Medicul devenit scriitor

Fi'ndcă te-ai lăsat de medicină,
Mare merit ai, nicicum o vină,
Căci, de când eşti scriitor,
Pacienţii nu mai mor.

epigramă de Mircea Micle din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroare

Popor român, te-ai înşelat
Când ai votat c-un marinar,
Căci zice duhul popular:
Fereşte-te de "însemnat"!

epigramă de Mircea Micle (8 iunie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 87

Adio! Eşti prea scump să te deţin
Şi tu probabil ştii cât valorezi;
De obligaţii eşti scutit deplin,
Iar eu nu-ţi sunt dator, după cum vezi.
Căci cum să te posed fără să vrei?
Şi cum să merit aste bogaţii?
Să-mi dai splendoarea ta n-are temei,
Acest hatâr nu se va consfinţi.
Când nu-ţi ştiai valoarea mi te-ai dat
Şi făcând asta, cred că ai greşit;
Măreţul dar, căci tu te-ai înşelat,
Se-ntoarce acasă, bine-ai chibzuit.

Atât cât te-am avut, a fost un vis,
În somn sunt rege, treaz sunt un proscris.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut

Vai, dragoste, de ce m-ai părăsit?
După basme, unicorni şi zâne
Tu ai fost prima ce m-a osândit.
Ai lăsat un gol să mă aline...

Să mă-ndrume, în fiecare ceas să-mi spună:
- Eşti lăcaşul meu, nu te gândi
C-ai să scapi de mine pe furtună.
Îţi promit... nu grăiesc în dodii.

Voi fi a ta stea, voi fi a ta noapte
Voi fi cuşca iar mintea ta va fi a mea făptură
Singur şi captiv, în lacrimi tu vei spune:
- Dragoste, iartă-mă. Merit a mea tortură.

Merit căci te-am îndepartat
Când tu în a ta minunată plasă
M-ai ţinut şi m-ai alinat.
Iartă-mă. Ai fost şi eşti cea mai preţioasă.

poezie de Costel Obadă (14 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul plecării

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...
De ce n-ai spus atunci, de prima dată,
Dacă pân' la urmă nu ţi-am fost pe plac?

Suspin în noaptea grea, înlacrimată,
Căci n-am curaj de-aţi spune de ce zac.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...

Nici nu mai ştiu ce-aş mai putea să fac
Să-ntorc acele vremi de altă dată.
Cred că deja mai bine-ar fi să tac
Şi să te las să pleci în lumea toată.

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac...

rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Băsescu

Are-o foarte mare vină:
Dependent e de blondină,
Seamănă la neuroni...
E Elena-n pantaloni!

epigramă de Mircea Micle (22 septembrie 2009)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gripa nouă

Porcii au o mare vină:
Pe-oameni i-au îmbolnăvit;
Eu mă-întreb acum uimit
Fac şi ei gripa porcină?!

epigramă de Mircea Micle (26 ianuarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti tu...

Nu eşti tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neştire
Mişcă sufletul şi-l leagă de un dor nemărginit.

Şi dacă a fost durere şi dacă mai sufăr încă,
Nu eşti tu a lor pricină, nu eşti tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simţirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea, tu eşti clipa ce-a zburat.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discriminare

Cei bogaţi, prieteni buni,
Când îşi iau vacanţa mare,
În toţi anii merg la mare.
Cei săraci, doar la căpşuni!

epigramă de Mircea Micle din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restricţie

Când i s-a spus că-i cel mai mare,
După un alt savant... cutare,
Întâiul s-a simţit vexat,
Că este restricţionat.

epigramă de Mircea Micle (27 mai 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui scriitor teolog

Te-ai chinuit o viaţă-ntreagă,
Mâncând doar post şi mânătărci,
Şi-ai scris s-ajungi un om de marcă,
Şi ce eşti azi? Un om de mărci!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poştaşul şi pensia

Cu pensiile când venea
Avea o geantă mare, grea,
Acum îl văd venind în zare
Cu pensiile-n buzunare.

epigramă de Mircea Micle (27 ianuarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

politician

Politicianul e, de regulă, un profesor care s-a lăsat de profesorat, un medic care s-a lăsat de medicină, un cizmar care s-a lăsat de cizmărie.

definiţie de Andrei Pleşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Ţiriac

"Sportul" alb l-ai practicat
Dar acuma lumea plânge,
Că te-ai dezumanizat
Şi acoperi tot cu sânge!

epigramă de Mircea Micle (12 ianuarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

- Să te laud n-are rost,
Mai deloc nu te-ai schimbat;
-Asta-nseamnă c-altădat'
Tot aşa bătrân am fost!

epigramă de Mircea Micle (20 februarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburatul

Odată, când în cramă a aflat
Butoiul mare plin cu tulburel,
A zis, uitându-se cruciş la el,
Mă simt, acum, destul de tulburat!

epigramă de Mircea Micle (30 martie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotrivire

În ţara mea e un prăpăd:
La doi doctori deodată
Voi fi azi consultată,
Căci una-aud şi alta văd.

epigramă de Mircea Micle (1 iunie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un epigramist

Scrisul fost-a nevoit
Nu demult să-l lase,
Muza lui l-a părăsit,
Căci o înşelase.

epigramă de Mircea Micle (28 decembrie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti român!

Te-ai născut dac romanizat,
Dar te întrebi ce naţie eşti!
Eu nu pot să-ţi fac pe plac,
Şi să te asigur că român eşti!

Înţelege că dacă eşti cetăţean,
Nu eşti român din neam în neam!
Nici imnul ţării de tu-l cânţi,
Chiar din inimă, tu nu mă încânţi!

Trebuie să simţi că te-ai născut,
Să iubeşti tot ce-ai cunoscut!
Să te bucuri de ce-ai dobândit,
Când eşti român, eşti şi vestit!

Dragostea pe care o porţi pentru,
Pământul pe care mare ai crescut!
Fericirea ce te înconjoară-n centru,
Abia atunci, tu eşti român înnăscut!

poezie de Ovidiu Kerekes (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul vieţii

Eşti gârbovit şi mergi împiedicat,
Ai chip de ceară, glasul te-a lăsat,
Respiri cu greu şi eşti un pic senil,
Nu crede nimeni că ai fost copil.
Dar te-ai jucat şi tu şi ai zburdat,
De tot ce e în jur te-ai bucurat,
Lipsit de griji, cu ochi senini râdeai,
Când mama te certa te întristai...
Iar anii au trecut şi, negreşit,
Ai fost flăcău şi te-ai îndrăgostit,
Ai fremătat de doruri mii şi mii,
Şi ai avut la rândul tău copii.
Când au crescut, şi-au luat în lume-avânt,
C-aşa e legea firii pe pământ,
Şi ai ajuns bunic, cu mulţi nepoţi,
Şi rând pe rând te-ai ocupat de toţi.
Azi eşti bătrân, slăbit şi inutil,
Însă ai fost şi tu cândva copil,
Ai chip de ceară, ceasul ţi-a sosit,
Dar ai fost tânăr, chipeş, fericit.

poezie de Octavian Cocoş (15 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionar

Stau în casă şi-am o "vină":
Ies de două ori pe lună,
După pensia cea "bună"
Şi-apoi după insulină!

epigramă de Mircea Micle
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!