privește
Că nu mai pot de dor, chiar dacă imi este bine.

Modifică destinul amarnic de român
Dă Doamne ca binele vină și acolo
Și-ți pot promite acum că-n țară o sa ramân
De-ar fi să-mi trimiți mie naveta lui Apollo.

poezie de (2014)
Adăugat de Ionuț RotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna sufletului

E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....

Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate....

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Dă-mi, Doamne!

Dă-mi, Doamne, un pic putere
să nu pot la nimeni cere
nici avere, nici demență,
nici ajutor, nici clemență,
lasă-mi capul să mă poarte
din aproape spre departe,
cugetele fie-mi grijă,
tânguire ori dirijă,
picioarele neclintite,
gândurile necăjite,
bine-nfipte și-ndreptate
către tot ce duc în spate,
că-mi este povara dulce,
ce-am construit să pot duce,
doar eu port vinovăția
că mi-am clădit măreția
doar pe puterile mele
cu muncă și temenele,
munceam din zori în noapte
doar cu rezultat la fapte,
munceam azi ca fiind mâine
și pe-o felie de pâine,
munceam azi chiar pe un leu,
știa doar Dumnezeu,
sufeream epuizare
doar să-mi cresc venitul mare
pentru mine, pentru-o casă,
pentru ce-am lăsat acasă,
m-am căznit ca să tot strâng
să nu-i văd pe-ai mei plângând,
să nu le știu suferința,
parcă mi-am pierdut credința,
nu mai știu ce-i bucuria,
lacrimile-mi sting robia,
sunt lacrimi de fericire
m-oi duce-n nemurire,
iar ai mei m-or pomeni:
rudele și semenii.

rugăciune de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mult aș vrea...

Aș vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aș vrea iar cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Și ai creat o viață nouă.

Aș vrea iar o mângâiere
Și să îmi vorbești întruna.
Aș vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aș vrea te țin de mână,
Un pupic de noapte bună.

Aș vrea te joci cu mine
Și să mă alini când doare,
îmi spui c-o fie bine,
Să mă strângi în brațe tare.
Aș vrea tot ce e mai simplu
Și să nu mai treacă timpul.

Aș vrea la pieptul tău stau,
Să mă simt în siguranță,
Aș vrea o floare îți dau,
Iar tu o păstrezi o viață.
Aș vrea aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.

Aș vrea sa duci la școală
Și să mă ajuți la teme
Aș vrea pe o foaie albă
te desenez o vreme.
Aș vrea iar îmi gătești,
Arome dulci, copilărești.

Aș vrea să mai văd cerul
În ochii tai, vad și marea.
Aș vrea văd în ei reperul,
Calea mea și îndrumarea.
Aș vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu și mă apasă.

Cât aș vrea, cât mi-aș dori
Timpul... să îl pot opri
Sau, măcar, aș vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook