Dilemă

La mare-l concepu şi nu se teme
De gura lumii plină de venin,
E în dilemă însă cum să-l cheme:
Pierre, Giuseppe, Uve sau Marin?

epigramă de Geo Olteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu se teme de moarte nu se teme de amenintari.

citat clasic din Pierre Corneille
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui sugar

O s-ajungă om de seamă,
Ştiu părinţii cum să-l crească,
Nu pronunţă bine "mamă",
Însă ştie să citească.

epigramă de Geo Olteanu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 99

Se lamentează iarăşi, în poeme,
Poetul – locatarul de la nouă,
Gălăgios şi aiurit, că-l plouă
Cu armonii lacustre şi se teme

Că face igrasie de la rouă;
Propun solemn ca cineva să-l cheme
Din cer, să-l dojenim cu anateme,
Chiar mâine în sedinţa de la două.”

“De-acord! Să-l izgonim, c-avem probleme:
Noapte de noapte, ars de insomnie,
Aruncă din balcon cu crizanteme

Ca să-ncălzească piatra arămie
A norilor, se scoală-n vis devreme,
Şi-n Rai sta clandestin, fără chirie!...”

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O putere inteligentă se fereşte de Martiri. Ştie că aceste fantasme nu numai că îi vor tulbura visele, ci vor cutreiera şi cutremura minţile altora, îndemnându-i nu numai să iasă din obişnuita apatie, ci să dea, la rândul lor, mărturie. În al doilea rând, când lipsa de inteligenţă a Puterii este atât de mare încât nimic din ce face nu poate rămâne tainic, fiindcă e făcut aproape la lumina zilei, cu totală lipsă de subtilitate şi cu maximumul de brutalitate posibil, atunci înseamnă că ea a ajuns la un punct în care nu se mai teme de gura lumii. Dar gura lumii, a lumii întregi, este un organ puternic, capabil să producă schimbări de atitudine şi sancţiuni; şi cine nu se mai teme de nimic înseamnă că a ajuns la o situaţie-limită, în care totul este egal, fiindcă nu mai există supravieţuire posibilă: panica a înecat ultima brumă de bun-simţ.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păzeşte-te că lumea e plină de venin.
N-o crede! Lama sorţii e foarte ascuţită.
Dacă Destinul pune-o pilulă-n gura ta
N-o înghiţi, ai grijă, că este otrăvită.

catren de Omar Khayyam din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Victor Tulbure îi place - păcatul e omenesc - să bea

Lui vinul îi e bun amic,
De-aceea eu, la nume, zic
Să-şi mai adauge un "l"
Să-l cheme Victor Tulburel.

calambur epigramatic de Marin Sorescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Geo Olteanu

Pe insul ăsta cam bondoc,
Ce virulent în mine trage,
L-asemăn mult c-un boloboc
Ce-a mai rămas în patru doage.

epigramă de Gheorghe Penciu şi Geo Olteanu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul

Am venit grăbit la şcoală
Ameţit ca după boală,
Nu mă odihnesc de fel
Fără domnul Clopoţel.

Clinc, clinc, clinc mă strigă-afară
De cu zori şi până-n seară;
Îi răspund:,, Vin, nu te teme!''
El insistă să mă cheme.

Şi-atunci pun la tălpi viteză
Că m-aşteaptă cu o teză,
O compunere sau două
Despre-a noastră şcoală nouă,

Care este--după mine--
Stupul cu elevi-albine,
Unde micul Clopoţel
Simte că e şef şi el.

Am să-l iau eu aşadar
Să îl vâr în buzunar,
Să stea cât o vrea acolo
Şi să cânte domnul Solo.

Cum, nu renunţaţi la el,
La vestitul clopoţel?
E drept, glumele nu-ncap
Fără el parcă n-ai cap.

