Pierdut
Vai, dragoste, de ce m-ai părăsit?
După basme, unicorni și zâne
Tu ai fost prima ce m-a osândit.
Ai lăsat un gol să mă aline...
Să mă-ndrume, în fiecare ceas să-mi spună:
- Ești lăcașul meu, nu te gândi
C-ai să scapi de mine pe furtună.
Îți promit... nu grăiesc în dodii.
Voi fi a ta stea, voi fi a ta noapte
Voi fi cușca iar mintea ta va fi a mea făptură
Singur și captiv, în lacrimi tu vei spune:
- Dragoste, iartă-mă. Merit a mea tortură.
Merit căci te-am îndepartat
Când tu în a ta minunată plasă
M-ai ținut și m-ai alinat.
Iartă-mă. Ai fost și ești cea mai prețioasă.
poezie de Costel Obadă (14 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Obadă. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.