Sonetul 87
Adio! Ești prea scump să te dețin
Și tu probabil știi cât valorezi;
De obligații ești scutit deplin,
Iar eu nu-ți sunt dator, după cum vezi.
Căci cum să te posed fără să vrei?
Și cum să merit aste bogații?
Să-mi dai splendoarea ta n-are temei,
Acest hatâr nu se va consfinți.
Când nu-ți știai valoarea mi te-ai dat
Și făcând asta, cred că ai greșit;
Mărețul dar, căci tu te-ai înșelat,
Se-ntoarce acasă, bine-ai chibzuit.
Atât cât te-am avut, a fost un vis,
În somn sunt rege, treaz sunt un proscris.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.