Ore, teme, recreaţii
Ar fi bâlci, ar fi distracţii;
Să-l cinstim cum se cuvine
Cu el toate merg mai bine!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii nu e un sac pe care poţi să-l goleşti.

proverbe arabe
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii

Supărat cică-i Păcală
Că ştirbită-i a lui fală
Câştigată de milenii:
'L-întrec... politicienii!

epigramă de Ioan Miclescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii

Crăcănel, când s-a-nsurat,
A fost foarte inspirat,
Dar mireasa lui bogată
Era tare... expirată.

epigramă de Marian Cioacă (septembrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui indolent

Sperând de lene ca să-l scap
Şi că-l voi pune pe picioare,
Am început să-l bat la cap...
Dar ştiţi ce rezonanţă are?!

epigramă de Giuseppe Navarra din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii nu o îngroapă decât pământul. La fel este şi cu corupţia. Şi dacă gura lumii răneşte inimi, corupţia ucide suflete.

aforism de Toma Ion Mihai (12 august 2020)
Adăugat de Toma Ion Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul!

S-a tot vorbit de proşti şi de prostie.
S-au discutat şi-analizat pe rând.
Când ei, când ea... şi-o spun, fir-ar să fie,
Că nu ne lasă-n pace nici în gând.

Prostia e la fel... fără hotare,
E prima între toate, integral
Şi... de-ar durea, în lumea asta mare,
Ar fi un zgomot surd şi infernal.

El, prostul, însă, are o dilemă
De care pân'-acuma n-am scăpat
Şi bună-ar fi de studiat ca temă
Să poţi să ştii când e de condamnat.

Când el o spune singur... n-are rost
Să-l mai condamni, ci trage-nvăţăminte!
Că nu poţi să-ţi dai seama că eşti prost,
De n-ai avea măcar un strop de minte.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţa din teatru -
fără nici o dilemă
teatrul din viaţă

haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii despărţiţi n-au prezent, nici viitor comun. Ei au numai un biet trecut din care, dacă-l pigulesc, şi-l vântură, în loc să-l lase să-şi doarmă somnul, fac un venin din prezent. Şi de venin nu duce nimeni lipsă...

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Iulia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul cu venin

Când neputinţa ne cuprinde
Zăngănim paharul cu venin,
Iubirea noastră pare că se vinde
În crâşma unui fioros destin.

Tu ieşi pe uşă şi eu ies pe geam,
Nici raza amintirii nu ne leagă,
În mine tot trecutul e balsam,
Prezentu-aduce moartea în desagă.

Nu neputinţa, ci-ndârjirea noastră
De-a îmbuiba paharul cu venin
Lăsă în urmă o lumină-albastră
Crucificând iubire şi destin.

Ne-om întâlni cândva sau sunt iluzii,
Visele noastre tocite-s în trecut?
Răspunde-va durerea cu perfuzii
În sângele tăcerii din sicriul mut!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere de iertare pentru un om beat

Prieteni dragi, v-aş cere o favoare
Vă rog eu, cel dintâiul ofensat,
Tot noi să îl iertăm pe omul beat
Că el nu ştie, bietul, ce îl doare.

Acum e beat, acum ne strică seara,
Acum n-alege binele de rău,
Dar cât e de mărunt destinul său,
El o să sară, de-o să-l cheme ţara.

Bolboroseli îi murdăriră gura
Dar el nu-i vinovatul cel dintâi,
Ci noi, ceilalţi, propagandişti molâi,
Că băutură-i dăm şi nu cultura.

Hai să-l iertăm, cum cei puternici iartă,
I-o fi şi lui în viaţa lui amar
Să treacă de la noi acest pahar
Şi să păzim pe om de rău prin artă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura satului

Savurând esenţa glumii,
Îi spuneam, mai ieri, iubitei:
Mărul dulce al ispitei
N-a scăpat de gura lumii.

epigramă de Valerian Lică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitat

Pe matca lumii mai freamătă un glas,
Şi aşteptări ce nu au să mai fie,
Şi somnul lung ce şi-a facut popas,
Pe locul însemnat pentru vecie.

Uitat de toţi de tine deopotrivă,
Cu ochii-n lacrimi înotând prin bezne,
O resemnare - ispită milostivă,
Îmi intră-n suflet amăgitor de lesne.

Să opresc din umblet visul e-n zadar,
Gonind din urmă gândurile nude,
Sufletu-mi epavă mai tânjeşte doar,
Lumina ce în ochii tăi se-ascunde.

Mai caut dorul, ruga şi iertarea,
Prin noaptea ce în starea ta se pierde,
Şi am găsit trecutul şi uitarea,
Şi-un venin ce mă usucă verde.

Marin Voicu

poezie de Marin Voicu (2011)
Adăugat de Marin Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!